7,081 matches
-
am retras toți trei În camera mea de hotel. Ei bine, În noaptea aceea... — Asistentă de coreografie? — Nu ți-a spus? Keiko este expertă În dansuri latino. Ea a Învățat-o și pe Reiko să danseze. Era imposibil să se descurce doar pe baza clienților ei, avea nevoie de ceva care să-i susțină mândria de regină neîncoronată. Chiar și acum, dacă e vorba de dansuri nu prea dificile, Keiko se pricepe mai bine decât Reiko. Dar, vezi tu, au constituții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Cluburile din New York i se păreau niște aziluri de bătrâni În care se adunau tot felul de singuratici pe care nu-i ducea prea mult capul. Nu Înțelegeam exact ce voia să zică cu asta. Adevărul e că nu se descurca deloc În engleză că să poată agăța o fată În cluburi. Îi lua prea mult să facă asta și pun pariu că de-asta nu-i plăceau cluburile din oraș. De fapt, Îi plăceau locurile elegante și strălucitoare. Spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pricepi. Își cumpără vitrine Biedermeier scumpe, la fel de solide ca blocurile de locuit, și apoi atârnă în interiorul ușilor de sticlă perdeluțe care să ascundă vederii tot ce țin în ele. Este un amestec excentric tipic de ostentativ și privat. Cum mă descurc? Frau Lange dădu aprobator din cap: — În afara comentariului despre femeile urâte din Berlin, te descurci foarte bine. Nu era pertinent. — Aici te înșeli. Nu da înapoi, că o să încetez să te mai plac. Era pertinent. O să vezi imediat de ce. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în interiorul ușilor de sticlă perdeluțe care să ascundă vederii tot ce țin în ele. Este un amestec excentric tipic de ostentativ și privat. Cum mă descurc? Frau Lange dădu aprobator din cap: — În afara comentariului despre femeile urâte din Berlin, te descurci foarte bine. Nu era pertinent. — Aici te înșeli. Nu da înapoi, că o să încetez să te mai plac. Era pertinent. O să vezi imediat de ce. Care sunt tarifele dumitale? — Șaptezeci de mărci pe zi, plus cheltuielile aferente. — Și cam ce astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
scoase de acolo: — Nu-i pot lua, zise. Nu trebuie să mi-i dați. I-am ținut pumnul închis, ca să o împiedic să-mi dea bancnota înapoi: — Ascultă la mine, nu e decât ceva care să te ajute să te descurci, măcar până vei fi plătită pentru orele suplimentare. Părea nehotărâtă: — Știu și eu, zise. Nu mi se pare corect. Atâta câștig într-o săptămână. E mai mult decât am nevoie doar ca să mă descurc. — Marianne, e bine când te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care să te ajute să te descurci, măcar până vei fi plătită pentru orele suplimentare. Părea nehotărâtă: — Știu și eu, zise. Nu mi se pare corect. Atâta câștig într-o săptămână. E mai mult decât am nevoie doar ca să mă descurc. — Marianne, e bine când te poți doar descurca, dar e și mai bine când ai un pic mai mult de atât. 4 Luni, 5 septembrie — Doctorul mi-a spus că electroterapia are ca efect temporar tulburarea memoriei. În rest, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
până vei fi plătită pentru orele suplimentare. Părea nehotărâtă: — Știu și eu, zise. Nu mi se pare corect. Atâta câștig într-o săptămână. E mai mult decât am nevoie doar ca să mă descurc. — Marianne, e bine când te poți doar descurca, dar e și mai bine când ai un pic mai mult de atât. 4 Luni, 5 septembrie — Doctorul mi-a spus că electroterapia are ca efect temporar tulburarea memoriei. În rest, mă simt grozav. Bruno mă privi cu neliniște: — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe toate, zise el. Că doar ești detectiv particular, nu? Un afurisit de isteț de profesie. Te superi dacă întreb cam cât câștigă ăștia ca tine? — Da’ de ce, nu mai primești mită suficient de des? Auzind asta, zâmbi forțat. — Mă descurc binișor, i-am răspuns. — Nu te apasă singurătatea? Adică, doar ai fost polițist aici, ai avut prieteni. Nu mă face să râd. Am un partener la firmă, așa că nu duc lipsă de un umăr prietenesc pe care să plâng, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aceste două instituții. Atât cât pricepeam eu distincția dintre ele, erau exact ca specialitățile de bockwurst și frankfurter: fiecare cu denumirea lui, dar arătând la fel și având același gust. Ceea ce era ușor de înțeles era faptul că Heydrich se descurcase foarte bine în propriu-i interes alegându-se cu clădirea Prinz Albrecht Palais. Poate chiar mai bine decât prezumtivul său șef, Himmler, care ocupa acum clădirea de lângă sediul Gestapoului, fostul Hotel Prinz Albrecht Strasse. Fără îndoială, vechiul hotel, numit acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o făcusem în numele Katiei. Acum erau și mai puține de spus decât înainte, dar am stat totuși o oră întreagă, ținând-o pe Katia de mână și încercând să înghit nodul din gât cu câteva pahare de șnaps. — Cum se descurcă Heinrich? am zis, deloc în largul meu, auzind sunetul inconfundabil al vocii băiatului care cânta în dormitor. — Nu a vorbit despre asta încă, zise Katia, glasul ei îndurerat ei părând puțin încurcat. Cântă, cred, deoarece vrea să evite să înfrunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Adică, în afară de a verifica rapoartele Gestapoului. Am decis să nu fiu prea sensibil în legătură cu chestia asta. Ar fi dat de gândit. — Korsch, am zis, vreau să fii cu ochii pe cercetările făcute de Gestapo. În paranteză fie spus, cum se descurcă omul tău cu Vogelmann? El clătină din cap: — Nu sunt prea multe de raportat, domnule. Vogelmann ăsta nu-și părăsește niciodată biroul. Nu prea e detectiv, dacă mă întrebați pe mine. — În mod sigur nu pare, am zis. Becker, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acesta e un fapt care îi este binecunoscut lui Himmler, cu tot ceea ce o astfel de relație implică. Vrei să zici că știe că ești poponar? — Bineînțeles. Dacă am supraviețuit „Nopții cuțitelor lungi“, cred că pot să reușesc să mă descurc cu orice inconvenient ai aranjat pentru mine, nu crezi? — Atunci, Reichsführer-ul va fi încântat să citească scrisorile lui Lange. Chiar dacă numai pentru a-și confirma ceea ce deja știe. Nu subestima niciodată importanța pentru un polițist de a avea confirmarea informațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pământ, cu nările larg deschise, de aspirația gâfâită a unui manifer care caută urma altui animal: pentru a se feri de el, pentru a se apăra ori pentru a-l ataca. Pe potecile năpădite de iarbă, unde ochiul nu se descurcă bine, mirosul nu înșală: urme de urină, de excremente, de glande marcatoare de teritorii, tot atâtea semne și semnale pentru a-ți găsi și ocupa locul într-o lume în care domnește violența și în care moartea pândește permanent, în virtutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
voia sa, își împărțea gratis înțelepciunea. Mai mult: refuza banii care i se dădeau - astfel, el i-a dat înapoi lui Aristip suma pe care acesta i-o trimisese într-o zi... Nu vom avea cruzimea să întrebăm cum se descurca Socrate ca să poată pune sfeclă și gulii în farfuria Xantipei, celebra lui cotoroanță, și în ale celor trei fii ai lor, Lamprocles, Sophroniscos și Menexenos. Dar a cerși, a lua bani fără a da nimic altceva decât compasiune este oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
băutură, de plăcerile mesei și ale patului? Cuvântul plăcere creează probleme, deranjează, generează reacții epidermice; ceea ce numește el îl neliniștește pe fiecare și îi pune niște întrebări despre raportul pe care-l întreține cu zisa plăcere. Numai cei care se descurcă prost cu dorințele lor și obțin cu greu puțină plăcere au interes să refuze cuvântul și ocurențele sale, să-l caricaturizeze, să împiedice dezbaterile asupra lui, să umble cu șiretlicuri pentru a evita confruntarea, să recuze validitatea sau chiar posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Bourul” și chem „Sanda”, repetă emoționat Dromiket 4. — Dar ți-am răspuns o dată, dragă „Bourule”! se auzi acel glas molatec și oarecum ușor plictisit. — Ce faci acolo, „Sanda”? Sunt „Bourul”, zise Dromiket 4. — Am o pană și nu mă prea descurc, răspunse glasul molatec. — Ești singură? — Daaa. Și tu ești tot singur? Noi suntem trei, interveni în megafon comandantul Felix S 23. Suntem trei cercetători. — Sunteți roboți sau oameni? Suntem cercetători, răspunse Felix. Da’ dumneata ce ești? — Eu sunt singură. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Pentru că de-acolo era de loc directorul ziarului, Ștefan Străjeri, fiul satului... stabilit la Detroit! De la Oradea am plecat la Tinca cu bubulina germană (a se citi Wolkswagen!) pe coclauri pe unde nu a(m) umblat niciodată. Și s-a descurcat! Toți cei care au cunoscut-o acolo au îndrăgit-o! Vorba dulce... mult aduce! La reîntoarcere spre Oradea, a venit cu mașina încărcată! Profesorul Iosif Popa, scriitorul Constantin Mălinaș... - Pe mine mă luați pân’ la Oradea? - Dar pe mine? Vă
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
ar trebui să ne întrebăm ce anume îl determinase pe Mark să se oprească din drumul său și să îi dea o mână de ajutor lui Bill? De ce nu a trecut mai departe, lăsându-l pe acest necunoscut să se descurce așa cum putea? Unul din posibilele răspunsuri ar fi acela că familia a fost pentru el cea dintâi școala la care a deprins împreună simțire. Poate că mama sau bunica a vegheat asupra lui pentru a-l învăța ce înseamnă onestitata
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
discursul pe care îl va spune mamei când îl va suna. Mamă, stai liniștită, noi suntem bine, învățăm bine și nu avem probleme. Am plătit datoriile și ne-au mai rămas bani. Da, da, stai liniștită, lunile astea ne-am descurcat de minune și tot ne-au rămas bani. Da, mâncăm bine, stai liniștită, nu te agita, să nu ai din nou probleme cu inima. Ai și tu grijă de tine, că dacă pățești ceva, cine mai are grijă de noi
UN PUMN DE FĂINĂ de RALUCA PAVEL în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364524_a_365853]
-
tu ai trăi în Rusia de când ai fi înfundat Siberia! Caragiale prompt și cu înfocare: -Taci mă! Că-i mai bine în Siberia pe socoteala statului decât aici pe socoteala mea. De unde tragem concluzia că paradoxalul și cheltuitorul Caragiale se descurca bănește greu cu toată moștenirea Momuloaiei.” Asemenea eroului din Cântecul Nibelungilor, unde Volker mânuiește și sabia și lăuta, la sfârșitul unei poezii intitulată amicului meu Gion, Caragiale scrie: „Scuză-mi, Gion, acest pripelnic indigest ola padrio ( ... ) ghiveci amestec talmeș balmeș
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
acceptă pe cea de-a doua, Marie Paradis. După o urcare grea până la Grans-Mulets, au avut parte de o noapte de odihnă. În ziua următoare lucrurile au devenit din ce în ce mai dificile, Marie Paradis ajungând la o porțiune destul de abruptă. S-a descurcat destul de bine, dar la final simțea că picioarele nu o mai ascultă și nu-i mai ajunge aerul să respire și l-a rugat pe Jacques Balmat sa fie mult mai lent. Sleită de puteri, Marie a trebuit să fie
MARIE PARADIS – PRIMA FEMEIE CARE A AJUNS PE VÂRFUL MONT BLANC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364596_a_365925]
-
mi-a... - Da, am văzut! Se cunoaște că i-ați promis ceva... Aduc mâine dimineață trei galbeni. Da’ mai rămân numai doi pentru suflețelu’ dumneavoastră. N-am mai mulți... - Știi ce? Du-te matale acasă liniștită. Văd eu cum mă descurc cu doamna... Hai, du-te! Aduci doar doi când poți și gata tot, a hotărât doamna avocat, împingând-o pe Violeta spre ușă cu blândețe, zâmbindu-i larg, complice. Ajunsă pe pragul ușii, Violeta i-a prins mâna și a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
în același timp, calmă. FĂCEA EFORTURI SĂ își păstreze calmul, și rațiunea. Sunt chemată la Ceaușescu, îmi spune. E ca o fiară. Să facem TOTUL. SĂ FACEM PLANUL. Dar nu avem de unde. Nu avem materie primă. Nu știu cum am să mă descurc. Pentru cine să faca directorii, TOTUL, mă gândesc acum? Pentru OAMENI. Aceiași oameni cărora, 100 de lei pentru fiecare, în decembrie 1989, nu le-a fost fost de ajuns. Deci, am dreptate să mă gândesc că fiecare Președinte al României
DICTATURA RESURSELOR de JIANU LIVIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361343_a_362672]
-
țin cont de observațiile lor. Nu am vrut să fie un material de propagandă și nici la comanda cuiva, indiferent despre cine ar fi putut fi vorba. - Sunteți directorul și proprietarul editurii SEDAN. Câte cărți ați editat și cum vă descurcați din punct de vedere financiar? Este vorba despre o editură cu o activitate mai redusă. Publicăm cel mult 25 de titluri pe an, cu tiraje de maxim 2.000 de exemplare pe titlu. Avem greutăți enorme și permanente legate de
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
multe de ascuns. Ai tu ceva la activ care te apasă... Dar, nu înțeleg de ce naiba ai lăsat capitala și ai venit aici? Cred că ceva afaceri, moșteniri de la bunici, de la părinți... Probleme de politică nu cred că ai de descurcat, că nu te duce capu’. Diaconescu senior a fost bun aici, doar pe plan local. La București a dat-o în bară. Deh! A vrut prea multe. Și Parlament și funcții la partid și afaceri dubioase... Se poate ca tocmai
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]