2,118 matches
-
la viață (1828), marchează finalul acestor ani și dezvăluie faptul că și în cazul lui Leopardi, inspirația revenea purtând cu sine chipuri, glasuri, cuvinte din trecut, din amintire. Teamă sicilianului de a rămâne fără chipuri și cuvinte reflectă și sintetizează deznădejdea lui Leopardi din clipă în care înțelege că amăgirile tinereții și imaginile inspiratoare de poezie (dolci studi) s-au risipit: Eu toate / ale primei vârste dulci amăgiri / cum pleacă simt, si cum se pierd din priviri / plăcuțele imagini, ce atâta
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
bancuri obscene veneau spre urechile noastre sunetele castrate ale văduvoilor mării âAnd Jesus was a sailor> singurul punct de odihnă e creierul meu cli-po-ci-tor când iluminat, când lovit de-ntuneric și iar vin și mărturisesc desfrâul ca un antidot al deznădejdii la masă, la ziuă, în Chelsea Hotel tușeam ca o eretică ascunsă între zidurile unei sacristii unde o călugăricioară face semnul crucii "Maică, tu-ți strângi copilul la piept, dară eu..." nici în somn nu sunt liberă de ochii femeii
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
și cum palpită drugul despicând. [...] Mai adânc, mai departe, până în inima ei, până în miezul vieții ei vrăjite!...". După ce Egor ucide strigoiul, focul se intensifică. Doina Ruști afirmă sec: "Imaginea sugerează starea hipnotică în care intră personajul copleșit de o dureroasă deznădejde și apoi de blestemul singurătății" (1998: 63). Sanda și Simina mor și ele; paradoxal, crepusculul se transformă în noapte odată cu ivirea zorilor. Poate că, până la urmă, cel mai bun verdict este cel al unui glas misterios, ivit de departe, care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Stalin Allee noua cetate prusaco-sovietică, închisă, străjuită de ziduri. Am petrecut aici o zi de întîlniri întîmplătoare și o noapte alături de un tînăr cuplu de necunoscuți, care, după ce am băut ceva împreună și au căpătat încredere, și-au mărturisit deschis deznădejdea. Am putut astfel să urmăresc, să trăiesc dublul proces prin care orașul rupt în două s-a transformat în două orașe, despărțite în cele din urmă de un zid. Într-un anumit sens, aceste două orașe n-au încetat niciodată
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ca totalitarismul învingător să fie învins, nu prin foc și sabie, ci din interior, din inima fortăreței sale moscovite. Ce bucurie plină de lacrimi, ce beție încercasem cu patruzeci și cinci de ani în urmă! Și de-atunci încolo, cîtă deznădejde, și doar cîteva clipe de nădejde-nșelătoare; de cîte ori nu fusesem nevoit să privesc cu resemnare triumful mîrșavei minciuni, nu doar în timpul vieții mele, ci vreme de mai multe decenii. Cît timp irosit în zadar pentru a combate minciuna
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
apoi Teroarea, pacea, apoi războiul, Republica, apoi Imperiul. Tinerii germani care salutaseră "sublimul răsărit al soarelui" au fost cuprinși de o imensă confuzie. Vedeau intențiile și ideile transformîndu-se în contrarul lor. Îi vedeau pe eliberatori transformîndu-se în asupritori. Speranța și deznădejdea, nemărginite și una și cealaltă, aduse de Revoluția franceză se contopesc într-un vîrtej, adesea în aceleași conștiințe. Hegel este gînditorul cheie al acestui moment zbuciumat. În el se reunesc antagonismul raționalismului și cel al romantismului. El înfruntă contradicția, și-
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
confrunta direct și pe față. Dușmanul principal se află efectiv în noi: este futilitatea noastră, viața noastră trăită "din zi în zi", catalepsia noastră, descompunerea noastră, fatalismul nostru. El se regăsește în aceeași măsură în optimismul nostru neghiob și în deznădejdea noastră resemnată. El se regăsește în incapacitatea noastră de a reflecta asupra destinului nostru și de a ne asuma comunitatea de destin. La fel, principalul dușman al cetăților grecești în lupta lor cu Alexandru Macedon a fost incapacitatea lor de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
lui Caragiale) a fost foarte afectat de afronturile comediografului ("grosolănia lui Caragiale și naivitatea mea mă făceau să sufăr groaznic.") pînă cînd va remarca "infinita nestatornicie a simțirii sale"; nu l-a iertat și îi subliniază trivialitatea chiar și în deznădejdea pierderii celor două copile: "Era așa o trivială deznădăjduire în bietul om." Pe Heliade-Rădulescu, Caragiale îl numea în zeflemea "Părintele Literaturii Române" comunicînd lui Zarifopol că "D-ta nu-ți poți da seama bine de calitățile fiicei dacă nu cunoști
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
inima, cu tot sufletul, cu toată dragostea mamei / 53 1.2. Scyla și Caribda / 57 1.3. De ce mă omori?!... Ce-am păcătuit eu? / 63 1.4. Între iadul mândriei... / 70 1.5. ... iadul smereniei ... / 76 1.6. ... și iadul deznădejdii / 82 1.7. Ghiță! Ghiță! de ce nu mi-ai spus-o tu mie asta la vreme!? / 89 1.8. Gherondissa / 95 Capitolul 2. Pădureanca: Un exercițiu de fenomenologia bolii / 101 2.1. Popa Furtună "Păpușarul"/ 101 2.2. Tată și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
el, ca și când ar voi să-i zică: ce mai stai? ziceai că te duci!? Trupul îi comandă, așadar, un gest de aceeași fermitate dominatoare ca toate celelalte ce au caracterizat-o pe această Ana de pe urmă. 1.6. ... și iadul deznădejdii Există o deznădejde provenită din mulțimea păcatelor, din împovărarea conștiinței și dintr-o nesuferită tristețe pe care, încercând-o, sufletul acoperit de răni și îngreunat se înneacă în adâncul deznădejdii. Există însă și o deznădejde care ni se întâmplă din
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
voi să-i zică: ce mai stai? ziceai că te duci!? Trupul îi comandă, așadar, un gest de aceeași fermitate dominatoare ca toate celelalte ce au caracterizat-o pe această Ana de pe urmă. 1.6. ... și iadul deznădejdii Există o deznădejde provenită din mulțimea păcatelor, din împovărarea conștiinței și dintr-o nesuferită tristețe pe care, încercând-o, sufletul acoperit de răni și îngreunat se înneacă în adâncul deznădejdii. Există însă și o deznădejde care ni se întâmplă din mândrie și din
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
-o pe această Ana de pe urmă. 1.6. ... și iadul deznădejdii Există o deznădejde provenită din mulțimea păcatelor, din împovărarea conștiinței și dintr-o nesuferită tristețe pe care, încercând-o, sufletul acoperit de răni și îngreunat se înneacă în adâncul deznădejdii. Există însă și o deznădejde care ni se întâmplă din mândrie și din trufie când, după ce am căzut într-un păcat, socotim că n-am meritat o așa soartă. Cel care va observa cu atenție va găsi următoarea diferență între
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
urmă. 1.6. ... și iadul deznădejdii Există o deznădejde provenită din mulțimea păcatelor, din împovărarea conștiinței și dintr-o nesuferită tristețe pe care, încercând-o, sufletul acoperit de răni și îngreunat se înneacă în adâncul deznădejdii. Există însă și o deznădejde care ni se întâmplă din mândrie și din trufie când, după ce am căzut într-un păcat, socotim că n-am meritat o așa soartă. Cel care va observa cu atenție va găsi următoarea diferență între aceste două feluri de deznădejde
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
deznădejde care ni se întâmplă din mândrie și din trufie când, după ce am căzut într-un păcat, socotim că n-am meritat o așa soartă. Cel care va observa cu atenție va găsi următoarea diferență între aceste două feluri de deznădejde: cea dintâi ne împinge spre nepăsare, iar cea de-a doua lasă pe cel deznădăjduit să se nevoiască mai departe și mai departe într-o sleire inutilă. Înțelegem acum de ce, o dată în plus, dincolo de complicitate, ostilitate și confruntare i-am
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de lectură, la date privind organizarea social-administrativă a orașului și până la efuziuni sentimentale despre Louisa cea care îi dă credință în viitor, iubire cătră viață. Slavici străbate o perioadă dificilă și paginile vor a fi o cale de scăpare de deznădejdea care îl cuprinde ceas de ceas. De la venirea sa în Arad, el a fost privit cu circumspecție de către autoritățile care, adesea, îl acuzau cu ajutorul unor martori mincinoși că ar fi agitator român. Aflat în situația de a deveni martir tragodic
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
poți gândi, te ucide încet, picurat dar ucide 226. Suferința e prea mare și ea îl apropie ușor de marginea prăpastiei: Instinctiv îmi pun întrebarea dacă o viață precum este a mea, merită să fie susținută. Dacă există temei pentru deznădejde căci nu e destul c-am pierdut tot..., ci tocmai acum ... trebuie să mă aflu singur, părăsit nu mai puțin de oameni, decât de Dumnezeu, există și un resort pentru speranță: Nu doresc a muri. Aș dori ca să viețuiesc secole
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
începutul paragrafelor): (6) Bârfa este un foc care mistuie și usucă tot ce-i stă în cale, care pârjolește, în furia lui, și sămânța bună și pleava, și lucrul sfânt și cel lumesc; care lasă în urmă numai pustiu și deznădejde. [...] Bârfa este mândria ascunsă care ne arată paiul din ochiul vecinului, și ne ascunde bârna dintr-al nostru [...]. Bârfa este un rău care n-are stare, care tulbură oamenii și seamănă ura în mulțime [...]. În sfârșit, este izvor de venin
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a iubirii”, cuvintele - „rapsodii de suflet / furtuni de inimă / corăbii cu vele...” (Cuvinte), „strălucesc” sau „se topesc în vers” (Vorbesc), iar traiectul „viață-moarte” ia forma „gândului neșoptit...” (Gri) Temperament ușor coleric, poetul gorjean taie în picaj, vertiginos, tranșant, respingând, categoric „deznădejdea”, fără emoții sau lamentații: „când viața mă doare.../ aleg / credința ca drog / cuvântul ca balsam / iubirea ca unic răspuns...” (Drog) Ludicul face parte și el dintr-acest dans al iubirii de frumos: „Am botezat/ un om de zăpadă / avea un
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
I: „ființă-în-joc-în-afara-jocului” (Improvizație la Alma), ființă aflată-ntre două universuri, cea de aici, „deopotrivăși în lumea de dincolo”. Ce poate fi mai emoționant decât această dezlegare de mister? „Eu însumi sunt, poate, un necredincios plin de credință. Credința necredinței, nădejdea deznădejdii”. și care ar fi soluția? „Desacralizarea” sau mărturisirea, cu emoție: „Doamne,... ridică-mă, / și fă-mă fericit...” (Ruga) Omul și creatorul Ionesco nu poate ignora o realitate: „Divinul se ascunde în adâncul absolut al ființei noastre”, „adâncul absolut al lumii
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și Celsus (deocamdată). 179 Ex Ponto, I, IX, 33-40: italicele ne aparțin. 180 Dacă se ține cont de sfaturile date poetului în momentul relegării, de către destinatarul epistolei din Tr., I, V, 1 și urm., și anume, să nu cedeze în fața deznădejdii și să nu-și provoace moartea, se pare că acest personaj trebuie identificat tot cu Celsus. Nu putem rezista tentației unor expresii din citata scrisoare din Ponticele, I, IX, precum de rapto Celso, Celso adempto care par să indice mai
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
însemnătate pentru universul sau intim. Jurnalul în fața căruia adolescentul își dezvăluie toată gamă trăirilor constituie refugiul plăcut dat de sentimentul că își poate deschide sufletul, fără inhibiții sau interdicții; îi prilejuiește momentele împărtășirii și retrăirii bucuriilor, emoțiilor, dar și al deznădejdilor. Gândul că poate aduna într-un singur loc, doar de el știut, întregul tumult afectiv-emoțional pe care il parcurge, că poate "evadă" din lumea care îl nemulțumește, care nu-l înțelege fără a supără, enervă, dezamăgi pe nimeni, face din
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
a destupat-o cu dinții și, cu ocii la mine, mi-a oferit-o. Am luat-o și m-am uitat în ochii lui. Și atunci am înțeles că vom fi prieteni buni. Am băut din sticla aceea vin, cu deznădejdea unui tip care nu știe unde-l duce naiba, și pe nerăsuflate, până am simțit că mă sufoc. Rică zâmbea și se uita la mine cum te-ai uita la un foc de tabără în care mai pâlpâie câteva mici
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
găseam de atunci. Aceste scrisori deschise s-au adunat într-un maldăr de sute de pagini, încât mă bătea gândul cândva să le transform întrun roman, un roman al vieții fără speranță, trist și fără rezolvare optimistă, un roman al deznădejdii și al firescului brutal în care mă aruncase tragica întâmplare a morții sale. Dar, mai apoi, mi-am zis că n-are rost: lumea nu mai citește astăzi beletristică. Tinerii care au luat bacu' nu știu să citească decât pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
despre un eveniment care întărzie să aibă loc pe motiv că spațiul desfășurării sale rămăne suspendat în imaginația plină de sensibilitate a unui fiu de preot care, disperat de golul din biserica tatălui său și din tot Occidentul, anunță parastasul deznădejdii hrănitoare de suflete mari . Este de-a dreptul tulburător că nici măcar un strigăt atăt de vehement nu mai trezește interesul unei creștinătăți aflate de multă vreme în derivă. Nimeni și nimic nu mai poate garanta astăzi ivirea unei soluții care
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
cuvinte ceea ce i se întîmplă... Tu îi vorbești și el se uită înainte și nu vede decât soarele și cerul și fundul cailor bătuți de cozile lor în ritmul pașilor și al căruței... Tata se miră, cu o expresie de deznădejde veselă pe chip, dând din umeri, vrând parcă să spună că el și-a făcut datoria, dar dacă ăstuia îi arde de râs... cine să-l mai înțeleagă... Dumnezeu știe ce s-o mai alege și de ăsta... - Eu știu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]