2,185 matches
-
Myrrhina astea vin de la noi, din Orient. Arcuiește nedumerit o sprânceană. Ciudat, dar nu sunt deloc faimoase ca aici, la Roma. Poate pentru că le găsești peste tot, nu numai mingi de sticlă, ci și vase. Suspină cuprins de o apăsătoare deznădejde. Și noi aveam acasă, poate or mai fi încă, dacă nu le-a șterpelit procuratorul care se lăfăie acum în palatul nostru din Cezareea. Chiar, câte cupe murine din Carmania au mai rămas? Bunicul Herodes le aprecia diversitatea culorilor. Clipește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi fost expulzat de acolo, cu presiune. De obicei, are o privire neputincioasă și îndurerată: chipul unui om care n-a reușit să se ridice la nivelul așteptărilor. În timp ce soldățoii își dau coate, iar hijra lasă ochii în podea, deznădejdea se depune și mai grea deasupra palatului. Pran începe să dispere. Se simte prizonier aici, la Fatehpur; nu cu sufletul, ci din rărunchi, de parcă ar avea pietre la fiere sau ar fi înghițit ceva din greșeală. Este singur, extirpat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
era Andrew Constable, spuse Grady către Bell privind pe fereastră înapoi în camera de interogatoriu. Sachs fu curioasă și privi la rândul ei înăuntru: prizonierul era bine făcut, cu o alură chiar distinsă; costumul portocaliu îl trăda, la fel și deznădejdea cu care dădea din cap la masă. - A fost cum ai crezut că va fi? continuă Grady. - Nu prea, drept să spun, vorbi Bell pe același ton tărăgănat. Când am venit aici, mă așteptam să văd un individ mai rustic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
marea) continuă să-i fie aproape ascultându-i ,,aducerileaminte”. Spre deosebire de ,,Miorița”, în care ideea morții este impusă de planul ucigaș al celor doi ciobani, sau de ,,Mai am un singur dor”, în care aceeași idee vine într-un moment al deznădejdii, poetul nemaicrezându-se în stare să facă față ,,patimilor” care asaltează și tulbură ,,al mării aspru cânt” (metaforă a vieții agitateă, în ,,Vara”, gândul sfârșitului apare într-unul din cele mai fericite momente ale vieții sale. Poate, de aceea, nota
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înflorind pe buzelei dulci; chipul ei se luminează într-un zâmbet frumos; suflet gingaș și duios, plin de puritate și dragoste; trăiește în gândul și inima mea; zâna bună ce veghează leagănul dulce al copilăriei; consolarea la tristețe, speranță la deznădejde, forță la neputință; izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării; pieptul pe cate-ți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care te veghează cu multă duioșie; ghiocei pe la tâmple; bunătate fără margini; privire blândă. Despre natură: un peisaj simbolic; decor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ființa care l-a zămislit? Suflet gingaș și duios, plin de puritate și sensibilitate, mama este pieptul pe care îți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care stă de veghe pentru tine. Ea este consolarea la tristețe, speranța la deznădejde, forța la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul Mama, evocă ființa iubită ce se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul Mama, evocă ființa iubită ce se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței? Vis tainic de lumină și tandrețe, mama trăiește în fiecare trandafir deschis dimineața sub boabele de rouă, în fiecare floare de la fereastră, în gândul și inima mea. Bunătatea și dragostea ei mă impresionează. Chipul i se luminează într-un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
într-un surâs plin de candoare, sugerând acea sinceritate și demnitate care împodobesc frumosu-i caracter. Ea întruchipează dragos-tea, hotărârea, inteligența, duioșia, ambiția, bunătatea. Mereu cu sufletul alături de mine, dându-mi sfaturi sau mângâindu-mă drăgăstos, mama trăiește împreună cu mine tristețea deznădejdii sau extazul fericirii. Dragostea ei pentru mine, acel simț neistovit și veșnic, puternic al maternității, grija și atenția cu care mă înconjoară, au creat în inima mea un profund sentiment de recunoștință și admirație. De aceea, dacă Dumnezeu ar ține
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
explodat zilele acestea când a anunțat că s-a sculat (,,de mă voi scula ... pre mulți am să popesc și eu” Lăpușneanul) și să vedem noi ce urmează ...! Când vitele mor de foame din cauza secetei... Când oamenii sunt în pragul deznădejdii... Când forțele politice-s divizate iar U.E. ne desființează legi, limbă, obiceiuri, dușmănie generală ne trebuie? La seceta din 1946 oamenii au strâns rândurile într-ajutorându-se și protejându-se de ruși. Oare acum nu găsim calea solidarității românești? Chiar dacă vreo 3
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
trece pe sub o masă cilindrică, lucioasă, un sunet strident o asurzi ― vaietul unor sirene și strigătele creaturilor care dădeau năvală. Ar fi văzut-o mai devreme dacă și-ar fi ridicat privirea intrând în sală. Viziunea era insuportabilă și simți deznădejdea. O formă gigantică printr-un nor de aburi roșietici: era regina extratereștrilor, așezată pe ouăle sale, aidoma unei enorme insecte-Buda vâscoase. Țeasta era înarmată cu colți nemăsurați. Poseda două picioare și patru membre anterioare cu gheare, strânse pe un abdomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
făcut, am flecărit cam 800 de ore la telefon, am călătorit mii de km, am pus pentru iarnă 45 de borcane de compoturi, dulcețuri, gemuri și un butoi cu murături mixte, am plâns, cred, de vreo 30 de ori din cauza deznădejdii, milei sau chiar bucuriei și n-a fost zi să nu râd în hohote sau măcar să zâmbesc de câteva ori. Deci? Acum când scriu e 13 decembrie. Dar orice s-ar mai întâmpla, nu cred că m-aș prăbuși, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
cotul în cap. Amada se trezi. Palatul, marchizul, pretendenții dispărură ca prin farmec. Sculându-se în capul oaselor și deschizând ochii, Amada văzu în locul acelor minunății șoarecele lihnit care în fiecare noapte ieșea din gaura de lângă ușă și privea cu deznădejde spre spațiul gol al camerei lor unde nu mai căzuse o firimitură de ceva de pe vremea când era pui. Degeaba încercă apoi Amada să se viseze din nou prințesă: nu reuși. în ceea ce-o privește pe Fibbia, ea visă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doar Moș Iacob. E ciupit binișor, dar el singur vine lângă mine, În calidor și mă Întreabă, cu limba, acum groasă, de parcă ar fi picior, de ce plâng: mă dor bubele de la gionate? - Mă doare inima de la suflet!!, răcnesc eu, cu deznădejde și cu bucurie că are cine mă asculta. Ați stricat bunătate de cruce, păgânilor! Și cât am trudit la ea... - De asta plângi? Să-L lăudăm pre Domnul că ne-a dat prilejul s-o stricăm, băițălu moș’lui, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Louis-Philippe. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Animăluțele prințeselor Emil BRUMARU Și pentru că prințesele au și animăluțele lor preferate, cu care se joacă în fel și chip, Șerban Foarță ni le prezintă în stilul lui inconfundabil! *** FLUTURE NEGRU: „Fluturele negru-i heraldul deznădejdii. Ca faldul, oarecum, al flamurilor negre. Negrul e negru. Pierderea nădejdilor și-a sentimentelor alegre“. LUP CENUȘIU: „Potrivit unei legende vechi, o prințesă fost-a înfiată de către-o haită de lupi suri. Cică aceștia au hrănit-o prin sihle de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
Deși trecusem deja prin multe, atunci mi-am revenit cu greu din căderea care îmi părea totală. Nu mai doream să trăiesc și numai prezența copilului nedorit, a fructului oribilului viol al fetei mele, m-a scos din starea de deznădejde soră cu nebunia, de atunci. Dar Alindora, mica noastră prințesă, avea mai multă nevoie de mine decât atunci când maică-sa se ocupa numai și numai de ea. Munceam mult la spital și nu aveam timp să mă ocup destul de instruirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
amicii lui de pahar, căsătoriile, suișurile și coborâșurile vieții sale, pozele, gesturile și, bineînțeles, versurile sale. Făcând, la optsprezece ani, din versurile de la „Treisprezece“, motto-ul vieții ei pentru totdeauna, Asya a hotărât că și ea se născuse În inima deznădejdii și că avea să aducă necazuri oriunde se ducea. Astăzi, la cea de-a nouăsprezecea aniversare, se simțea mult mai matură, observând totuși o altă realitate a vieții ei: ajunsese la nouăsprezece ani, vârsta la care maică-sa o născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui nu a avut zile Întregi curajul să intre În camera În care acesta scria. Intraseră și ieșiseră din orice cameră, În afară de aceea, și ținuseră ușa Închisă de parcă acesta s-ar fi aflat Încă Înăuntru, lucrând zi și noapte. Însă deznădejdea ce punea stăpânire pe Întrega casă devenea prea intensă, prea palpabilă pentru a mai putea pretinde că viața ar fi putut reveni la normal. Curând Armanoush a decis că tuturor le-ar fi mai bine În Sivas, unde aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
imaginate de el, la modul eclectic, „cu gândiri și cu imagini”, au fost absorbite din budism, creștinism, mosaism, fizică, biologie și astronomie. Toată această încercare, am zice eroică, nu a fost urmată de liniștea mult dorită, de salvarea dintr-o deznădejde tragică. De ce? Pentru că omul istoric este supus tuturor păcatelor consemnate de Eminescu însuși în poezii și poeme: orgoliul creatorului, ura luptătorului, egoismul dragostei. Sunt stări pe care el însuși le-a trăit, le a judecat și a încercat să le
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
imaginate de el, la modul eclectic, „cu gândiri și cu imagini”, au fost absorbite din budism, creștinism, mosaism, fizică, biologie și astronomie. Toată această încercare, am zice eroică, nu a fost urmată de liniștea mult dorită, de salvarea dintr-o deznădejde tragică. De ce? Pentru că omul istoric este supus tuturor păcatelor consemnate de Eminescu însuși în poezii și poeme: orgoliul creatorului, ura luptătorului, egoismul dragostei. Sunt stări pe care el însuși le-a trăit, le a judecat și a încercat să le
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
gata, o să fii ca nou. Ce zici? Maria.“ Aș vrea ca Maria să existe cu adevărat. Aș vrea ca scrisoarea ei să existe cu adevărat. Poate abia atunci aș simți că nu mi se face pieptul țăndări de teamă și deznădejde, ci explodează de o bucurie pe care încă n-o înțeleg bine. Cum spune și Sorin: “De-aia scrii. Scrii pentru că. Nu scrii pentru a. Și asta nu e bine. Nu scrii cu scopul de a face ceva. Doar ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
mine ca o stridie zemoasă? De altminteri, nici măcar nu-i vorba doar de păgubitoarea și hazardata-mi persoană; prea-minunata Madame Hsin ia noapte de noapte căruțe cu veronal, tocmai din pricina neobositului nesomn al stâlpilor legii, care o duc În pragul deznădejdii, băgându-i sula-n coaste. Zbirii nu par a ține minte că, În Împrejurări deloc senine, i-a fost ucis protectorul și ea a rămas orfană și fără adăpost, În fruntea salonului de elită „Dragonul ce-și uită de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cuvinte ceea ce i se întîmplă... Tu îi vorbești și el se uită înainte și nu vede decât soarele și cerul și fundul cailor bătuți de cozile lor în ritmul pașilor și al căruței... Tata se miră, cu o expresie de deznădejde veselă pe chip, dând din umeri, vrând parcă să spună că el și-a făcut datoria, dar dacă ăstuia îi arde de râs... cine să-l mai înțeleagă... Dumnezeu știe ce s-o mai alege și de ăsta... - Eu știu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
În public, tensiunea nervoasă nu-l părăsea nici o clipă, în special când era confruntat cu persoane răuvoitoare, cu critici, compozitori sau alții. Îl apuca atunci un tic nervos, gura îi cădea și tremura tragic, ochii lui sărmani iradiau o asemenea deznădejde, că devenea penibil să-l privești... Atunci când eram singuri (nu invita pe nimeni la repetiții atâta timp cât lucrările nu erau gata), devenea un cu totul alt om: calm, concentrat, gata să glumească și să râdă și, dacă minutele de satisfacție artistică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
fără îndoială cel mai extraordinar lucru pe care-l văzuse vreodată. Toate dinastiile și dramele, cele șase soții ale lui Henric al VIII-lea, femeile învinovățite secole de-a rândul de regi și țărani deopotrivă pentru că rămâneau sterpe, suferința și deznădejdea, concentrate toate în acel act miraculos. Și iată-l producându-se într-o debara recondiționată din Woodbury. Nu era de mirare că politicienii și episcopii erau atât de îngrijorați. Ce nevoie mai aveai de Dumnezeu dacă puteai să creezi viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zise maică-sa răsucind cuțitul în rană. A fost singura opțiune și am avut mare noroc că ne-a fost acordată. Doar mulțumită lui Laurence a fost primit acolo. — Cum a reacționat tata? Fran putea să-și închipuie starea de deznădejde și confuzie prin care trecuse tatăl ei. — O să se obișnuiască cu timpul. Tonul defensiv al maică-sii fu un răspuns suficient. — Nu i-a plăcut deloc, nu-i așa? Oh, Doamne, bietul tata, nici nu pot să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]