10,581 matches
-
spre mine sâsâind ușurel, agitând limba - fâșie de neagră turbalină, despicată în două la vârf. Fac un gest retractil și aștept. Micuța reptilă se-nnoadă ca prin farmec la loc. Repet iar mișcarea de tâlhar, fixând avid păzitorul gingaș. Se desface din strânsoare, se-nalță mai sus... Limba-i, o furcă abilă, agită amenințător imnul peltic. Încerc o cutremurare! Mă tem! Speriat, vreau să fug, să scap de pedeapsă! Dar nu am răgazul, că-n ușa deschisă apare chiar năluca dorită
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
și îngriji rănile. Pielea mătăsoasă, era tot o vânătaie, am uns cu grijă toate acele răni, apoi cu multă atenție am întors-o cu fața în sus, după rănile de la gât au urmat cele de pe sâni, am fost nevoit să desfac sutienul, femeia a avut un ușor gest de împotrivire, după câteva cuvinte de încurajare, s-a lăsat abandonată în mâinile mele. Am desfacut sutienul, sânii, de o albeață ireală, tari, cu sfârcurile ca niște mici alune, cu bănuțul rozaliu, erau
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
cu fața în sus, după rănile de la gât au urmat cele de pe sâni, am fost nevoit să desfac sutienul, femeia a avut un ușor gest de împotrivire, după câteva cuvinte de încurajare, s-a lăsat abandonată în mâinile mele. Am desfacut sutienul, sânii, de o albeață ireală, tari, cu sfârcurile ca niște mici alune, cu bănuțul rozaliu, erau vineți la baza lor din cauza loviturilor. Într-un târziu am terminat de pansat, fata deja dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
și ... XIII. NUNTA CUI..., de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2157 din 26 noiembrie 2016. Acum, iubirea noastră, la solstițiu, Stă peticită pe-un ponton francez, Privind la zi cu nopți în armistițiu, Lăsându-mă-mbrăcată-n tirolez. Și teatrul ne desface pe o scenă A mării, cu nisipul mișcător, Din pasul meu nedezmorțit, sub trenă, Las urma ta să curgă în izvor. Din părul meu îți faci un drum de vară, Nestrăbătut... decât de mâna ta, Din tine faci corabie și
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
fragezi și ne lasă Sorbiți dintr-un tablou cu Marea Neagră. 23 iunie 2016, Constanța ... Citește mai mult Acum, iubirea noastră, la solstițiu,Stă peticită pe-un ponton francez,Privind la zi cu nopți în armistițiu,Lăsându-mă-mbrăcată-n tirolez.Și teatrul ne desface pe o scenăA mării, cu nisipul mișcător,Din pasul meu nedezmorțit, sub trenă, Las urma ta să curgă în izvor.Din părul meu îți faci un drum de vară,Nestrăbătut... decât de mâna ta,Din tine faci corabie și gară
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016. În crângul meu aspru de-atâtea sălcii Se-așază o lună pe marginea bărcii, Iar lacul privește la mine cum tac Și plute de iarbă din mine desfac. Când păsări de noapte îmi cântă difuz, Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz, Absorb luciul apei în ochiul deschis - Un ochi care-mi ține un soare închis. Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii, Iar vântul mă-ntreabă de ce
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Se-adună în turmă - moină de gânduri -, Cocorii se rup în stol de ... Citește mai mult În crângul meu aspru de-atâtea sălciiSe-așază o lună pe marginea bărcii, Iar lacul privește la mine cum tacși plute de iarbă din mine desfac. Când păsări de noapte îmi cântă difuz,Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,Absorb luciul apei în ochiul deschis -Un ochi care-mi ține un soare închis.Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii, Iar vântul mă-ntreabă de ce
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
cu ochii minții cum, pentru a procura muniție, „Se târa pe burtă, alerga în patru labe, lua coșul în dinți, se sucea, aluneca, unduia, șerpuia de la un mort la altul și golea ranița sau cartușiera așa cum o maimuță ar fi desfăcut o nucă”. Aievea l-am văzut cum „Se ridică drept în picioare, cu părul în vânt, cu mâinile în șolduri, cu privirea ațintită asupra guarzilor naționali care trăgeau” și cântă cuplete sfidând armata și moartea. M-am întrebat ce curaj
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
au refugiat în Uniunea Sovietică din Turcia. Noi toți știam că lumea e dornică să plece din țările comuniste... Sigur, acum știu bine despre povestea genocidului armenesc. La întoarcere, în avion, băieții se plimbau pe coridorul dintre scaune și își desfăceau haina, arătându-și pieptul gol. Toți își vânduseră cămășile în hotel la Erevan. Noi nu venisem pregătiți pentru comerț. Ne-a luat pe neașteptate și nu putusem să dăm decât „hainele de pe noi”. - Cum și în ce împrejurări ai decis
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
secol primul cotidian privat, independent din România post-comunistă, Curierul de Vâlcea, animator cultural de anvergură europeană, fondator al Festivalului Internațional de Literatură și Artă Rotonda Plopilor Aprinși” (Eliza Roha); „El, scriitorul, nu cunoaște moartea/ Și din adânc, străfulgerat de dor,/ Desface aripile visului spre poarta/ Din el - Neordinar Cuvântător.” (Lidia Grosu). „Râmnic, orașul domniei mele...” este o carte care ne apropie de trecut și prezent, dar care înseamnă și proiectarea gândurilor noastre în viitor. Pentru că orice rând din această antologie de
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > UNUL TU, UNUL EU... Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1147 din 20 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Cânt iar. Cu urma soarelui în minte Pe-un colț de sete gândul mi-l desfac. N-am nici un chef ca să mai fiu cuminte. Iau haina hotărârii și o-îmbrac Întâi pe dos, apoi cum se cuvine. Mut nasturii pe partea mea de cer Și mă dezleg de umbrele aldine. Am alte continente să-ți ofer
UNUL TU, UNUL EU... de AURA POPA în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383244_a_384573]
-
comenta niciodată, nu răspundea la întrebările Deliei când lipsea de acasă. Nu justifică nimic, nu comenta. Privirea să era pierdută, atenția îi era în altă parte în nici un caz la conversație. Dar acum, ascultând vocea Deliei, plicul pe care il desfăcu și citi de rață neplătită, de care nici nu-și adusese aminte, părea că se trezește din letargie. Încerca să se trezească din somnul ce-i amorțea conștiința: — De ce să divorțam, Delia? Eu recunosc, am o aventură, așa mi-au
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383264_a_384593]
-
să dormi acolo la Virgil, doar a fost și casa ta! Bine că nu ai adormit la volan. Am ascultat muzică și glasul tău care îmi este cel mai drag din lume. — Draga mea, dragă! Acum lăsăm totul, iată am desfăcut canapeaua, am pus o lenjerie nouă, așa cum îți place ție, vernil, mergem la culcare. Ludmila intră la baie și dușul cald-rece, o învioră. Privind la Ștefan, în timp ce-și ștergea brațele frumoase, oftă: — Crezi tu Ștefan că m-am
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
aud VOCEA. Un alt segment al acesteia, destinat lor. Țipi: „Cei mai mulți nu disting nimic! Niciodată! Nici o dată! Adverbul transformat în numeral nu-i înspăimântă. Îi preocupă manopera, mii de pagini așternute conștiincios. Îngrijit. Caligrafic. Dețin comandamente; de acolo, fac și desfac ierarhii, arată cu degetul. Unii devin academicieni!”. Cine poate oase roade sau strugurii sunt acri! Gândește-te la ceva frumos! La Femeia solară! Nu mai vrei. Acum o săptămână, te-a avertizat: „Scot sufletul din oameni!”. Peste câteva zile, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
analiza pe ordinator nu a stabilit nici un precedent, ci doar vagi corespondențe, ceea ce este neconcludent pentru studiul nostru Comunități tip din secolul XX. Un model de societate în care un cetățean - Romancierul - fie și ca interpus al autorului, face și desface ierarhii, instaurând o ordine imundă, este inadmisibil, prin prostul exemplu ce îl poate constitui pentru generațiile tinere, încă frondiste până la vârsta la care depun Jurământul de credință față de Statul Mondial Unitar. Ereziile ulterioare sunt sancționate exemplar, dar mai sigur e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
toată situația? Ce putea să fi spus netotul acela de Bargello? Era cu putință ca vreunul dintre ei să fi fost implicat În ceva ce, cu o evidență tot mai mare, părea să fie o conjurație? — Așadar? Îl zori. Celălalt desfăcu nodul fascicolului și Îl deschise sub ochii poetului, arătându-i o pagină acoperită cu o listă de nume. — E registrul intrărilor de la Porta di Francia. Gărzile mele scriu aici numele tuturor celor care trec, pentru vămuire. Și mi-au semnalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
obosit pe spătarul fotoliului. Simțeam aproape fizic cum oasele și articulațiile i se desțepenesc lent, iar relaxarea Îi irigă treptat corpul și Îi Încurajam caraghios În gând Întoarcerea la viață: hai, băiețică, hai, copăcel-copăcel... Cu mâini Încă nesigure, Adam a desfăcut capacul tubului verde cu medicamente, a scos două dintre tabletele maronii la care apelase mai devreme și le-a Înghițit cu o grimasă de nemulțumire. Erau, pesemne, foarte amare. Am remarcat din nou zbaterea inestetică a cicatricei de la tâmpla stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu Înțelesesem mare lucru. Moartea japonezului se adăuga altor evenimente care colorau plumburiu atmosfera generală instaurată Înlăuntrul Centrului și al căror sens deplin Îmi scăpa. Știam, da, că În jurul meu se țes intrigi, se trag sfori, se fac și se desfac alianțe, se pregătesc lovituri ale unor grupuri Îndreptate Împotriva altor grupuri, dar subteranii nu erau niște banali conspiratori, nici o gașcă de teroriști culeși din filme de serie B; erau oameni de știință, somități mondiale, supercreiere, și atunci, cum era posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se joace cu el, trecându-l cu mișcări lente dintr-o mână Într-alta. Am avut impresia că interpretează o partitură prestabilită, că vrea, prelungindu-mi așteptarea, să Încarce momentul cu tensiune și suspans. În cele din urmă, și-a desfăcut larg mâinile, Într-un gest de acceptare fatalistă a hotărârii pe care sugera astfel că o lua la capătul unei dilematice ezitări, și a așezat plicul alături de celelalte hârtii despre care Îmi precizase că le rezervase pentru mine. - N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-ți vine să-l citești de trei ori și-o și faci. Noi, mărite Cetitoriule, nu vom zice, ferească sfântu’, „iac-așa!”, deși tare ne stă pe limbă, ci om pune cu băgare de seamă uneltele noastre pe masă, om desface mașinăria în bucăți, iar tu să fii atent la mecanism. Toată boala vine de la personaj. Merge personajul, merge și narațiunea. Nu merge personajul, treci pe descriere și e jale. Personajul, mărite Cetitoriule, e și el om. Prin ce se caracterizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
oiște fără gard. De-aia zic, uitându-mă cu adâncă și sinceră jale la acest vouă preaplecat până mai ieri slujitor: ce facem la o adicătelea cu el? Barzovie-Vodă suspină și-și privi cu profundă recunoștință spătarul. — Domnilor - zise viziriul, desfăcându-și brațele a neputință - deocamdată n-am nimic disponibil pentru dumneavoastră. Țara Românească e ocupată, Moldova e ocupată, Camenița e oraș închis. — Luminăția-ta, nu cerem mult - zise spătarul Vulture. Trebuie să fi rămas cândva, pe undeva, un loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Piotr. Episodul 118 AL TREILEA DIALOG GOTIC — Venerabile Piotr - spuse doamna Potoțki către majordom - te rog adu-ne trei gemuri însoțite de apa aferentă. — Gemuri? - exclamă bătrânul Piotr - ați spus gemuri? — Da! - răspunse cu hotărâre doamna. — Păi n-am mai desfăcut un gem de la sediul Vienei! - zise Piotr. Vă dați seama ce-o fi în borcanele alea? — Nu-mi dau seama - spuse doamna - și tocmai de aceea vreau să aflu. Gemul e ca vinul - interveni politicos Metodiu. Cu cât e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
uită în carafa: tot nimic. — Deschide fereastra! - porunci preacuviosul Metodiu. încet, adunându-se prin colțuri, din perne, de după oglinda ovală, - mirosul se aburcă pe pervazul geamului și-și dădu drumul în gol. Călugării răsuflară ușurați și se apucară să-și desfacă bocceluțele. Deodată, se auzi o bătaie scurtă în ușă. Cine e? - întrebă Metodiu. — Eu, Laura - răspunse o voce de femeie. Sunt vecina de alături. — Și cam ce dorești, femeie? - zise prevenitor vajnicul Metodiu. — Mi-am uitat piaptănul în odaie. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-aici - și arătă în jur. Vodă se clătină, lovind cu capul o legătură de ceapă. Am aici scris totul - mai spuse Ximachi și-și sumeți anteriul, scoțând de la brâu un sul din piele de vițel. Vodă îl luă și-l desfăcu. Pe un sfert din sul era o coloană cu cifre deasupra căreia scria cu litere mari „Ieșiri”. încercă să urmărească sumele trecute, dar își aduse aminte că nu știa socoti. îi dădu sulul înapoi vistiernicului și se prăbuși pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dacă mai așteaptă cineva și zări un porumbel călător și un corb. Ugui, chemă porumbelul la el. Porumbelul era plin de praf și părea foarte obosit. De piciorul stâng avea prins cu două inelușe un sul mic de piele. Papa desfăcu sulul, scoase din el o foiță de pergament și se adânci în lectură, nu înainte de a-i lăsa înaripatului sol, alături, pe bancă, o mână de boabe de grâu. După ce citi, sfântul părinte scoase de la brâu o călimară și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]