2,113 matches
-
lacrimă născu sub geană și rezistența lui Nicanor, armată pe filigranul proiecției inițiale, plesni, la presiunea celorlalți și a propriei curiozități. Puse mâna pe aceeași baionetă, făcută din oțel iute, ocupând locul de frunte în hărmălaia al cărei ochi colectiv devora, aprioric, optimul comestibil și urmat de mulțimea, plină de curiozitate, care îl lua înainte, ca apa catastrofalelor inundații de primăvară ale Gegiei, refăcu același traseu, ca și atunci când mersese, cu bătrânul Stalin, de lanț, la Baisa. Împreună cu purtători de topoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o bucățică de mâncare dintr-una din farfuriile din fața lui, o apucau și o duceau nesigur spre gură. Fața lui de cal venea în întâmpinarea bețișoarelor la jumătatea drumului, gura se deschidea și hap! - mâncarea dispărea înăuntru. Totul a fost devorat în felul acesta: sashimi, spanacul... Prin felul lui de a mânca nu se deosebea cu nimic de hipopotamul pe care-l văzuse într-un film de Disney. Tomoe a făcut asociația fără să vrea. — Gas, ești rudă cu Napoleon, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a cedat locul verii, seara era încă răcoare. Cei doi clopoței pe care-i cumpărase Tomoe din Ginza clincheneau la adierea ușoară a vântului. Takamori, care se întorsese acasă neobișnuit de devreme, stătea pe verandă cu picioarele strânse sub el, devorând lacom o turtă dulce din orez - desertul de la cină. Era tratația lui Tomoe. — Uită-te la tine, ți-ai mânjit chimonoul, îl dojeni Tomoe. — Îmi pare rău. — Ai și de ce. Era proaspăt spălat. — Da, așa e. Ți-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-o, până nu-i mai rămâne la vedere decât panglica din păr. N-ar prinde rău și-un stol de păsări înfometate, cu pliscuri tăioase ca brișca, trecând glonț prin sticlă sau un mușuroi de termite roșii care s-o devoreze. Sunt, totuși, un umanist - renunț la termite. - ... pervers? Ar fi fost o idee să urc la Universitate, să-i zic portarului că am de lucru, ce să fac, așa-s șefii, parcă te poți înțelege cu ei, le tună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trupul greu ca un bolovan. M-a cuprins o ură Înverșunată, care m-a surprins chiar și pe mine, față de orice sau oricine Încerca să mă trezească. Și pe bună dreptate. Înțelegeam acum bine cum erau drogurile capabile să te devoreze cu totul. Nu mai aveam decât jumătate din cocaina primită cu o zi Înainte și deja eram frământat de gânduri negre: ce mă făceam când se termina și restul cocainei? Nu aș fi reușit să mă mai trezesc deloc, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
undeva. Uitasem unde, în schimb fiecare amănunt al lui îmi era viu în minte. Mai ales copacul. Un copac aproape mistic, semănând cumva cu acele siluete ale lui El Greco despre care nu știi niciodată dacă se roagă sau se lasă devorate de extazul lor. Rădăcinile copacului erau acoperite cu smocuri de iarbă și licheni. De fapt, era singura vegetație adevărată în tablou. Și copacul și zarea pe care se profila el se scăldau în aceeași ariditate. Undeva între ramurile goale și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
În a șasea, voi vârî în cușca lor un ogar, dușmanul lor dintotdeauna. Nu va scăpa cu viață! Șaisprezece ani! Mi-am cheltuit o moștenire pentru a dovedi că pe lumea asta e posibil orice. Zeci de boi, cred, au devorat iepurașii ăștia! Salivează, adulmecă; simt de la distanță când mă apropii cu hălcile de carne: din iarnă, nu i-am mai hrănit cu tocătură! Prin extensie, pot trage concluzii interesante despre deviațiile comportamentului uman. Voi menționa în Tratat. § După ce, vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lance de mai târziu! Supunerea ce ascunde nesupunerea; seva dictaturilor! Din rândul nevoiașilor s-au ridicat cei mai neîndurători tirani. Masochismul gloatei: vrea să fie încălecată cu forța. Din această ură/iubire se va naște monstrul numit Revoluție. Revolta-canibal. Totdeauna, devorându-și o parte din fii. În fiecare supus moțăie un Danton. Un Robespierre. Un Cromwell. Orice om, în numele dreptății, este capabil de o crimă. Nu există un copil care să nu-și fi ucis, măcar o dată, părintele dominator sau profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aduse în Stabiliment. Pentru că unui sugar, un iepure i-a mâncat câteva degete și i-a ros o ureche, încerci satisfacția unei confirmări neașteptate. Urecheații Filozofului capătă consistență: nu sunt plăsmuirea aberantă a unui prozator cuprins de spaime! Iepurii pot devora oameni! Când autorul intră prea mult în pielea personajelor, e semn sigur de țicneală; te comporți tot mai bizar. Te-a rugat, cândva, iubita de atunci, să-i citești, seara, paginile scrise peste zi. Vroia să se regăsească într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
La muncă, bă, la muncă! Sau v-a făcut mumele voastre în bocancii statului?! Era vremea Vecerniei. Arhimandritul a coborât din duba jandarmeriei, a pășit în pronaos (mai departe se simțea necurat să treacă, chiar dacă biserica semăna cu un schelet devorat de corbi), a căzut în genunchi, a rostit canonul sfântului Efrem Siru, psalmii 50, 103, 140: "Soarele și-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile tale, Doamne, toate cu înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viață cu care se împerecheau. Acum dacă aceste calote se topesc, urșii tot mai greu rezistă la temperaturi în creștere. Se ajunge la niște anomalii dramatice. Dacă urșii polari nu ajung la hrană în timp util, sunt în stare să devoreze proprii pui, ceea ce este contra naturii. Niciun animal nu trebuie să-și sacrifice puii!Pământul se va încălzi tot mai tare și se vor produce incendii uriașe în pădurea Amazoniană, care va conduce la efecte catastrofale. -Se vor arde vegetațiile
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
m-am îndepărtat de geam. Strada mergea paralel cu calea ferată și nu-mi dădusem seama că șinele erau foarte aproape. Apoi trenul dispăru și reapăru marea. Grupuri de cuburi de ciment erau risipite în apa de lângă malul prea îngust, devorat de valuri, nu rămânea decât o porțiune de plajă nisipoasă și, imediat lângă ea, calea ferată. Și o mizerabilă înșiruire de blocuri de diferite forme care se înghesuiau de-a lungul șoselei cu coama lor strâmbă de antene, cât vedeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unde umbrele se-ndesesc, pe care îl citește femeia aceea, vă desfid să-l mai plagiați de acum înainte! - Flannery devine palid: un singur gând pare să-i ocupe mintea. - Atunci, după părerea dumneavoastră, cititoarea aceea, cărțile pe care le devorează cu atâta pasiune, ar fi romanele lui Vandervelde? Nu pot suporta ideea asta... În aeroportul african, printre ostaticii răpiți care așteaptă tolăniți pe pământ, făcându-și vânt, sau ghemuiți sub pledurile distribuite de stewardese la scăderea bruscă a temperaturii nocturne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ochean pe cealaltă femeie care citește și mă pot convinge că nu toți cititorii sunt ca Lotaria.) — Ceea ce vreți dumneavoastră ar fi un mod de a citi pasiv, evaziv și regresiv, a spus Lotaria. Sora mea citește așa. Văzând-o devorând un roman de Silas Flannery după altul, fără a-și pune nici o întrebare, mi-a venit ideea să iau aceste romane drept subiect al lucrării mele. Dacă vreți să știți, domnule Flannery, am citit operele dumneavoastră ca să-i demonstrez surorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nimic altceva... Cum de te lași convins de data asta, imediat, de argumentele ei? Fii atent, Cititorule, aici totul este diferit de ceea ce pare, totul are două fețe... O lumină de flash și țăcănitul repetat al unui aparat de fotografiat devorează albul nudurilor voastre convulsionate și suprapuse. — O dată mai mult, căpitan Alexandra, te lași surprinsă goală în brațele unui ocnaș! o mustră fotograful invizibil. Aceste instantanee vor îmbogăți dosarul tău personal... și vocea se îndepărtează rânjind. Alfonsina-Sheila-Alexandra se ridică, se acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tot e ceva. Oranul, dimpotrivă, este, aparent, un oraș fără presentimente, adică un oraș cu totul și cu totul modern. Nu e prin urmare necesar să precizăm modul în care se iubește la noi. Bărbații și femeile fie că se devoră rapid în ceea ce se cheamă actul dragostei, fie că se lasă prinși într-o lungă obișnuință în doi. Între aceste extreme, rareori există cale de mijloc. Nici asta nu e ceva original. La Oran, ca și aiurea, din lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
limite și în același timp și fără iluzii. In ceea ce privește despărțirea, ar trebui numai înălțat acest sentiment la o scară de o mie de ori mai mare, căci era vorba atunci de o altă foame și care putea să devoreze totul. În orice caz, presupunând că ai vrea să ai o idee exactă a stării de spirit în care se găseau cei despărțiți din orașul nostru, ar trebui evocate din nou acele eterne seri aurite și încărcate de pulbere care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
i se supună. Cât despre copil, el a fost transportat la spitalul auxiliar într-o veche sală de clasă în care fuseseră instalate zece paturi. Cam după douăzeci de ceasuri, Rieux a considerat disperat cazul său. Micul trup se lăsa devorat de infecție fără nici o reacție. Foarte mici ganglioni dureroși, dar abia formați, blocau articulațiile membrelor sale fragile. Era dinainte învins. De aceea a avut Rieux ideea să încerce pe el serul lui Castel. În aceeași seară, după masă, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PĂTURILOR. AVEA FEBRĂ, AVEA DURERI DE CAP. I-A SPUS LUI RIEUX CĂ ERA VORBA DE SIMPTOME VAGI CARE PUTEAU SĂ FIE FOARTE BINE CELE ALE CIUMEI. ― Nu, nimic precis încă, spune Rieux după ce l-a examinat. Dar Tarrou era devorat de sete. Pe culoar, doctorul i-a spus mamei sale că putea să fie începutul ciumei. O ! spune ea, nu se poate, tocmai acum ! ȘI APOI, NUMAIDECÂT: ― Să-l ținem aici, Bernard. Rieux reflecta: \ N-am dreptul, spune el. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Berg - aveau mai mulți copii? Atîția erau destui, o femeie nu trebuia să fie istovită de sarcini; Thomas știa ce Înseamnă maternitatea de la Ingrid, care avea, dintr-o altă căsnicie, o fată; Ingrid Îi povestise cum simțea, uneori, că era devorată pe dinăuntru de ființa ce urma să se nască, pruncul dădea și din picioare; În mine era un intrus ce Încerca să se con topească, o vreme, cu trupul meu, dar natura nu permitea așa ceva, pentru că, În cazul meu, după
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aminti de cartea sau de noianul de cărți din raftul vizat; există însă și cărți-vortex, irupții/absorbții discursive, emisii vulcanice și maelstromuri care-l invadează și totodată-l sorb pe cititor, și-l apropriază, dar pe care și cititorul le devorează la propriu, le „mănâncă“, după cum spune Unamuno, și le metabolizează, le transformă în propria-i substanță vitală, în timp ce și el, deopotrivă, își proiectează-n ele propriu-i statut existențial, pe care și-l recuperează apoi dramatic modificat, pătruns de amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mea mă ruga să nu-l las să moară, dar în vreme ce-l auzeam pe el - și-l auzeam în timp ce scriam după dictarea sa -, îi auzeam și pe viitorii cititori ai narației, ai cărții mele, care, în timp ce-o mâncau, devorând-o poate, mă rugau să nu-i las nici pe ei să moară.“ Decupajul, cu nuanțările pe care mi-am permis să i le aduc, mi se pare corect, dar insuficient, deoarece pe lângă protagonist și personajele vizibile, mai există și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vreme, părea că domnișorul nici n-o vedea, ceea ce pe ea, care credea că se cunoaște, o neliniștise și chiar o mâhnise. Să nu-i acorde nicio privire! Să nu o privească așa cum o priveau alți bărbați! Să nu o devoreze din ochi sau, mai bine zis, să nu-i lingă cu privirea ochii, și gura, și fața toată! — Ce-i cu tine, Rosario, parcă așa te cheamă, nu? — Da, așa mă cheamă. — Și ce-i cu tine? De ce, domnișorule Augusto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
începu să tremure. O neliniște stranie îi agita inima. Își aminti de Rosario, apoi de Mauricio. Nu vru să pună însă mâna pe scrisoare. Privi cu groază plicul. Se dădu jos din pat, se spălă, se îmbrăcă, ceru micul dejun, devorându-l numaidecât. „Nu, nu vreau s-o citesc aici“, își zise el. Plecă de-acasă, se duse la biserica cea mai apropiată, și acolo, printre câțiva credincioși care asistau la liturghie, deschise scrisoarea. „Aici va trebui să mă stăpânesc - își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
victima sa de îndată ce și-a satisfăcut ura împotriva ei. Fapta rea te eliberează de sentimentul rău. Și explicația este că legea decide păcatul. — Și eu ce să fac? — Poate ai auzit că pe lumea asta nu se poate decât să devorezi sau să fii devorat... Da, să-ți bați joc de alții sau să fii batjocorit. — Nu, există și o a treia cale, și anume să te devorezi pe tine însuți, să-ți bați joc de tine însuți. Devorează-te! Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]