2,337 matches
-
Fenimore, așa un... așa un gest de politețe banală nu merită atâta... atâta... — Nu mă refeream doar la bagaje. Ai fost tare drăguț, tare atent În zilele acestea din urmă. Îți sunt recunoscătoare. Am făcut-o cu plăcere, Fenimore dragă. — Detest despărțirile, zise ea. Gara era plină de abur, fum și lumină difuză, ca unul din tablourile impresioniste pe care le văzuseră cu o zi Înainte. În lipsa altui subiect de discuție, făcu un comentariu pe această temă; dar peronul răsuna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
locul nenorocirii și care relatase că Fenimore formulase de curând instrucțiuni ca, În cazul morții ei, apartamentul să fie sigilat de consulul american, În așteptarea rudelor, și Își exprimase dorința de a fi Înmormântată În cimitirul protestant de la Roma, pentru că detesta cimitirul trist, insular, de la Veneția. Aparent, exagerase mult gravitatea bolii, sau cel puțin așa consideraseră doctorul și asistenta ei personală, căzând pradă unui obicei pe care ei Îl considerau morbid, acela de a zăbovi prea mult asupra ideii de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Cred că da. Tu? — Da. Oribile petreceri dau, nu-i așa? — Oribil de plictisitoare. N-am să Înțeleg niciodată de ce mă duc. N-am să Înțeleg de ce mă duc, indiferent unde. — Eu vin aici ca să-mi fac educația. Ah, cât detest să-mi fac educația! — Și eu. Te simți pus pe același plan cu clasele comerciale, nu-i așa?“ Încă de la primele replici ale Soțului ideal, Înțelesese că venirea aici fusese o greșeală. Nu era În stare să intre În atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui McIlvaine Îl convinse că ar fi trebuit să pună mai devreme Întrebarea. Seamănă mai degrabă cu Peter Ibbetson, decât cu Trilby. — A, păi asta e bine, spuse el ușurat. Întotdeauna am preferat Peter Ibbetson. — Dar Trilby a ajuns best-seller. Detest acest americanism barbar! spuse el apăsat. — Bestseller? Ce-i cu el? — Amestecă, În același termen, cantitatea și calitatea. Și e greșit gramatical - adică modul În care e folosit. Înțeleg că ziarele americane publică acum ceea ce se cheamă „listă de best-seller-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Harry Theodorei. Dar nu știam că a distrus toate scrisorile. De ce? — Cred că-și pierduse voința de a trăi, la vremea aceea, și nu voia să lase În urmă nici un fel de document privat. Are o obsesie În domeniul acesta. Detestă gândul că oamenii i-ar putea scotoci indiscreți prin viață, după ce moare. — Și scrisorile pe care le-a primit după aceea? — Cred că le-a ars când a fost la Lamb House, În octombrie. Kidd mi-a povestit că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ted rămaseră singuri. Tipul e ciudat, spuse Ted. — Este? — Știi bine că așa e, Norman. Și pe deasupra și arogant. Probabil pentru că e negru. În compensație, nu crezi? — Nu știu. — Aș zice că din cauza asta are o atitudine provocatoare. Pare să deteste tot ce e legat de această expediție. Oftă. — Firește, toți matematicienii sunt ciudați. Probabil că nu are nici un fel de viață particulară, femei sau ceva de genul ăsta. Ți-am spus că m-am recăsătorit? — Parcă am citit undeva, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
perfect oarecare pe care banalitatea îl dezbracă de persoană. V. tînăr îl acuză: „-Trăiești cu moda,”-îi spune-„faci ce fac ceilalți și poate că-ți bați nevasta pentru o undă de originalitate.” Iată că V. a ajuns să-i deteste pe cei din jur. În rîndul lor dragostea pare să fi fost eradicată. Lumea îi pare doar o convenție enervantă, pigmentată de inutile violențe. Dar noul V. tace zîmbind. E un om simplu. Rîde de cei ca el, deși e
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai bună explicație pe care putea să mi-o dea? Nu eram deloc convinsă. Poate că fetița plângea fiindcă simțea cumva că taică-su o abandonase. Sau poate că - atac major de vină - plângea fiindcă n-o alăptam. Poate că detesta profund chestia cu hrănitul la biberon. Da, știu, probabil că sunteți oripilați fiindcă n-am alăptat-o. Probabil vă gândiți că n-am fost o mamă adevărată. Dar, cu mult timp înainte, cu mult înainte să nasc, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu părul nepieptănat, cu cămașa mea de noapte cât casa și cu un aer dement. Nu mai eram decât eu, așa cum îmi aminteam de mine. M-am dat cu o tonă de parfum de-al lui Helen, Obsession, cu toate că-l detestam, și după ce m-am asigurat că nu mai aveam ce să-i iau, m-am întors la mine în cameră. Ba chiar m-am și machiat puțin. Numai puțin. Nu voiam ca mama să sune la poliție ca să anunțe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
poate aceea că în următoarea decadă n-o să poată să doarmă neîntrerupt peste noapte. Nu exista nimic care să trădeze faptul că soțul meu mă părăsise. Nu-mi mai purtam sentimentul de umilință ca pe o armă. Și nu mai detestam pe nimeni pentru viața lui perfectă. Nu mai uram toate celelalte femei din lume ale căror soți nu le părăsiseră. De unde puteam eu să știu că femeia cu care am făcut schimb de zâmbete peste standul cu avocado era complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Un sos pentru paste, i-am spus în timp ce mărunțeam busuiocul. Se numește pesto. Mama n-a mai zis nimic, ci a continuat să mă privească gătind. — Și ce se pune în el? m-a întrebat ea după o vreme, clar detestându-se pentru întrebarea cu pricina. —Busuioc, ulei de măsline, semințe de pin, parmezan și usturoi, i-am răspuns calmă, de parcă n-ar fi fost mare lucru. Nu voiam să intre în panică. A, da, a murmurat ea, clătinând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mama. Mama devenise prietena lui cea mai bună. Singurul lui aliat în lupta pentru câștigarea inimii lui Helen. Majoritatea candidaților la titlul de iubit al lui Helen petreceau mult mai mult timp în companiei mamei decât cu Helen. Tata îl detesta. Probabil chiar mai mult decât Helen. Cred că fusese dezamăgit de Jim. Pentru că tata tânjea în asemenea măsură după compania unui bărbat, sperase că se va împrieteni cu Jim, așa, ca între băieți. Mai ales că Jim era o prezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu avea bani era înfricoșător. Mă simțeam de parc-aș fi fost un nimic. Că nu mai eram decât o femeie fără chip plutind printr-un univers ostil. Că eram lipsită de posibilitatea de a mă ancora de ceva. Deși detest să recunosc, mă simțeam un om redus fără soțul meu și fără salariul lui cel gras. M-am urât pentru că eram atât de nesigură și de dependentă de el. Ar fi trebuit să fiu o femeie a anilor ’90, puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-mi asum vina. De ce-ar fi făcut James asta dacă nimic nu fusese adevărat? Așa cum zisese și el - iar vorbele lui mi se învârteau prin creier: „Dac-aș fi fost fericit, de ce-aș mai fi plecat?“. Recunosc că detestam faptul că greșisem. Nu mă pricepeam deloc să-mi asum greșelile cu grație. Simțeam că fierb, mă durea, aveam senzația c-am fost prinsă în capcană și-mi venea să mor de rușine. Fusesem așa de arogantă. Crezusem că dreptatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce se întâmpla? Și, Claire, a zis George pe un ton plin de milă. Știu că pentru tine trebuie să fi fost foarte dificil. Dar sunt sigur că și lui James i-a fost greu. Pentru că știi cât de mult detestă să greșească. Să fim cinstiți: el greșește rareori. Așa că probabil că i-a fost aproape imposibil să recunoască faptul că a făcut o greșeală groaznică și apoi să-și mai și ceară iertare pentru asta. Deși, după ce am spus asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
e suficientă“. James s-a așezat încet pe canapea, îngropându-și fața în mâini. Și, cu toate că mă așteptam la o formă de reacție, tot am tresărit atunci când mi-am dat seama că plângea. Dumnezeule! Ce trebuia să-i spun acum? Detest să văd un bărbat în toată firea plângând. Ei, de fapt, asta nu e deloc adevărat. De obicei, nimic altceva nu-mi face mai mare plăcere decât să văd un bărbat în toată firea plângând. Mai ales dacă eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Fusese convins că nu-l păștea nici un pericol dacă-i spunea lui George că mă iubea foarte tare, iar mie că îi era foarte greu să iubească o persoană așa de dificilă și de egoistă ca mine. Știam că James detesta să se simtă nesigur pe ceva. Ura să fie vulnerabil, chiar și atunci când venea vorba de serviciu, detesta să nu dețină controlul total. Iar în preajma mea voia să se simtă sigur pe el. Continuam să-mi doresc să lămuresc marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
iar mie că îi era foarte greu să iubească o persoană așa de dificilă și de egoistă ca mine. Știam că James detesta să se simtă nesigur pe ceva. Ura să fie vulnerabil, chiar și atunci când venea vorba de serviciu, detesta să nu dețină controlul total. Iar în preajma mea voia să se simtă sigur pe el. Continuam să-mi doresc să lămuresc marea controversă a poveștilor contradictorii George/Claire, dar de data asta m-am decis să încerc o altă metodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
l-ar fi reprezentat fericirea mea. N-ar fi fost decât o victorie lipsită de valoare pentru că fusese câștigată pierzând mult prea multe. Gândurile mi se învălmășeau în creier, în timp ce mă legănam ușor în metrou, iar capul îmi vâjâia. Dumnezeule! Detestam toată faza asta cu maturitatea. Uram clipele astea în care eram obligată să iau niște decizii fără să am habar ce se afla în spatele ușilor respective. Îmi doream o lume în care răii și bunii să poarte etichete lizibile. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la urmă se Împrietenesc). Nu voi povesti Sniper, e o mizerie, ce mi s-a părut demn de reținut a fost faptul că filmul propune un nou model de erou, cu următoarele caracteristici: primo, e lunetist - soldați, ni se spune, detestați de toți ceilalți militari deoarece nu luptă ci asasinează, și Încă aproape fără riscuri -, adică un ucigaș plătit (În maniere subtile). Care se mai și laudă: „Am omorît 73 de oameni”, recunoaște Berenger/Barnes din Platoon, uite cum se leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ochii săriți din cap probabil misterios pe Geniul Carpaților, credeau că sînt provocator, așa și eram, mi se părea că sînt curajos și mi-era teamă, dar nu reușeam să mă abțin, să tac, o boală, poate, de asta și detest anii tinereții, inclusiv armata care face crevase de dor pe culmile amintirilor celor mai mulți, la Topraisar, unde-a trebuit să Îndur gerul și cei mai imbecili oameni din lumea vizibilă, militarii de profesie, stăteam de gardă În gheretă-n noapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la adjective, nu susțin că-s omenoși primitori harnici viteji, nu-și declară frumusețile patriei cu codri verzi de brad și mori, dar sesizezi imediat că se simt bine la ei acasă și-ți dai seama că tu, care-ți detești poporul din motive pe care degeaba Încerci să le explici deoarece nu te-nțeleg și se uită la tine ciudat politicos, tu, care aproape că-ți urăști locurile natale făcînd sublime eforturi de-a te convinge că noțiunea de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a grăbit deloc. Avu o străfulgerare, generată de istoricul cazurilor asemănătoare: un asemenea maniac sexual nu ucide doar o singură dată, ca după aceea să taie frunză la cîini. A Început să sape prin dosare - lucrul pe care altădată Îl detesta cel mai mult. Nici un caz similar, rezolvat sau nu, În dosarele de la LAPD sau de la Departamentul Șerifului. Căutarea i-a luat opt luni. A pătruns În alte agenții de poliție - cu banii lui Stens pe post de proptea. Zero În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fost dintre cei care m-au înlocuit? Ai vrea să-mi amintesc capacitățile lui intelectuale, felul cum scrie și să-mi amintesc și acte pe care le-a făcut, pe care tu nu le știi, dar pe care le-am detestat? Ce-ai mai vrea să...?“ Stai o clipă! Acum stai tu o clipă! Ai vrut să afli din nou totul, nu-nțeleg ce anume-mi reproșezi. „Da, ai dreptate. M-am înfuriat inutil. Sunt prea surescitată. Eu ți-am cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
el uitând o clipă de cleștii care îi clănțăneau în stomac, uitându-se la ea cu o privire clară pentru câteva clipe și zicându-i: „să te întorci acolo, asta trebuie să faci, te rog, te rog“. „Știi bine că detest iarna“, a spus din nou Ioana Sandi. „Ție îți place, dar eu n-o pot suferi. Așa cum nu pot suferi frigul. Așa cum dârdâi și acum, cu toate că am atâtea hanțe pe mine.“ „Vrei să ne întoarcem?“ A negat din cap. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]