4,964 matches
-
un sistem complex care ia naștere în urma acțiunilor simple ale organismelor, care încearcă să supraviețuiască și să-și îngrijească urmașii". Vezi și Michael Shermer, Inteligența piețelor, Editura Curtea Veche, București, 2013, p. 31. 57 Pentru o analiză complexă a etapelor devenirii umane, vezi Ernst Mayer, De la bacterii la om. Evoluția lumii vii, Editura Humanitas, București, 2008, pp. 261-294, cap. 11, "Cum s-a dezvoltat omenirea" 58 Pentru alte cifre de ordin istoric, vezi și Constantin Bălăceanu Stolnici, Magdalena Berescu, Gândirea magică
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Descoperirea că universul se află în expansiune a fost una dintre marile revoluții intelectuale ale secolului XX". Vezi și Stephen Hawking, Teoria universală. Originea și soarta universului, Editura Humanitas, București, 2014, p 24. Pentru o imagine asupra procesului complex al devenirii umane vezi Iulius E. Lips, Obârșia lucrurilor. O istorie a culturii omenirii, Editura Științifică, București, 1958. 746 Nu există limite ale expansiunii monetare a economiei susținute de moneda din hârtie. Aceste limite, în cazuri particulare, de economii prost gestionate, sunt
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
p. IX. 833 Vasile Conta, Opere Complete, Editura "Librăria Școalelor", București, 1914, volum coordonat de Octav Minar. 834 Ibidem, p. 197. 835 Ibidem, p. 198. 836 Regăsim aici, sub altă formă, dialectica de tip hegelian ca principiu de bază al devenirii. 837 Ibidem, p. 199. Continuumul spațiu-timp este un mod de manifestare a lumii fizice. De asemenea, și fenomenele sociale au această caracteristică, a continuității și devenirii intercondiționate și permanente, fapt ce permite studierea cu ajutorul matematicii atât a fenomenelor fizice, cât
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Regăsim aici, sub altă formă, dialectica de tip hegelian ca principiu de bază al devenirii. 837 Ibidem, p. 199. Continuumul spațiu-timp este un mod de manifestare a lumii fizice. De asemenea, și fenomenele sociale au această caracteristică, a continuității și devenirii intercondiționate și permanente, fapt ce permite studierea cu ajutorul matematicii atât a fenomenelor fizice, cât și a celor sociale. 838 Vasile Conta, Opere Complete, Editura "Librăria Școalelor", București, 1914, volum coordonat de Octav Minar, p. 200. 839 Ibidem, p. 202. 840
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de sociologie generală, Editura Beladi, Craiova, 2010, pp. 320-338. 1147 Immanuel Wallerstein pune în evidență (chiar dacă în mod involuntar) confuzia pe care a trăit-o Marx atunci când a pus semnul de egalitate între transformările de ordin social,conflictele firești, în devenirea și existența unei structuri sociale și o "luptă", adică un conflict violent care se poate termina prin dispariția unuia dintre participanți. Lupta de clasă este explicația pentru transformările de ordin social și în același timp este, la marxiști, punctul de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
p. 157). Riturile de trecere ale viețiitc "Riturile de trecere ale vieții" Aceste rituri Însoțesc și ritmează fluxul și transformările inevitabile ale individului (nașterea, maturitatea sexuală, moartea). Scopul lor este de a marca anumite momente-cheie, anumite „praguri” considerate esențiale În devenirea personală. Această transformare de tip biologic este exprimată și consacrată prin semne culturale, care o ipostaziază Într-un moment simbolic unic. De obicei, nu există o corespondență mecanică Între schimbarea biologică și consacrarea ei În plan ritual: un rit precum
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
investigate, precum și diversitatea modalităților stilistice, de la notația lirică la duritatea pasajului naturalist, au determinat critica să remarce virtualitățile de romancier ale autorului, care în 1972 își tipărește primul roman, Trapez, cu o pronunțată tentă socială. Cartea evocă drumul contorsionat al devenirii unui tânăr, descendent dintr-o familie de „foști”, Mihai Olaru. „Apropiat tematic și chiar valoric de Intrusul” (Val Condurache), romanul intenționează, pe de o parte, să radiografieze eteroclitul univers uman al unui șantier, iar pe de alta, să sugereze, prin
DIMITRIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
din Klabund (Cântec de curvă din Hamburg, Micul ucigaș, Pogrom, Balada cântăreților de stradă) și din Cântecele de spânzurătoare ale lui Christian Morgenstern. Alexandru Westfried traduce două poezii de Rimbaud. Prin conținut, dar mai ales prin semnăturile unor celebrități în devenire, revista este demnă de tot interesul. M.V.
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
267; Const. Hârlav, O vârstă poetică, CNT, 1985, 12; Mircea Mihăieș, Numărătoarea inversă, O, 1986, 50; Cornel Ungureanu, Viața de toate zilele a poetului, O, 1987, 15; Ada D. Cruceanu, „Curat și nebiruit”, F, 1987, 5; Marian Odangiu, Poezie și devenire, TR, 1987, 33; Al. Cistelecan, Un poet de cortegiu, LCF, 1992, 25; Adrian Dinu Rachieru, Cercul Doclinian, LCF, 1996, 30; Ionel Bota, Muntele și poezia. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Reșița, 1997; Valentin F. Mihăescu, Un romantic temperat, „Azi
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
dualismul intelectual și psihic la care sistemul gândirii totalitare i-a constrâns pe aceia care nu au dorit să renunțe nici la intelectul, nici la sensibilitatea lor. De aceea, analiza atitudinilor lui C. în fiecare moment istoric este paradigmatică pentru devenirea întregii literaturi române, al cărei exponent a fost vreme de jumătate de secol. Momentul hotărâtor trebuie căutat în anii 1948-1949, când tânărul C., cronicar literar al revistei „Contemporanul”, a săvârșit două greșeli care puteau să-l coste capul: a lăudat
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
De la idol la om), Al. Cristian Tell (Creatorul), Constantin Enescu (Distrugătorul), Richard Hillard (Antidemocratul), Mihail Manoilescu (Concluzii). La tema Bergson a prezidat C. Rădulescu-Motru, iar vorbitori au fost Comarnescu (despre om și filosof), N. Bagdasar (despre intuiție), Constantin Floru (despre devenire), Emil Cioran (despre Bergson și filosofia vieții), Dan Botta (Bergson și arta), I. Brucăr (metafizica, religia și arta la Bergson). Subiectul Proust a fost prezidat de Mihai Ralea și susținut de Mihail Sebastian (omul și opera), Anton Holban (suferințele lui
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
instanță spirituale. Spre exemplu, cel intitulat Pelerinajul la Râm vizează un gest pe care literatura noastră veche l-a impus: „pelerinajul simbolic la Râm”, mișcare a conștiinței de care sunt legate sentimentul apartenenței la romanitate, al duratei, al dăinuirii și devenirii ulterioare, elogiul Italiei etc. - toate, topoi ai literaturii naționale, constante care cristalizează o istorie interioară a spiritului românesc. Lucrarea aduce observații cu „caracter de noutate în bibliografia critică a domeniului” (Laurențiu Ulici). Un spirit analitic similar, riguros informat și pertinent
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
etică din lumea oamenilor de artă: Idolul (1975) și Lasă-i plopului măcar o frunză (1984), precum și scenariul de film Joaca de-a moartea. Cartea Spulber (1961) e romanul unui singur personaj, a cărui experiență conturează un destin uman în devenire. D. manifestă interes pentru cazurile de conștiință dificile, preferând să descifreze diagrama stărilor sufletești tăinuite. SCRIERI: Spulber, Chișinău, 1961; Fricosul, Chișinău, 1961; Idolul, Chișinău, 1975. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Marginalii critice, Chișinău, 1973, 159-178; Anatol Gavrilov, Reflecții asupra romanului, Chișinău
DAMIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286669_a_287998]
-
În același timp, fixarea obiectivelor obligă la acțiune, primul pas însemnând procesul decizional prin care se aleg aceste obiective. Dacă viziunea și misiunea definesc direcția de „deplasare” a unei organizații, obiectivele vor defini „pașii” care trebuie urmați și care concretizează devenirea organizației. Utilizarea obiectivelor reprezintă o trecere subtilă de la întâmplare la regulă, marcând profesionalizarea și tehnologizarea unui domeniu. Modul de utilizare a obiectivelor în managementul actual este marcat de contribuția semnificativă a lucrărilor lui Peter Drucker, în special de celebra sa
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
Acum biografia de-atunci. Înscrisă de majoritatea criticilor în generația anilor ’80, C. practică o poezie confesiv-cerebrală fără căutări formale, comunicată simplu, autentic și nuanțat. Întoarsă obsesiv spre propriul lăuntru, reproiectează cu o luciditate aproape dureroasă momente și trăiri ale devenirii intelectuale și poetice. Desprinderea de paradisul oblăduitor al copilăriei și plonjarea în complexele maturității se operează fără spaime metafizice, evoluția fiind considerată retrospectiv cu o anume melancolie, dar și cu asprime lucidă. Renunțarea fără artificiale clamări patetice, aparent calmă și
COMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286340_a_287669]
-
inflexiunea de batjocură, se deslușește și o undă de simpatie, ipochimenii (care moștenesc, tipologic, date ale personajelor din comedia clasică - demagogul, încornoratul credul, servitorul slugarnic și duplicitar, confidentul ș.a.) fiind, în definitiv, o expresie a unei dispoziții jubilante. Inapți de devenire sufletească, eroii lui comici par să fi încremenit într-o mărginire definitivă. Modul lor de a fi, în afara agitației exterioare, se refugiază în limbaj, un limbaj deformat, stropșit, înțepenit în ticuri absurde care le divulgă vacuitatea interioară. Limba personajelor caragialiene
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
a tranșeelor, dar și a dezmățului din spatele frontului, pe care i-l relevă atât cei din propria-i clasă, cât și fostul tovarăș de joacă, acum factotum la Marele Stat Major. Îndrumarea spre ideologia socialistă apare firească, cum este și devenirea lui Tase Bojoceanu, acum ajuns unealtă a Siguranței. Din păcate, autorul dă frecvent curs habitudinilor sale de gazetar, aglomerând comentariile publicistice pe marginea unor aspecte, întâmplări, personalități reale, iar, pe de altă parte, se complace în descrierea unor scene de
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
acel blestem poetic și național care se cheamă Miorița și care alături de înțelepciunea cronicarilor constituie rana neînchisă a sufletului românesc”. În aceste condiții, el cere categoric trecerea de la stadiul contemplativ la stadiul politic, fanatizarea spiritului românesc, acceptarea unui „dionisism al devenirii românești”. Aici începe opțiunea primejdioasă a tânărului eseist pentru o morală a forței și pentru o politică, în esență, de tip totalitar, chiar dacă totalitarismul lui pare mai degrabă fantasma unui intelectual care l-a citit prea mult pe Nietzsche și
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
a cărții clarifică aspecte obscure sau controversate, propune pregnante profiluri ce beneficiază de darul formulărilor memorabile (despre Heliade, Bălcescu și Hasdeu), sinteze tematice (titanismul pașoptist), abordări sociologice (traducerile de la mijlocul veacului), iar ultimul grupaj reunește studii comparatiste (preromantismul sud-est european, devenirea istorică a termenului „romantic”, Lamartine în România ș.a.). Preocuparea pentru pașoptism și romantism nu dispare după 1975, însă aria istoricului literar se lărgește organic. Itinerar printre clasici (1984) și Aproapele și departele (1990) conțin studii despre Alecsandri ca dramaturg, Hasdeu
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
b. românesc, categorie care, când folosită polemic, când înnobilată moral și estetic, astfel repusă ciclic în discuție, reinterpretată și reevaluată, dovedește, prin chiar aceasta, că ea contează cu adevărat în existența noastră (istorică, dar și în cea cotidiană) și în devenirea culturii naționale. Nu fără unele prezențe și în folclor (Meșterul Manole, Chira Chiralina, tema haiduciei, paremiologie), balcanitatea postbizantină își pune vizibil amprenta asupra unei capodopere a literaturii noastre medievale, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, scrisă în slavonă
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
complexului modernității (la Macedonski echivalat cu pledoaria pentru propria poezie) și impune „filonul de aur” al operei în diversele variante ale sublimării prin creație. Psihocritica i-a sugerat un instrument de cercetare (rețelele de imagini) care poate servi la configurarea devenirii operei, de la intuiții poetice spontane la obsedanta aspirație spre „excelsior”. Rețelele de imagini, adică disperarea și sarcasmul, postura egolatră, mirajul, lumina, cu modificările de raporturi dintre ele, „scriu” destinul unui poet ce a debutat grăbit, fără o conștiință scriitoricească sigură
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
rămâne, la urmă, în volum, să-l reprezinte cu adevărat. Luciditatea maximă a poetului solicită o exegeză critică pe măsură și ridică un semn de întrebare: dacă B. trebuie analizat în evoluția sa, așadar dintr-o perspectivă diacronică, fixând etapele devenirii sale (cum a procedat Tudor Vianu), ori, dimpotrivă, se cere interpretat exclusiv prin prisma volumului Joc secund, mai exact, a ordinii celor trei cicluri de aici (ca la Ov. S. Crohmălniceanu). În primul caz nu se ține cont de voința
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Forța acestei poezii încearcă să se impună prin intensitatea - iar nu prin „meșteșugirea” - rostirii, prin vădirea peremptorie a puterii credinței. SCRIERI: Cântare din cântare, pref. Ioan Alexandru, București, 1993; Vita coronata, pref. Ioan Alexandru, București, 1993; Etern și emblematic în devenirea neamului românesc (în colaborare cu Cornelia Călin Bodea), București, 1994; Floarea florilor, pref. Gh. Istrate, București, 1995; Fiul omului, București, 1997; Discursul crucii la români, pref. Răzvan Theodorescu, București, 1997; La cruce-fântână, Cluj-Napoca, 1998; La crucea-lumină, Cluj-Napoca, 2000; La cruce-Înviere
BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
istorică, urmărind să descopere izvoarele b., prin raportarea acestuia la „instituțiile sociale ale trecutului”, la anumite „datini și rituri”, la miturile arhaice și la modul de gândire primitiv. Pentru Propp, b. nu este supraviețuire, ci rezultatul unui proces istoric, al devenirii în timp, al desacralizării, demagizării ritului și mitului deopotrivă. O contribuție originală, chiar dacă prea puțin cunoscută pe plan internațional, la elucidarea originii b. aduce B. P. Hasdeu, care, în Etymologicum Magnum Romaniae (1898), întrevede ca sursă a acestuia visul (teoria
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
conferi un mesaj sugestiv povestirii, extrăgând-o din simpla și nesemnificativa relatare, vor rodi cu adevărat într-un interesant volum de memorii, Amintiri fără memorie (1995), unde tocmai ambiguitatea titlului lasă să transpară un anume înțeles al sensului istoric al devenirii. Trecutul se proiectează ca o poveste în care fundamentală rămâne motivația a ceea ce este individul ca atare în momentul reconstituirii trecutului, al propriului său examen de conștiință. În fine, traducerile reprezintă o altă latură a activității lui C. Nu doar
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]