1,915 matches
-
Toți izbucnesc într-un hohot de râs. — Nu, nu, că o-ntrebăm, insistă Pribeagu. Asta-i curată nedreptate ! Dar când să se apropie, doi țigani o abordează pe dom- nișoară și încep să discute afaceri. — E o podăreasă, copii, concluzionează dezamăgit Mamutu’. Stați cuminți. Ah, ce piatră de pe inimă mi-ai luat, râde Pribeagu. Înseamnă că există o șansă să o atingem. În timp ce el și Pribeagu au început să se certe pe faptul că era sau nu o prostituată, că era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu ce dulcețuri vă poftesc inimile. Dar dincolo de toate acestea, aș putea continua la nesfârșit, Zaraza avea un defect. Degetele mici de la picioare îi erau lipite, a zâmbit el, aproape să bufnească în plâns. — Ăsta era secretul ? se arată unul dezamăgit. — Ăsta era nu secretul, dragul meu, era punctul ei slab, prin care ea se credea normală, imperfectă, la fel ca toate celelalte și cu nimic mai specială. Degetele ei lipite pe care le ascundea cu măiestrie, dar pe care eu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
epoci s-au aflat În primul rând „acolo”, În rândul lor, al generațiilor tinere, apte Încă, prin puterea vârstei, de proiecte nobile și de jertfe susținute Împotriva atâtor calcule ale „bunului simț” și ale intereselor imediate! „Ei” sunt, se pare, dezamăgiți și de noi, adulții, generațiile și promoțiile de adulți de azi care „am suportat și susținut” Într-un fel sau altul dictaturile comuniste, ca și de „incapacitatea noastră” de a eradica rapid relelele grave ale societății, corupția administrativă și judiciară
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
moderne și al democrației. Se Înțelege că niciodată În politică Înfăptuirile nu pot fi la Înălțimea promisiunilor electorale. Calculele pe hârtie sunt mai ușor de făcut decât reformele efective. Este riscant să-ți faci iluzii: riști să fii chiar mai dezamăgit decât e cazul. Din păcate, guvernarea Convenției și a aliaților ei a sfârșit prin a stârni o și mai mare dezamăgire decât regimul Iliescu, dat fiind că și speranțele fuseseră mai mari, și răbdarea românilor prea mult timp pusă la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
zâmbesc, alții îl compătimesc. Are ceva de replicat - pe un ton foarte hotărât - și o scriitoare care reprezintă Suedia, dar originară din Rusia. Cred că i-aș fi bănuit proveniența numai după felul cum se exprimă. O încruntare de comsomolistă dezamăgită, care dă glas - nu-i așa? - unei nemulțumiri generale, adică vorbește în numele colectivului. Tonul acesta acuzator este preluat și de ziariștii spanioli, care se întrec în a le reproșa autorităților orașului proasta găzduire a Trenului Literaturii. De aceea, când sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-i trântesc una amical-estică peste gură. Îi răspund în engleză că nu iau Parisul cu mine, rămâne pe loc, să-l populeze el. Spune că nu înțelege. Eu înțeleg, dar nu vreau să vorbesc franceza lui. Good bye! Tipul pare dezamăgit de schimbul de replici, care nu oferă o pistă reală de dezvoltare a „conflictului”. Se întoarce la ai lui, mulțumit, totuși, că ne-a făcut să plecăm. Ieșim din metrou, după ce schimbăm un tren la stația Cluny/La Sorbonne. Mergem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
decomunizare, imediat după 1989: fosta Iugoslavie, România, spațiul post sovietic, în frunte cu Rusia. Deloc întâmplător, acestea sunt exact și țările în care Occidentul a avut cea mai slabă implicare. Am plecat de la dezbaterea organizată la Centrul „Pompidou“ mai mult dezamăgit decât edificat. M-ar fi interesat o discuție nu atât în jurul efectelor, previzibile și în desfășurare sub ochii noștri, cât în jurul cauzelor profunde ale derivei politice de la Viena, aș fi dorit să aud răspunsuri la întrebarea fundamentală: de ce într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
râsul...). Pentru un public eterogen ca al nostru, s-ar fi potrivit un muzical sau o dramă; nu toți înțeleg la fel de bine franceză, spre a suplini, printr-un text împroșcat ca din mitralieră, cvasiinexistenta acțiune scenică. Sunt obosit, derutat și dezamăgit - și de spectacol, și de aspectul exterior al orașului: excesiv de sobru, gri, lipsit de atractivitate. Ziua vizitasem un uriaș complex comercial, Euralille, organizat în jurul noii gări pentru primirea TGV-urilor internaționale și interregionale, pe o suprafață de 70 ha, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Iarnă din filmele cu bolșevici, îmi dă o ușoară senzație de amețeală, de contact brutal cu o istorie care mi-a anexat fâșii mari din lumea reprezentărilor mele de copil, acaparată de uriașa mașinărie modelatoare de suflete a imperiului dispărut. Dezamăgiți și ofensați de condițiile de cazare oferite de organizatori, unii scriitori au găsit o formă originală de a protesta. S-au închis în camere și boicotează întâlnirile din cadrul programului. Am fost rugat de vreo două ori de niște domnișoare din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și încearcă să mă descoasă. Cu toate zâmbetele lor prietenești (indivizii sunt destul de spilcuiți), simt din partea lor, în această comunicare, o abordare profesională implicită și încerc să mă îndepărtez, pretextând o întâlnire urgentă cu niște prieteni germani. Cei doi par dezamăgiți că discuția noastră se încheie prea repede. Nu trebuie să-și facă griji. Despărțirea e doar aparentă. La Muzeul Guggenheim mă așteaptă o „baie” de români: Mircea Cărtărescu, Gerhard Csejka, Ioana Nicolaie, T.O. Bobe, Nicolae Prelipceanu, Pia Csejka, VASILE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în timp, un „ideal”. (E suficient să ne amintim de eroii unor romane care ne-au atras în tinerețe, pe noi, lectorii, dar și pe autorii lor, mă gândesc bineînțeles la Jack London, Saint-Exupery, Malraux sau Hemingway. Sau nefericitul, „sindicalistul”, dezamăgitul de „socialismul realist al URSS” și fantasticul prozator care a fost Panait Istrati!...Ă Iar înaintea celor ce visau „călătoriile și aventura” a fost generația - și generațiile! - care visau fapte de arme. Cariera marilor cuceritori de popoare și primele semne
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atunci nu mai dormi fără grijă, tu, cenzor fățarnic, necredincios dezgustat, frate*! Căci cu Țara Sfântă, lucrurile stau cam așa; dacă nu te duci tu la ea, poți fi sigur că va veni ea la tine. Herman Melville era nu dezamăgit mai discret, dar mai ușor de consolat atunci când încredința acest pronostic jurnalului său intim: "Nicio țară nu va risipi previziunile romantice mai repede ca Palestina și înainte de toate, Ierusalimul. Pentru unii, decepția merge până la îngrețoșare". El imputa dezamăgirea pe care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vrei să-l nenorocești? Este mult prea pirpiriu pentru regimul școlii de aviație. Mai ține-l un an acasă. Dă-i să mănânce bine și hai cu el, la anul. Mama mi-a Înțeles durerea și ne-am Înapoiat acasă dezamăgiți. Când au aflat rezultatul, mătușa Anghelina și nenea Marincaș le-a propus părinților un alt plan de acțiune, pe care și l-a Însușit și directorul școlii din Axente, Învățătorul Gheorghe Jarcău, apropiat de familie. Urma să continui și clasa
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
proză). Îmi ajungeau cărțile și revistele de cultură citite în limba română la biblioteci publice sau cumpărate (la fiecare mutare, pe multe dintre ele le-am pierdut), ele mi-au fost călăuză și de ele m-am despărțit, încântat sau dezamăgit. Dar niște antimodele ai avut? Cum le poți caracteriza? Antimodele au fost pentru mine scriitorii și criticii care au colaborat cu comunismul, cu sistemul represiv, din tinerețea mea (și care după Revoluție s-au urcat pe cai mari, profitori, fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe jos. Mie îmi zise: „Ils seront très durs“, parcă se mira. Și lui i-au spus că suntem învinșii și dânșii învingătorii, că îi costasem mult sânge. „Spre cinstea noastră!“ ar fi trebuit să le răspundă. Era deja foarte dezamăgit, crezuse că de la început va juca un rol de fruntaș. Istoria automobilului nostru însă nu se sfârșise: patru zile mai târziu (29 nov.), un agent, de trei ori, a venit ca să ridice pe Pia „pentru o afacere de automobil dispărut
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care eram în bune relațiuni, ca să-l rog să transmită lui Ionel la Iași știrea că suntem sănătoși toți și că Florica nu s-a ars. Era un foarte călduros germanofil în timpul neutralității noastre, acum însă l-am găsit cam dezamăgit și nesigur. La plecare, mă preveni, „ca prieten“, că Costache va fi internat. Am crezut că leșin, dar, stăpânindu-mă, îi răspunsei: „Dar nu pot crede, d-le ministru, este eforul tuturor spitalelor din București. Convenția de la Haga se opune
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îmbunătățită, de asemenea, printr-o scrisoare de recomandare adresată de Augustin, Sfanțului Ieronim în numele său. Scrisoarea a fost scrisă atunci cand Orosius era încă tânăr și nu redactase Istoriile. S-a susținut în mod convingător că Augustin a fost de fapt dezamăgit și a găsit respingătoare Istoriile, desi cititorii medievali nu ar fi avut de unde să știe acest lucru ( Mommsen, 1959a). În schimb, Istoriile și-au găsit o susținere puternică ("Orosium virum eruditissimum collaudamus...") în Decretum Gelasianum, "Despre cărți autorizate și cărți
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
e îndreptățit a concluziona: "Aceste situații și imagini derivă dintr-un tablou pe care îl numim cu un termen medical, destul de brutal: impotență". Și constată că nici una din femeile iubite "nu s-au fixat violent de el, pentru că toate rămâneau dezamăgite". Singură Veronica Micle "se pare că l-a iubit, dar se pare numai", pentru că ea "era o narcistă". Pentru dr. C. Vlad e limpede: "Din scrieri și din atitudinea lui în viață reiese că în fața dragostei reale el rămânea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în zeci de variante, cu conștiința nevoii de "armonie poetică". Romantismul asumat din lirica germană, pesimismul gândirii schopenhaueriene, rezonanțele din vechea filozofie indiană trecute prin filtrul de gândire personal nu explică decât în parte originalitatea acestei poezii: "Nu atât părțile dezamăgite și întunecate ci părțile, aș spune constructive și din care ne putem făuri un scut sufletesc și întărire interioară ne atrag astăzi în poezia eminesciană". Pentru că în ea se resimte un filon poetic venit dintr-o "tradiție de neam", tezaurizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a aprovizionării. În schimb, partizanii greci urmau să primească ajutor masiv din partea Rusiei, aproximativ zece mii de soldați și o însemnată cantitate de echipament militar. În 1769, cînd a sosit o expediție rusească în carne și oase, grecii au fost profund dezamăgiți să descopere că aceasta era alcătuită din patru corăbii, cîteva sute de oameni și o cu totul necorespunzătoare aprovizionare cu arme și muniții. Cu toate că nu a izbucnit nici o revoltă majoră a grecilor, iar contribuția rușilor era mai puțin decît insuficientă
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
recunoașterea dreptului saborului de a avea cinci reprezentanți în delegațiile comune austro-ungare și asigurarea administrării de către Croația a propriilor ei finanțe. Nici una din aceste revendicări majore nu a fost aprobată, cu toate că au fost făcute unele concesii în chestiuni mai mărunte. Dezamăgit, Strossmayer s-a retras din viața politică. El a rămas totuși episcop de Djakovo și va avea o mare influență personală pînă în 1905, cînd a murit. Evoluția politică a Croației, Slavoniei și Vojvodinei după 1848 a fost deci în defavoarea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de opoziția maghiară, împăratul aprobase legile revoluționare din martie și aprilie, care includeau unirea Ungariei cu Transilvania. Episcopul a plecat după aceea la Buda, unde a purtat discuții cu oficialii unguri din iunie pînă în septembrie. Lemeni era și el dezamăgit. Dieta Transilvaniei s-a întrunit în mai, singurii delegați români fiind episcopul și alți cîțiva de rang nobil. În iunie a fost aprobată reforma țărănească, în cadrul căreia erau luate drept model legile maghiare. Întrucît ungurii și secuii erau majoritari, ei
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
revoluționară, românii și sașii, ca și croații și sîrbii, fuseseră de partea habsburgilor. Toate conducerile naționale ale acestora se așteptau la o răsplată pentru loialitatea lor sub forma unor concesii politice favorabile cauzei lor. Dar toate aveau să fie la fel de dezamăgite. Firește că sistemul Bach nu era mai accceptabil pentru români decît pentru croați, sîrbi, sași sau pentru ungurii înfrînți. Transilvania a fost împărțită în districte guvernate de oficiali numiți de Viena. Reședința guvernatorului era acum Sibiul. Cu toate că limba oficială a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tine! A șters-o cu blugii cu turul prea jos, pășind fudul. Până la Universitate tot găsea câțiva clienți care să-i mulțumească pentru privilegiul de a fi intrat sub lupa lui critică. Și pe cuvânt că atunci am fost sincer dezamăgit. Nu furios. De obicei, mă enervez, dar uite că, pentru un tip inteligent, cronica nu era decât o chestie clientelară. Îmi făcuse un hatâr vorbind despre mine. Trebuia să fac reverențe că mă băgase în seamă. Metenele, plecăciuni. De-aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
resemnat prematur. Nu mă mai recunosc deloc în ceea ce se petrece în jur. Și asemenea mie sunt destul de mulți care refuză prostia porcească. Asta s-ar putea să nu fie atât de grav precum pare. Numărul destul de mare al celor dezamăgiți ar fi și un prilej de bucurie. Cred că în țara asta există o majoritate tăcută de oameni cu bun-simț, majoritate care sper că va schimba ceva. Sau măcar va încerca. Numai că nu știu unii de alții. Vorbesc prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]