14,288 matches
-
mod natural, dacă nu opui rezistență și accepți și le savurezi pe toate, păstrându-te, nimic nu te poate răni. Asta-i calea cea mai ușoară pentru mine. Ceva mă îndeamnă, ceva m-atrage și mi-e greu să mă desprind. De aceea am și trăit ca mine. Numai că vine un moment când te odihnești singur și uiți. Lumea a fost și ea creată cu atât de mult timp în urmă, încât Dumnezeu a uitat. Să eliberezi sufletul de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ne-a fost dat să trăim și să gândim, și ăsta e bunul nostru cel mai de preț, dat fiindcă asta e viața noastră. Totuși, trebuie să fie o lume a esențelor pure, al individualității operă de artă, care să desprindă numai de individ. Ce faci? Nimic. Absolut nimic. Nu contează ce fac, totul e o întâmplare. Așa ca nu fac nimic. La început a fost cuvântul. Ceva abstract. Lumea e o interpretare. Lumea e ceea ce vrei tu să fie. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acostez (mă privește surprins) devine curios să mă cunoască. Este o noapte extraordinară, nu? (La Veneția toate nopțile sunt) Da, am observat și eu ceva deosebit. Dansăm, și uitându-se la mine, văzându-mă în noapte, nu-și mai poate desprinde privirile de la mine. La el eu văzusem ceva nemaiîntâlnit. Însă eram convinsă că mi se părea. Intenționat, îl amețeam, îl înnebuneam; mă învârtisem în jurul lui până când devenisem eu centrul lui. Până când să aibă nevoie de mine. Și mie îmi tânjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu el sau îl mângâia, Elena s-a apropiat și l-a prins de zgarda de la gât. În momentul acela Lupaș a mârâit la ea. L-a mângâiat deși îi venea să-l bată, vorbindu-i frumos ca să-l poată desprinde de haită. După această căutare, care a durat destul de mult, fiind îmbrăcată lejer pe o vreme rece, Elena s-a îmbolnăvit de dublă pneumonie. A fost internată în spital. Boala a fost cel mai mare necaz pricinuit de Lupaș. Într-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de această răcoare, fiindcă ei erau îmbujorați de căldura sufletească simțindu-și inimile bătând în același ritm. S au sărutat și s-au sărutat parcă să recupereze timpul irosit fără acest minunat dar al firii. La un moment dat, Cecilia desprinzându-și buzele a rostit ca pentru ea. Deși sunt înconjurată de zăpadă, mi-e atât de cald și mă simt atât de bine! Sunt atât de fericit! Cecilia, mă aștepți puțin? —Unde te duci? — Până la mașină. Matei gândindu-se că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
țină strâns în brațe, s-au sărutat cu aceleași lacrimi în ochi pe care le avuseseră la Frankfurt în avion, și-au șoptit de mai multe ori „te iubesc”. — Rămâi cu bine, băiatule din parc, să fii cuminte! s-a desprins cu greu Cecilia din brațele lui. Un zbor plăcut, fata mea din parc! Să ai grijă de tine! Și-au făcut semne cu mâna trimițându-și sărutări pe palme până când Cecilia a ieșit pentru îmbarcare. Se încheiase unul dintre fericitele
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să ne obișnuim acum când ne pregătim pentru aderare. —Te las să-ți faci serviciul și ne întâlnim după masă. Nu uita tributul. Își contopesc buzele în sărutul îndrăgostiților pe care el îl prelungește încât Cecilia cu greu se poate desprinde să plece. —Vin pe la ora cinci. Este o zi frumoasă. Putem ieși undeva. Cât stai? Nu mult. Iarăși ca o cometă. —Te aștept. La ora patru și jumătate Matei era prezent la Cecilia. Nu avea răbdare să nu meargă s-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
te iert, când, ești atât de atent. Știam eu că ești bună, dragostea mea. arată-mi că mă ierți. Cecilia îl sărută punându-și mâinile după gâtul lui, așa cum obișnuia, stârnindu-l și pe el la asemenea manifestări. —Pupăciosule, se desprinde din îmbrățișarea lui. Cât a stat în spital, Cecilia n-a avut probleme. Laptele i se formase, copiii au supt cum i-a pus la sân, starea sănătății lor și a mamei era bună, așa încât n-au stat prea mult
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cecilia,doar pentru câteva momente,că nu le-a dat voie mai mult. Veniseră și cei de la poliție pentru a sta de vorbă cu Sebastian Avramescu și cu Camelia Dinu. Din declarațiile acestora și din declarațiilor altor martori, s-a desprins nevinovăția lui Sebastian, deși el ca avocat care lucra cu Cecilia nu-și găsea liniștea sufletească știind-o în comă. Nici nu-i venea să creadă că era în această situație. Regreta că a făcut acel drum, deși, dacă era
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îmbiindu-l la visare. În fiecare moment, el se imagina cu Silvia, căci tezaurul imaginației lui era bogat. Dragostea este moartă pentru cine nu-și imaginează! Un noian de întrebări era în mintea sa, din care nu reușea nicidecum să desprindă vreun răspuns oarecare, care să-i fie pe plac și care să-i poată aduce alinare măcar un dram. Iar asta era, pentru dânsul, de-a dreptul chinuitor, căci un amestec nedeslușit de temeri și de neliniști îi rodea continuu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
suflet în care se dădea în permanență o luptă aprigă între prefăcătorie și adevăr, adică între ceea ce-i răcnea mintea și ceea ce-i șoptea Istorisiri nesănătoase fericirii 25 inima, iar, din vălmășagul mare de idei, cu niciun chip nu putea desprinde o soluție atinsă de claritate, care să alunge zbuciumul și neastâmpărul neplăcut din ființa sa. Însă el nu scăpă nicidecum, căci fantomele împotrivirii, părăsindu-l doar pentru o scurtă perioadă de vreme, nu după mult timp, îl cuprinseră din nou
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în care patul este rece și din cale-afară de tare și de îngust; unde singura policioară, care există, nu poți s-o folosești deloc, căci atârnă de perete șubredă și timidă, gata oricând, la o primă atingere ușoară, să se desprindă și să cadă; și unde zăbrelele au menirea de a rugini sub ochii întemnițatului - toate acestea laolaltă n-au avut defel puterea să mă pătrundă cu priveliștea lor tristă și lugubră și să mă înspăimânte, fiindcă mă aflam într-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se preschimbă în nedumerire. Primul gând al său fu numaidecât să se împotrivească și să-și continue neabătut traseul, dar, în aceeași clipă, se răzgândi, dându-și repede seama că niciodată nu trebuie să te împotrivești unui nebun. Așa încât, oarecum desprins din încordarea sa, dar, totuși, încă prudent, se lăsă condus de mâna călăuzitoare, care îl trăgea după dânsa. Curând, aceasta deschise o ușă și, pășindu-i pragul, intrară amândoi în încăpere. Într-adevăr, femeia nu mințise deloc, căci odaia cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vorbească pe un strident ton de reproș, dând glas puternic și energic opiniilor sale. Făcea asta cu gesticulații atât de vii și de ample, mișcând mereu din mâini și din picioare în toate părțile, încât parcă ziceai că-i proaspăt desprins dintr-o scenă de balet. - Ei bine, vreau să-ți spun acum, chiar din capul locului, că necredința mea n-are nimic de-a face cu drogurile. Să nu mai amesteci niciodată lucrurile, așa te sfătuiesc! Pe urmă, ca să te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pentru care m-aș duce zilnic la magazin și aș cumpăra șiruri întregi, inepuizabile, de wagashi. Ne salutase de departe, ocupată fiind cu un alt client, însă acum venea spre noi, prin aerul cald care nu se îndura să se desprindă de bieții mei ochelari. Ca de fiecare dată, inima îmi stătu în loc. Alături, în prelungirea raftului central, se deschidea o nouă porțiune de vitrină, unde păliră brusc, ca și cum nimic nu ar mai fi putut străluci în încăpere dacă obrajii ei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
practică yoga își spun cuvântul, astfel încât nu am probleme precum majoritatea străinilor), fie, mai elegant, în poziția japoneză clasică (picioarele strânse și încrucișate sub bazin; genunchii lipiți unul de celălalt). O profuziune de vase de cele mai stranii forme, ca desprinse dintr-o expoziție de ceramică experimentală, oferă adăpost unor vietăți marine la fel de stranii: scoici albe cu pulpa vânătă, crabi trandafirii, plini de țepi mărunți, sashimi de somon, de ton, de bonito, chiar și inimă de rechin. Nimic nu pare a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
al lui Hermann Hesse, maestrul de go percepe simultan curgerea sufletului și armonia muzicală. Mai mult, a învinge înseamnă, în etica jocului, a dobândi pacea spirituală. De aceea, în clipa supremei și îndelung așteptatei victorii, asistăm la apoteoza tânărului Otake. Desprins cu totul de condiționările corporale (suntem avertizați că se confruntase, în câteva rânduri, cu probleme digestive), el transcende planul contingent și penetrează, în expresia naratorului, chiar "tărâmul exaltării artistice". Întreaga scenă este pur cathartică, elementele estetice fiind conjugate subtil cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
demiurgie solipsistă. Iar Japonia hipermodernizată, aseptică și tocmai de aceea schizoidă, populată de indivizi frustrați, însingurați și chiar incapabili de a socializa la un nivel elementar, ne oferă o elocventă anticipare a acestei versiuni a realului, colorate în tușe distopice desprinse din Blade Runner. Schemă și polisemie sau răzbunarea învinsului Oamenii au, adânc înrădăcinată în ei, dorința de a clasifica, de a aplica o etichetă fiecărui lucru. Frank Herbert Uitându-te la televizor în Japonia, mai multe lucruri bizare îți captivează
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
al bărbaților stăteau rezervați și obosiți de atâta drum privind marea sărbătoare. S-au apropiat de ei șapte fete și șapte băieți, grupați câte doi. -Cum vă simțiți? a întrebat Crăiasa. S-au uitat unul la altul, băieții s-au desprins de fete, astfel s-au format două grupuri, unul de fete, față în față cu cel de băieți. Grupul de fete au strigat în cor: -Minunat! Grupul de băieți au strigat: -Ne-am născut a doua oară! Fetele s-au uitat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o iau fără să mă coste nimic. Ai auzit, năpârco?. -Câine, nu auzi bine? De ce-mi spui năpârcă ? Rangul meu nu permite să fie jignit. -Nu-mi pasă. Dacă nu-mi spui unde este Fata pustiului îți promit că-ți desprind de corp cele două capete. -Cum te cheamă, mititelule? -Stup mă cheamă și să nu mă mai faci mititel că-ți zdrobesc amândouă capetele. În loc de răspuns, Dardailă l-a scuipat cu otravă. Stup a căzut la pământ, dar în momentul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un zgomot asurzitor. Sfârșitul lui Dardailă a venit după o luptă grea timp de șapte zile și șapte nopți și grupul lui Căiță abia își mai putea aduna forțele de atâta luptă. S-au regrupat și priveau osteniți la capul desprins de trupul lui Dardailă care nu murea așteptând asfințitul soarelui. -Prieteni, de acum în colo mai avem un hop de trecut și am scăpat de toate cele potrivnice pentru a elibera Fata pustiului și a ne îndrepta spre locurile noastre
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aștri, concertate de către broaște și greieri fără de care lume cu inimă față de frumos n-ar exista. Să stau apoi de vorbă cu luna pe care s-o întreb câte ceva de ale copilăriei, ceva de care gândul meu nu se va desprinde decât numai la moarte, sau poate nici atunci. Dacă greierii nu ar fi, dacă broaștele nu ar trăi, dacă bietele gâze fluorescente pe care copiii le numesc îngerii nopții n-ar exista, viață n-ar mai fi ... Revenind din când
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
iar prin faptul că adeseori a tolerat și patronat arbitrariul, a creat o mulțime de curente distructive, dintre care, cel mai de seamă a fost acela a lui Luther (în 1519) și al lui Calvin (în 1536), plus nenumăratele secte desprinse din protestantismul lui Luther și Calvin, care secte, nu au o orientare dogmatică și nici scopuri definite, ci sunt, mai degrabă, nuclee de-nvrăjbiri confesionale și naționale între popoare. Biserica creștină respectiv reprezentanții ei uitând spusele Mântuitorului: "Casa, care se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
noi avem ultima dorință pe care o formulăm la capătul vieții, fie că ea va fi executată întocmai de către cei ce ne supraviețuiesc, fie că nu. Aceasta este realitatea! Răsfoind trecutul neamului nostru găsim pagini de duioase amintiri din care desprindem ideea de bunătate și evlavie, cuprinse în acele "adiate" sau "testamente", cum li se spune astăzi. Ele închid "ultima dorința", pecetluite cu acele cuvinte cutremurătoare: "las cu limbă de moarte... etc.", însoțite și blesteme înfricoșătoare pentru urmașii care nu vor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și ni se înfățișează nouă, adică lui însuși, prin esența subiectivității absolute ca viață. Însă când aceasta din urmă a fost scoasă din joc, iar modul de acces originar la om nu mai este indicat sau prefigurat nicăieri, științele umane, desprinse de înrădăcinarea lor în ființă, eliberate de orice metodă, nu mai au de fapt altceva de făcut decât să caute una în altă parte. Toate acelea ale științelor naturii li se oferă dintr-odată, și altele nu mai există. Iată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]