1,961 matches
-
fisură; deține, dacă se poate spune așa, o armă defensivă absolută. Prin ucigașii săi devotați, posedă, de asemenea, arma ofensivă absolută. Cum să-ți iei, În fapt, măsuri de prevedere Împotriva unui om decis să moară? Totul se Întemeiază pe descurajare, personalitățile de rang Înalt, se știe, se Înconjoară de o gardă cu un aspect terifiant, care-l face pe orice eventual agresor să se teamă de o moarte inevitabilă. Dar dacă agresorul nu se teme de moarte? Dacă e convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
armată În apropiere. Dar am obținut garanții. Partizanii Constituției nu vor fi hărțuiți, iar trupele țarului se vor retrage de Îndată ce misiunea va fi Îndeplinită. Contez pe dumneavoastră pentru a-l convinge pe Fazel să depună armele. De ce am acceptat? Din descurajare? Din istovire? Dintr-un simțământ persan al fatalității, care pătrunsese În mine? Fapt este că n-am protestat, că m-am lăsat convins că acea mizerabilă misiune mi-era destinată. Cu toate acestea, am hotărât să nu mă duc imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i oferi soției mele o călătorie de nuntă demnă de fastul oriental În care trăise. Nu era un capriciu deșart. Șirin se arătase multă vreme reticentă la ideea de a se instala În Statele Unite și, dacă n-ar fi existat descurajarea de după trezirea ratată a Persiei, n-ar fi acceptat niciodată să mă urmeze. Aveam ambiția de a reconstitui În jurul ei o lume Încă și mai feerică decât aceea pe care trebuise s-o părăsească. Titanicul Îmi slujea de minune planurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asta. Mi-a promis, chiar de la prima întâlnire, niște medicamente din import pentru unchiul Mihai. Un semn bun, știu asta. Miercurea viitoare ne revedem la o cafea. Profesorul a simțit din nou, ca de atâtea ori, povara îndoielii. Clipe de descurajare și singurătate, când nimic nu mai avea sens, bizara sa îndeletnicire încă mai puțin decât oricare alta. Sclavul e definit prinfrica de moarte, stăpânul prin voința de risc? Îndărătnica rezistență solitară definea frica sau riscul? De ce nu putem intra cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu putea să fie cocoțat așa, într-un loc inaccesibil, doar la teatru se duceau oamenii în calești... Dacă știți așa bine, vă las pe dumneavoastră să fiți ghid, a bombănit domnul șofer, pornind cu pași întinși, fără urmă de descurajare. Din excursia de douășpe zile în Grecia, Alice s-a întors totuși cu noi, deși n-a lipsit mult s-o pierdem în freeshop la trecerea din Bulgaria. Aleksander poate să asculte ore în șir muzica de la căminele studențești, împăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ultima frază într-așa chip să n-o poată reface și am expediat plicul. Parcă era un făcut. Scrisoarea mi-a venit înapoi. Era a patra. Pe a cincea tot așa. Planul meu începea să se clatine mult prea devreme, descurajarea scotea colții. Să dau îndărăt? Nici gînd! Voi persevera până în pânzele albe și tot voi izbuti. În materie de dragoste perseverența e o armă care nu dă greș. Și afară de asta știu să aștept. A șasea scrisoare avu aceeași soartă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
capul în podul palmelor. În felul cum spusese te disprețuiesc, simțeam că nu exagera deloc. Apostrofa ei mă duruse rău. Nu m-așteptasem să dea astfel drumul mâniei. Cu ea, nu știam niciodată cum să mă port. Mă cuprinse o descurajare adâncă. Așadar, era cu neputință să pun mâna pe fata asta? Oare toată truda mea se risipise în vânt ca o păpădie? Cu orice fată, când ajungi la sărut, a doua zi o iei de acolo de unde ai rămas. Numai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ele nu veneau și cu cât timpul fugea, cu atât neliniștea sporea. Ah, ar fi trebuit să-mi pregătesc dinainte frazele de efect, să studiez din vreme anumite gesturi, nu să dau așa buzna peste ea la voia întîmplării. O descurajare adâncă mă cuprinsese din cauza neputinței de-a face față situației. Tăcerea care creștea mă înnebunea și nu puteam întreprinde nimic din cauza fricii aceleia inhibitorii, ca să nu stric totul printr-o nechibzuință. Mihaela, Mihaela pe care a strânsesem în brațe și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ieșit din groaznicul tunel în care orbecăiam, pașii mei apucau poate pe alt drum. Dar nu erai acasă. Am sunat zadarnic o jumătate de oră. Ca și când părea de neînchipuit și ireparabil să lipsești în ceasul acela, m-a invadat o descurajare vecină cu moartea. Picioarele mi s-au muiat din genunchi și m-am sprijinit de gardul curții să nu cad. M-a cuprins atunci o sete nebună de a muri. M-am culcat jos pe caldarâmul rece, cu o voluptate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lugubră și ordinară ocupație. Și iată că, acum, el iarăși se găsea în situația nefericită, în care, deși era tânăr, se mai găsise de atâtea ori... Orice, dar numai fără bani de mâncare nu! Simțea, astfel, cum îi pătrunde grabnic descurajarea în suflet și foamea în viscere, căci parcă se vedea la o răscruce mare, în fața căreia și cel mai temerar drumeț ar fi fost pus în cumpăna dificultății multă vreme. Dar viața nu se termină cu prima dezamăgire avută. Dimpotrivă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și insuccesul propriei tale odrasle. Și poate că acesta era și motivul pentru care izbucnea cu și mai multă forță dezaprobarea și nesusținerea sa, pe care tânărul le primea cu multă amărăciune și în tăcere, privindu-le ca pe o descurajare clară și definitivă. Însă să înăbuși o idee, punându-i brutal frână încă dinaintea ivirii zorilor ei, nu este, oare, cea mai mare greșeală, pe care o poate face cineva - mai ales o mamă - față de tânărul ce clocotește puternic de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ar fi urmat. Zâmbetul ei recunoscător-prietenos. Cu capul dat pe spate fiindcă își aleseseră în pripă locuri atât de apropiate de ecran, dându-și silința să prindă măcar un fir al poveștii din film, Dragoș era de fapt cuprins de descurajare. Nu putea în niciun fel să-și închipuie ce avea să urmeze. Zâmbetul ei descătușat-prietenos, să zicem. Și după aceea? Dar ce altceva putea să urmeze dacă nu venirea iernii? Iată că Iulian se apropia de el, prin ninsoarea rară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Împlinit Încă cincisprezece ani. Îmi imaginez mutra fratelui Loïc! În cursul unui interogatoriu, un suspect trece printr-o serie Întreagă de faze, În general În ordinea următoare: mai Întîi minciuna; apoi amenințarea; tentativa de a-și atrage protecția polițistului; revolta; descurajarea. Și, În sfîrșit, mărturisirea. Chantal Își folosise primele două cartușe, În mod logic trebuia acum să facă apel la bunele sentimente ale tinerei polițiste. Ca Într-un balet bine pus la punct, soția doctorului schiță un zîmbet de părere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
față de pleava obișnuită! Te credeam mai presus de lucrurile astea, Marie Kermeur, dar ești la fel ca ceilalți. Îngustă la minte și lipsită de imaginație. Se lăsă să cadă pe una din canapelele din piele albă, cu capul În mîini. Descurajarea. Marturisirea nu avea să Întîrzie. Marie simți brusc nevoia să termine. - Brățara asta nu e a lui Aude, nu-i așa? Nici un răspuns. - Într-un fel sau altul, pînă la urmă tot am să aflu... Chantal Înălță capul și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
frigorifică și lapidară. Yvonne dormea, epuizată. Întrebările lor trebuiau să mai aștepte pînă a doua zi. Nici nu-și termină bine fraza că le trîntise deja ușa-n nas. Marie Își trecu mîna peste obraz. De lehamite, dar și de descurajare: pînă atunci Gwenaëlle n-o privise niciodată cu atîta agresivitate. - Te conduc Înapoi la hotel, murmură Fersen, sensibil la oboseala care se citea pe chipul tinerei femei. Ea dădu din cap. - Înmormîntarea lui Gildas are loc mîine, vreau să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de a mai adormi, rămase În pat, ca supraviețuitorul unui naufragiu aruncat pe nisipul rece al unei plaje pustii, prea ostenit și demoralizat pentru a se târî dincolo de limita fluxului, abia mai păsându-i dacă trăiește sau moare, lăsând vălurelele descurajării să se spargă deasupra sa. Ce Îl supăra cel mai tare era faptul că eșecul umilitor ajunsese sau avea să ajungă la urechile tuturor celor din largul său cerc de cunoștințe. Nu mai exista persoană cu care să se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
atotputernică, unele adevăruri putând fi spuse, măcar, în șoaptă. Și, dintr-o dată, peste recunoștința noastră s-a prăbușit abjurarea ta, ca un val de frig, care a înghețat toate speranțele. Inchiziția își demonstra, cu o obrăznicie solemnă, puterea. Din această descurajare s-au născut reproșurile care ți se fac, Galilei. ― Vrei să spui că viața mea nu-mi mai aparținea? ― Vreau să spun că așteptările noastre te-au înălțat deasupra destinului tău. Am săvârșit un exces, fără îndoială. Dar acest exces
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
spun și eu lui Daph, dar spune că vrea să mă implic și eu. Adică, mă însor cu ea, nu? Se poate mai implicat de atât? Aici lăsă să-i scape un oftat lung și resemnat, plin de amărăciune și descurajare. Știam un doberman care ofta așa. Era cel mai trist sunet din lume. Uite, i-am zis eu cu șiretenie, ai nevoie de ceva care să te distragă. De ce să nu te scufunzi în muncă? Hawkins oftă din nou. —Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spre a-i pregăti sufletește pe oamenii Granadei pentru înfrângere. Depozitele de alimente sunt închise de mai multe zile doar pentru a ne sili să capitulăm; manifestări de stradă au fost organizate de agenții vizirului doar pentru a ne grăbi descurajarea; iar dacă am fost aduși la Alhambra astăzi, a fost nu pentru a critica acțiunile cârmuitorilor noștri, așa cum vizirul a vrut să ne facă s-o credem, ci pentru a declara că ne învoim cu hotărârea lor nelegiuită de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dudul alb pentru creșterea viermelui de mătase. Mi-a vorbit, cu sumedenie de amănunte, de o vastă încercare la care urma să participe unul dintre oamenii cei mai bogați din Fès. Ascultându-l, am avut impresia că depășise faza de descurajare și de lehamite care urmase părăsirii Granadei, sfâșiere ce fusese agravată de pierderea uneia, apoi a celeilalte soții. De acum făcea proiecte, trecea la provocări, avea pumnii pregătiți de luptă, ochii priveau iarăși pofticioși. Pentru acest drum călăream pe cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atitudinile lui îmi displăceau, mă nelinișteau, uneori mă și înspăimântau. Numai că i se întâmpla de asemenea să se arate mărinimos și devotat. Oricum, mie așa îmi apăruse în anul acela: atent la cele mai mărunte clipe ale mele de descurajare, găsind uneori tonul just pentru a mă repune pe linia de plutire. De prezența lui, cât și de aceea a lui Harun, aveam mare nevoie, chiar dacă și unul și celălalt păreau incapabili s-o salveze pe Mariam. Doar unchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai îmblânzește uneori tirania soarelui. Socotiserăm nouă zile pentru etapa asta, iar Khâli a început, încă din prima seară, să-mi vorbească despre Granada, cam la fel ca tatăl meu cu câțiva ani mai înainte. Poate că boala unuia și descurajarea celuilalt avuseseră același efect, și anume de a-i determina să-și transmită mărturia și înțelepciunea unei memorii mai tinere, mai puțin amenințate, de mi-ar pune Cel-de-Sus paginile la adăpost de foc și de uitare! Noapte de noapte, așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu-i adresase decât un gest de salut timid și furiș, dând impresia că nu-l interesează schimbul nostru de cuvinte. Brusc, își drese zgomotos glasul și se uită țintă în ochii lui Mariam: — Dacă reacționezi astfel, dacă cedezi în fața descurajării, ai să ieși de aici nebună de legat, iar eliberarea ta n-o să mai aibă nici un rost. Fratele tău a venit să-ți aducă o veste bună, urmarea intervențiilor făcute de el la palat. S-a potolit pe dată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la miracole. Totul depinde de capacitatea cu care poporul portughez va putea realiza "sacrificiile necesare" și de încrederea cu care îl va însoți; "încredere în inteligența mea și în cinstea mea, încredere absolută dar senină, calmă, fără entuziasme exagerate nici descurajări". De un lucru pot fi totuși siguri: "Știu foarte bine ceea ce vreau și încotro merg, dar să nu mi se ceară să ies la capăt în câteva luni". Nu încape îndoială că un asemenea discurs a provocat în foarte multe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îi silea, pe contemporanii săi să muncească. Fără muncă, spune el, "oamenii ar muri de plictiseală într-o atmosferă de viciu" (26 mai 1936). "Viața e serioasă", le amintește el altădată (28 aprilie 1934). Asta nu înseamnă, evident, "tristețe, pesimism, descurajare". Înseamnă, pur și simplu, că "lucrurile serioase trebuiesc tratate cu seriozitate". Iar revoluția este un lucru serios. "Iată de ce micile conspirații făcute în treacăt, planurile revoluționarilor șomeri, proiectele care dau fericirea și belșugul prin simpla lor publicare în Monitorul Oficial
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]