2,071 matches
-
adevărat, publicul prețios, care trebuie avut în vedere de posturile serioase. Nu a face rating ar trebui să conteze, ci a fi pe lista de opțiuni constante ale unui public selectiv, exigent, degustător. Dar așa cum există lectura-viciu, ai cărei împătimiți devorează tot, fără discernământ și fără reflexie, așa cum există erotismul vicios, care aspiră să consume toată populația feminină, într-o precipitată exaltare a cantității, există și telespectatori vicioși, care stau dinaintea micului (dar suveranului) ecran cu orele, de la buletinul de știri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de unul singur... Desenul de pe grăunciorul de polen e caracteristic speciei. De ce? Tot ipotetic, imitând animalele, care se recunosc prin „geometrie“; căci Natura nu face nimic fără sens... Dar seducția face și victime. Ca bietul soț pe care călugărița Îl devorează pe când el nici n’a isprăvit s’o iubească. Sau o plantă carnivoră, precum Drosera care momește insecte cu câteva picături aducând a nectar... Ambele o fac pentru a căpăta azot, ca și cum acesta ar fi motorul seducției... Seducția capătă și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
apă, precum amfora. Cușma, poalele cămășii, traista, așișderea, reveneau apoi la Întrebuințarea obișnuită, alta decât aceea de ambalaj. Deja modernă, bucata de hârtie ajungea pe foc - unde nu deranja pe nimeni, căci e celuloză deci biomassă - ori pur și simplu devorată de descompunătorii prezenți În orice ecosistem În care cumpărătorul ar fi aruncat-o... Dar ambalajul - de fapt eticheta, dar astăzi ce ambalaj nu e pe de-a’ntregul o etichetă? - vinde marfa. Și nici tehnologia nu stă pe loc. Hârtia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca sămânța viței să Încolțească, căci apă are deavolna, În bobița de strugure Încă atârnată de coardă? Dar acea apă e stimulatoare pentru antipodul heterotrof, omul sau pasărea care ciugulește strugurele, eliberând sămânța poate altundeva; ca și pentru drojdia care devorează zahărul bobiței lăsând În urmă vin, dar eliberând de asemenea sămânța. Se vede treaba că vița s’a născut cu vocația oenologiei... Gând la gând cu bucurie, ar spune Întreaga biocenoză care profită de generozitatea, cum se vede deloc dezinteresată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dintr’un arbore neînzestrat de Natură cu lemnul tare al stejarului, dar nici cu Înălțimea ramurilor, la neîndemâna vreunui culegător precum acelea ale bradului. Rana rămasă În trupul teiului e poarta prin care lemnul său atât de fragil va fi devorat de ciuperci și bacterii până ce, din tot scheletul lui care voia să susțină un arbore falnic nu va rămâne - nu peste mult - decât scoarța, curând doborâtă de vreun vânt. Dar și micile rămurele, rupte fie doar pentru a Împodobi ușa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
teiul sfânt. Și am convingerea că, În acel moment, vechiul tei se va usca, sufletul lui trecând În cel nou. Dar... De punem o celulă În glastră, pe ea vor tăbărî Încă mai multe celule, dar bacteriene, spre a o devora. Lipsită de integratoarea protecție a Întregului pluricelular, ea nu se poate nici barem apăra, darmite - primul pas Întru reconstituire - multiplica. Deci, În primul rând, e nevoie de un mediu steril, unde e doar celula. Căreia Îi trebuie hrană, de astă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doua zi, sub copac, am aflat câteva picături de sânge, semn că pasărea, căci o bufniță Îl Înhățase, inferioară evolutiv cum e, nu știe să se joace ca mine cu șoarecele În așteptarea unei morți nebăgate În seamă, ci-și devorează prada de vie. Brrr... Sânge nu curge din trupul mort, decât dacă e vorba de o minune, precum acum două milenii. Dar nu asta m’a determinat să mă apropii de microfon, ci nevoia de a-l corecta pe amicul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o piatră, ci mai multe. Parcă și amintita piramidă a lui Keops, acea perfecțiune, absolutul geometric, are În loc de vârf o platformă. Și-mi aduc aminte și de povestea, nu tristă dar chiar de groază, a prietenului meu: prădătorii supremi se devorează Între ei. Și, pentru ca geometria atât de dragă lui Cristi să nu poată deveni un model În Natură, vă miaun că acea piramidă trofică e străbătută de largi fisuri prin care piatra din vârf cade cu mult mai jos, devenind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
supt se hrănește, la fel ca puricele? Un vânător micuț și, tocmai de asta, generos: de ce să ucidă vânatul, câtă vreme se poate sătura la fel și mâine? Dar așa e și nițeluș egoist, căci ceea ce vânătorul consacrat nu poate devora din vânatul lui devine subzistență pentru hoitari și apoi pentru descompunătorii biocenozei, Închizând circuitul substanței. Lucru pe care-l face totuși și așa zisul parazit, deși de pe urma lui nu se poate bucura un hoitar, dar sigur descompunătorul, căci și el
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
compoziția de specii a biosului, sigur mărește excesiv partea biotică a planetei. Vorbeam de complicarea relațiilor biocenotice? Utilă tocmai stabilității vieții pe termen lung? Păi asta nu se poate face decât prin noi specii. Și, alături de grâu-șoarece-pisică-vreun șacal care-i devorează hoitul-și lanțul de microscopici descompunători, intervine și puricele care, sugând sângele pisicii, leagă șoarecele direct de acei descompunători. Noi specii? Asta se cheamă creșterea biodiversității, chiar dacă În forme pe care le detestăm; pisica rabdă cu stoicism prezența puricelui, căci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să fie iubirea, desăvîrșită, dar îndeosebi nemuritoare. Deși toți ne supunem lui Eros, în toate privințele, numai și numai de bună voia noastră 44, el se transformă cu timpul într-o putere atât de mare, încât este în stare să devoreze pe cel cu care s-a identificat, așa după cum Nichita Stănescu ajunge (ca și Eminescu) să înțeleagă suferința mortală a creației 45, ca și în iubire. Asumându-și tragismul shakespearian al unei posibile voci universale, Nichita Stănescu se întreba: De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
numele celui ce l-a dus cu elicopterul pe Ceaușescu: Vasile Maluțan. Scriitorul SAS-ului n-a catadixit măcar să inverseze prenumele și să-i inventeze pe Vasile Sorescu și Marin Maluțan... SAS-urile apar în sute de mii de exemplare, devorate de dactilografele și șoferii de pe tot mapamondul. Când auzi-vor, vreodată, de Marin Sorescu, vor avea prilejul să-și etaleze cultura: "a, șeful Securității din România!" Sper că, în viitoarele volume, nu-l vom întâlni, ca personaj, pe odiosul proxenet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pivește, căpitane..! cuvintele i se înecau, de groază, în glas. Doar, cizmele... atât..!”, mai adăugă și îi veni să verse. Pentru o clipă toți încremeniră, prin gând trecându-le răgetele furioase ale urșilor... dar, și cruzimea cu care l-au devorat. Tudosă, „Preotul”, făcu semnul crucii murmurând: „.. Și el o fost un om... un suflet..!”, și , tăcuți, trecură mai departe. Toți erau numai ochi și urechi. „ - Trebuie, băieți... să luăm un avans.. cât încă-i întuneric.!” murmură Baltă, îngrozit și el
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
patul meu din casa în care locuiam de mai mult timp, lângă Tomis. Trăiam acea senzație din copilărie când nu aveam curajul să ies noaptea afară. Mi se părea că, din orice colț, mă pândesc monștri înfiorători care mă vor devora instantaneu. Dacă totuși, trebuia să mă deplasez în afara incintei ocrotitoare, atunci țineam ochii închiși ca să nu văd întunericul ce mă asalta fluid din toate părțile. La fel am simțit și în această noapte. Imediat ce-am deschis ochii, am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fost atacat de o mulțime înfometată de șobolani: s-a întâmplat în timpul unei plimbări singuratice pe via Appia. M-a salvat câinele meu, opunându-se, prin lătratul său violent, ca făpturile acelea imunde să mă asalteze corporal și să mă devoreze. Am trecut printr-o spaimă apocaliptică. Atunci am avut revelația catastrofei iminente. În toate locurile publice fumegau mormane enorme de gunoaie necurățate. Întreg orașul duhnea a hoit. Mirosul apăsător era de-a dreptul sufocant. O ceață murdară plutea deasupra stârvurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
neamuri îngrozite de coșmarul friguroasei morți, de ce vă temeți de Styx și de bezne, de umbre lipsite de consistență, subiect al imaginației poeților și amenințări cu o lume ireală? Trupurile vor putea chiar să ne fie sustrase, consumate de timp, devorate de flăcările unui rug; sufletele noastre însă vor avea o soartă diferită. Dezlipite din locul de origine, ele vor trăi veșnic în alte locuințe, în care vor fi primite ca în propria lor casă.” O problemă individuală Herodot narează ocultarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Acest hău invizibil absoarbe tot: ființe vii și obiecte. Am văzut pescăruși atrași acolo, dispărând în centrul ochiului aceluia absorbant și nemaiântorcându-se la suprafață. Peștii care nimeresc acolo sunt înghițiți dintr-o dată. Am aruncat un băț și a fost imediat devorat de gol. Mă încearcă o chinuitoare curiozitate: dacă m-aș arunca în bulboană, poate c-aș reuși să fiu transportat direct în centrul pământului, poate c-aș ajunge în lumea cealaltă sau în celălalt timp, și astfel aș putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
s-a înecat. N-a acceptat să se întoarcă la curtea din Sarmisegetuza și a ales această soluție. La ora asta, trupul ei ar trebui să plutească departe, în larg, legănat lin de apele mării. Sau poate a fost deja devorat cu cruzime de prădători. În fiecare dimineață o aștept la țărm. Uneori cred că-i aud vocea. Sunt mesagerul Pășesc printre două șiruri de bărbați cu sulițe în mâini. Acum preoții nu mă mai privesc. Simt cum mâinile lor puternice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din proprietatea familiei. Ceilalți se bucurau de învecinare în locurilor de pășunat, întovărășindu-se în jocuri și povești. Mie-mi ținea cartea tovărășie. Cu foamea de nepotolit a viermilor de mătase care mâncaseră frunzele duzilor satului, crescuți obligatoriu în școală, devoram paginile cărților din biblioteca sătească. Toate genurile epice și lirice, cărți de dragoste, istorice și de aventură, lucrări din toate epocile și curentele literare, dar mai ales literatura sovietică, abundentă în epocă. Ziua și cartea. Personaje, aspirații și scenarii diverse
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în vârf. În mijlocul acestei cohorte dezlănțuite, Dionisos păstra un calm aproape olimpian 34, în timp ce alături de el mergea o panteră, animalul său favorit. După modelul acestui cortegiu divin, cu ocazia anumitor serbări, femeile, aflate în stare de delir, cutreierau în natură, devorând de vii animalele pe care le întâlneau: scene isterice care desigur că au stimulat imaginația artiștilor greci, pe cea a poetului Euripide (Bacantele), de pildă, și mai ales a sculptorului Scopas, care a înfățișat în lucrarea Menadă pe una dintre
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
de brațe mișcătoare, acoperite cu ventuze lipicioase. Meduzele mișună În număr mare de-a lungul plajelor de pe coasta nordică, timp de șase luni pe ani, făcând Înotul periculos În mare, mai ales În lunile mai și octombrie. Marii rechini albi devorează scufundătorii ocazionali În Australia de Sud, crocodilii de apă sărată vânează pescarii din partea nordică, caracatița cu inele albastre foarte veninoasă așteaptă pe recife. Australia dispune de 50.000 de specii de insecte, 350 specii de fluturi, 18000 de gândaci, 900
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
tarabe de lemn: legume, zarzavaturi, pește, fructe, flori, obiecte de artizanat etc. Totul se negociază la prețuri rezonabile, mult mai scăzute decât la oraș. Ne Încărcăm pungile cu fructe exotice, parfumate, pârguite (papaya, mandarine, clementine, banane, ananas) pe care le devorăm cu poftă fără să mai așteptăm spălarea lor Într-un jet de apă, conform normelor igienice occidentale. Soarele amiezii Își trimite perpendicular razele, asemenea unor săgeții fierbinți, peste toate viețuitoarele și plantele moleșite ce caută cu Înfrigurare un strop de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și sistematiza artere de circulație, umanizând microcosmosul colectivităților urbane. Peisajul unei localități, cu precădere al celei urbane, nu este numai spațiu și volum, ci se conturează și în timp. Timpul orașului este istorie. Orașul care numai produce și consumă își devorează temporalitatea. Orașul care nu amintește, nici nu reprezintă. El trăiește numai pentru cei ce-l locuiesc. Peisajul Romei rămâne în sufletul călătorului nu numai prin ceea ce produce folositor. Columna lui Traian, coloana lui Marc Aureliu, Colosseum, via Appia, Fontana din
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
domnule, acasă, pe amărâtul ăla de aragaz de la bloc”, declară doamna Mariana, fericită nu doar pentru că și-a ostoit foamea, ci și pentru faptul că fiica dumneaei, o postadolescentă de 18-19 ani, grăsuță, cu carnea albă și cu o față devorată de coșuri, a reușit în fine să intre în rând. De altfel, în tot timpul în care a mai rămas în rând lângă mama sa nu a făcut altceva decât să scrie SMS-uri și să vorbească cu voce scăzută
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
reorganizării pe baze noi a relațiilor financiar- valutare internaționale", în Lumea, nr. 42, 10 octombrie, pp. 2-5. Șerbănescu, Ilie (1975), "Noua ordine economică internațională obiective și structuri", în Lumea, nr. 2, 9 ianuarie, pp. 7-8. Tănase, Stelian (2004), "Partidul își devorează fii. Cazul Constantin Doncea", în Magazin istoric, nr. 12, pp. 66-70. Țăranu, Liviu (2006), "Industrializată sau "cucuruzată"? România CAER (1949-1965)", în Dosarele Istoriei, nr. 9 (121), pp. 30-61. Vucinich, Wayne (1951), "Yugoslavia: ally for defense", în Current History, nr. 113
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]