3,056 matches
-
acum, În timp ce se Întorcea de la aeroport, neașteptata scenă de dimineață Îl năpădea repetîndu-se, copleșindu-l și făcîndu-l să-i tremure mîinile, micșorînd tot ce nu era clipa aceea În care a văzut-o stînd pe scaun, piîngînd, făcînd să se destrame durerea pe care În mod normal ar fi trebuit să i-o producă plecarea lui Santiago. Se Întorceau triști sau cel puțin tăcuți, fiecare cu gîndurile lui. Susan, fermecătoare, tăcută, distrată sau tristă, accepta propunerea lui Juan Lucas: să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-se cu gândul că, de fapt, n-au plecat niciodată din mediul rural. Sigur, cântatul unui cocoș ori măcăitul unei rațe îi calcă pe nervi pe vecinii din bloc, așa că, biata vietate sfârșește destul de repede și, o dată cu moartea ei, se destramă și sublima iluzie. Alții, tânjind tot de dorul satului, “ochesc” vreun petic de pământ și nu se lasă până nu pun pe el ba niște ceapă sau usturoi, ba cartofi, roșii sau fasole. De cele mai multe ori ies în pagubă cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Mărgărit Panaitescu, dar știam că...” “...Evident, m-am retras cam de multișor în lumea umbrelor. Nu te alarma, nu delirezi și nimic altceva nu ți s-a întâmplat. Nu pune și nu-ți pune prea multe întrebări, altfel totul se destramă. Nu mai putem sta de vorbă și zău că am atâtea să îți spun. Mi-e teamă că nu am să reușesc...” “...Trebuie să vă mărturisesc că, atunci când v-am citit prima oară, am constatat, nu știu de ce, că poezia
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
prindea nimic, ci de totala sa incapacitate de a sta liniștit și de a se simți bine. Pierduse jumătate de zi, ținând în mână un băț cu o sfoară la capăt, în timp ce toată cariera lui, toate obligațiile lui profesionale se destrămau în jurul lui. Dar acum asta era obligația lui profesională, fișa postului său, pe care singur și-o alesese. Să stea liniștit și să urmărească, nu un sindrom anume, ci o ființă care improviza. Dacă nu făcea asta, atunci cronicarii aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atacuri mușcătoare. Păsările erau spectaculoase, atrase el atenția, tocmai pentru că râul secase sub ele, concentrându-le în cele câteva refugii rămase. Să scoți fie și numai o cană de apă dintr-un biom aflat deja în curs de a se destrăma era imoral. Karin văzuse datele, ajutase chiar la cercetare. Tot ce spunea Daniel era purul adevăr. Dar vorbea cu atâta pasiune mesianică, încât simțea că sala îl desconsideră, crezându-l un nou Ieremia acuzator. Zâmbind ca un spectator nevinovat, Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întregi, dar nu crezuse niciodată cu adevărat că avea să vină. Uniunea asociațiilor care luptau pentru protejarea râului Platte reacționează cu o zăpăceală amorțită. Pierduse cursa în fața consorțiului întreprinzătorilor și, într-o serie de întruniri grăbite, alianța începe să se destrame. Dacă pe ea decizia o demoralizează, pe Daniel îl face una cu pământul. Nu se referă la verdict decât în maxime scurte, stoice. În ochii lui, consiliul nici măcar nu merită condamnat. Ceva se ofilește în el, o disponibilitate funciară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Apoi se înalță cu miile, ca un potop. Suprafața fâlfâitoare a lumii se înalță, o spirală propulsată în sus de curenți invizibili. Suntele îi poartă până la cer, croncăneli și pârâituri, vuiete, bubuituri, goarne, nori de sunet viu. Încet, masa se destramă în panglici și se risipește în albastrul cerului. Câtă bucurie există în viața asta. Și întotdeauna trece pe lângă noi. Câtă bucurie fără de sens. Își aude propria voce ieșind din el, un contrapunct frânt la acest cor matinal cloncănitor. —„Nimic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
devenit o bâțâială dezarticulată, iar cântatul un suspin gâfâit, într-o clipă nebănuită somnul te va cuprinde în brațele sale ocrotitoare, și-atunci mami va rămâne o vreme încremenită de fericire, nici măcar nu va mai respira de teamă să nu destrame miracolul, te va privi doar cu o nesfârșită duioșie, dar și cu o nespusă ușurare, va uita pentru o clipă de durerea brațelor, de oboseală, de sfârcurile aproape-nsângerate de la atâta supt, ai adormit, puiul meu, în sfârșit, mami te
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
al Americii? Oare n-au simțit, cum am simțit și noi, pe cînd așteptam În noapte, pămîntul uriaș și singuratic al Americii, pe care sînt presărate În noapte mii de orășele adormite? N-au văzut țesătura delicată a luminii, rețeaua destrămată de șine mici, Întinsă pe tot cuprinsul țării, pe care aleargă În Întuneric trenulețe singuratice, lansînd cîteva ecouri răzlețe la malul rîului, lansînd un ecou Între stîncile răsunătoare ale muntelui, ca mai apoi să fie Înghițit de imensitatea nopții pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sînt populare. Sincer, Lanark, ești mult prea apatic și banal pentru a fi distractiv ca om de succes. Dar să nu te simți lezat; majoritatea eroilor sfîrșesc ca tine. Gîndește-te la cartea grecească despre Troia. Pentru a drege o căsătorie destrămată prin adulter, o civilizație petrece zece ani ca s-o facă zob pe cealaltă. Eroii din ambele tabere știu că această ceartă e inutilă, dar o continuă pentru că sînt convinși că a fi gata să mori într-o luptă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mă convingă să despart Lanark și Thaw și să fac două cărți. Mi-au spus că ar fi periculos de scump să riște să publice o carte atît de mare scrisă de un romancier necunoscut. Dar prima mea căsătorie se destrămase într-o manieră amiabilă, nu aveam nevoie de bani, dar tînjeam după glorie, așa că i-am refuzat. Cartea a doua și a patra au fost scrise umăr la umăr - treceam de la un capitol terminat în prima la un alt capitol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
populau odaia de pe coridor, nu scotea o vorbă, ceilalți se retrăgeau, nu-i vedeam fața, nu-i distingeam trăsăturile, mă învăluia în căldura ei, îi spuneam Isis sau altfel, nici nu contează. Când începeam s-o iau razna, ea se destrăma, îmi era greu pentru că rămâneam singur în apele pe care le tulburasem, îmi ardeau ochii încă nu îndeajuns de pregătiți, vorbesc despre altceva pentru că oamenii nu prea își destăinuiesc asemenea lucruri și bine fac, după cum nu prea discută între ei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de foc, dar era tot frig și cam întuneric, oricum, nu ploua, iar alt adăpost n-aș fi putut găsi pe aproape, bătrâna mi-a întins un scăunel cu trei picioare apoi s-a adresat cuiva, unui trup care zăcea destrămat de lumina cețoasă pe patul de lângă perete : „Scoală“, a spus „că a venit dumnealui“. Cel de pe pat a dat să se ridice (mai apoi, când l-am întâlnit pe Dragoș, mi-am dat seama cât semăna cu el, aveau același
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trezit într-o dimineață strănutând. Un strănut continuu, într-un ritm de trei pe minut și care a durat 204 zile. 8. Ca să nu scriu, vorbeam. Aveam o stranie senzație ascultându-mă : mi se părea că aud glasul unui străin destrămându-se în propriul său vuiet, ca vântul în pustiu. Continuam, firește, să caut sunete independente, dar îmi dădeam seama că ascultam ecoul propriei mele destrămări. Singurul punct de sprijin, marcat și el de vlăguirea perfectă a sensurilor, consta în faptul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Simțeam și unul, și altul, că nu mai e posibil, că totul se petrece pentru ultima oară. Constantin poate chiar murise și își construia un alibi, treaba lui... În ceea ce mă privește, aș fi vorbit despre orice, cu oricine, ca să destram păienjenișul sin gurătății noastre comune. La început, zâmbeam. E drept, numai fizic, facial (de câtva timp luasem obiceiul să fac așa în fiecare seară înainte de a adormi și în fiecare dimineață înainte de a mă trezi; greutatea acestui exercițiu simplu, dar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de ușoară. Am trecut cu ea prin fereastră. Își lipise fruntea de obrazul meu, era foarte mică, rotundă, ca ghemul de raze desenat lângă urechea mea în seara plecării lui Dragoș. Abia îndrăzneam să respir, de teamă să nu se destrame. „N-ai fost cuminte“, mi-a șoptit. „Zenobia“, am spus, „să nu mai faci asta niciodată, auzi ? Dacă se mai întâmplă o dată, să știi că mor și gata...“. VI Martorii 1. Fiecare poartă cu sine un neadevăr menit să-i
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
într-o viață cotidiană care nu cîștigă nimic din aducerea laolaltă a unor moduri de viață nu numai diferite, ci și ierarhizate din punct de vedere social [Chamboredon și Lemaire, 1970; Pinçon, 1982]. Sociologii pot, sprijinindu-se pe anchete, să destrame mitul melanjului social, foarte adesea pus în dificultate de segregarea școlară. În schimb, în administrație și în sfera politică, este foarte greu să te opui acestei exigențe de melanj social atît de clamate în toate inițiativele din domeniul serviciului public
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
decadentă, îmbătrânită, ci una tânără și viguroasă, plină de încredere în viitorul ei. Și totuși a încetat să existe, s-a prăbușit brusc, ca și cum, după ce ar fi străbătut, dintr-un salt, secole întregi de evoluție, ar fi intrat în declin, destrămându-se într-o multitudine de stătulețe rivale. Istoria nu a înregistrat existența vreunei civilizații care să fi făcut un asemenea salt. Întotdeauna are loc un proces lent de evoluție. În prima etapă se produce de obicei o necruțătoare contestare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care să fi făcut un asemenea salt. Întotdeauna are loc un proces lent de evoluție. În prima etapă se produce de obicei o necruțătoare contestare a tot ceea ce fusese cândva sacru. Certitudinile interioare se spulberă. Convingerile cele mai adânci sunt destrămate de investigațiile îndrăznețe ale oamenilor de știință, înzestrați cu spirit analitic. Vă repet că această civilizație trebuie să fi încetat brusc, în epoca ei cea mai înfloritoare. O asemenea catastrofă ar putea avea ca urmări, pe plan sociologic, falimentul moral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Iar când imaginea din fața lui se limpezi brusc și rămase clară, nu mai avu nici o îndoiala că se afla pe calea cea bună. Vedea, ca și data trecută, interiorul uneia din clădirile acelea înalte. Pentru că nu cumva imaginea să se destrame, Grosvenor își concentră întreaga atenție asupra mușchilor Rimului. Din păcate, însă, nu înțelegea mecanismul ce-i punea în mișcare. Viziunea lui nu putea, firește, să surprindă în amănunt milioanele de reflexe musculare care însoțeau ridicarea unui singur deget. Se concentra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ore și s-a putut vedea fumul din hornuri, dar nu drept ca o lumânare, cum era în zilele cu vreme frumoasă, ci cocârjat și umil, luând-o în jos, tremurat, ezitând parcă s-o apuce pe-un drum și destrămându-se în fire tot mai subțiri. Pe la patru după-amiaza ceața a înghițit fumul care s-a ascuns în ea, iar pe seară întunericul le-a înghițit pe amândouă. Sub valurile albe și negre s-a pierdut țuguiul clădirii ziarului L
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
viitor pe care nimeni nu-l putea, deocamdată, întrezări. 5 Rămăsese numai domnul Dan Crețu să privească, cum foarte poetic spusese gazda, „pe fereastra viitorului“, iar curiozitatea comesenilor lui era maximă. Cupele fură umplute încă o dată cu șampanie și spuma se destrăma ca dantelăria uzată a anului vechi. Chiar dacă ești un om rațional și știi că numai gazetele au făcut din cineva un personaj misterios și altfel decât toată lumea, tot te simți puțin înfiorat, ca la o adiere rece într-o cameră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aterizeze pentru a-i lua cu ei. - Unde mergem? întrebă Cayle. Fata zâmbi și clătină din cap: - Lasă c-ai să vezi. De îndată ce se instalară în avion, arătă în sus. - Uite, zise ea. Deasupra, pe cer, un nor artificial se destramă, își schimbă de mai multe ori culoarea și apoi se iviră strălucind aprins literele care formau inscripția: PARADISUL GALANTERIEI. Cayle spuse: - Phii, am văzut aseară reclama lor. Uitase, dar acum își aminti fâșiile de lumină care se înălțau spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
căldura înțelegerii: nu conta că-i Ahura sau Profetul Ali, Fatima ori Isus al creștinilor. Toți plecau de acasă și uitau uneori, precum muritorii. Tuturor le scăpa ceva. O văzu pe mamă-sa înfășată într-o pânză albă și ponosită, destrămată pe-alocuri de atâta spălat. Părul moale îi cădea dintre cârpe și îi atârna înstrăinat ca un lucru al altcuiva. Îi văzu pe pat așternutul, cu însemnul încovrigat al spinării: murise cu genunchii la gură. Pe cearșaf, stăruia ca în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
României a fost instaurată după abdicarea principelui României, Alexandru Ioan Cuza, în februarie 1866. Unirea Moldovei cu Țara Românească a fost recunoscută de Marile Puteri europene numai pe durata domniei principelui Cuza și, pentru că exista pericolul ca Unirea să se destrame, clasa politică din România a acceptat ideea aducerii pe tron a unui prinț străin. Karl de Hohenzollern-Sigmaringen (născut în 1839) a acceptat să devină principele României, cu sprijinul lui Napoleon al III-lea și al lui Bismark, primul ministru al
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]