3,820 matches
-
acum zguduită de panică. Se auzeau țipetele celor din față, care încercau să fugă de priveliștea teribilă a cadavrului. Polițiștii formaseră un cordon de brațe în jurul mortului, dar presiunea mulțimii era aproape imposibil de stăvilit. Oamenii țipau și alergau în dezordine, încercând disperați să scape. Doi ofițeri militari superiori din detașamentul premierului se împingeau în direcția opusă, hotărâți să treacă prin cordonul spontan și să ajungă la autorul tentativei de asasinat. Unul din ei flutură o legitimație în fața unui polițist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
câteva săptămâni. Privind la zecile de coli Big Chief care formau un covor de tulpane indiene în jurul patului, Ignatius se gândi mulțumit că pe paginile gălbui, liniate larg, erau germenii unui admirabil studiu de istorie comparată. Încă în foarte mare dezordine, bineînțeles. Dar într-o zi își va lua sarcina de a transforma aceste fragmente ale concepțiilor sale în piese ale unui puzzle magnific. Odată completat, va arăta literaților cursul dezastruos pe care îl luase istoria în ultimele patru secole. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în compartimentul pentru chifle. Am dus o luptă apocaliptică cu o prostituată înfometată, spuse râgâind Ignatius. Fără forța mea musculară, ar fi prădat căruciorul. În cele din urmă s-a îndepărtat șchiopătând de locul bătăii, cu zdrențele de pe ea în dezordine. — Ignatius! Vocea doamnei Reilly era tragică. Cu fiecare zi ce trece te porți tot mai rău. Ce se-ntâmplă cu tine? — Scoate-ți sticla din cuptor. Trebuie să se fi copt până acum. Doamna Reilly se uită pe furiș spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vânt, anunță: — Voi pune bazele unei fundații. A, da. Să presupunem însă că avocatul lui Abelman ne va lăsa fără nici un ban. Nu o va face. Tânărul idealist e prins în cursă, spuse ea calm. Cazier la poliție, instigator la dezordine, prea miros urât referințele despre caracterul său. — A! Așa, deodată ești de acord că tânărul idealist e o canalie. — E clar că a lucrat de unul singur. Mă întreb dacă domnișoara Trixie nu știe ceva. — Adevărat. — Cât despre fundație, scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
băiatului. S-ar putea să mai fie o speranță în ceea ce te privește. Vrei un crenvurșt? — Nu, mulțumesc. — Atunci iartă-mă dacă mănânc eu unul. Organismul meu reclamă o consolare. Ignatius privi în interiorul căruciorului. O, Doamne, crenvurștii sunt într-o dezordine teribilă. Privind la Ignatius cum trântește ușițele și-și înfundă labele în compartimentul cu crenvurști, George spuse: — Eu te-am ajutat la nevoie, da’ poate mă poți ajuta și tu. Poate, spuse Ignatius, cu gândurile în altă parte, mușcând dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Cuantică] de la Hewlett-Packard. Acesta reunește un grup de oameni de știință care se apleacă asupra studiului structurii universului așa cum îl știm - pasionați de știința bizară, ați putea spune. Stam inventează viitorul. Multă lume este de părere că în permananță face dezordine cu invențiile sale legate de combinațiile moleculare. Actualmente este pe punctul de a realiza computere din produse chimice și poate, doar poate, va deschide o ușă unei noi realități despre care doar se șoptește printre oamenii de știință. Stan ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
negru era strâns la spate. Părea supărată. — A sunat nenorocita, zise ea. — Mama? — M-a trezit din somn, nenorocita. Se întoarse pe loc și intră în apartament. Tom o urmă. Credeam că ești băiatul cu băutura. Apartamentul era într-o dezordine totală. Lisa intră în bucătărie, căută printre tigăile și farfuriile îngrămădite în chiuvetă și găsi o ceașcă de cafea. O clăti. — Vrei cafea? El negă din cap. — La naiba, Lise, spuse el. Locul ăsta e o cocină. — Știi că lucrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
clăti. — Vrei cafea? El negă din cap. — La naiba, Lise, spuse el. Locul ăsta e o cocină. — Știi că lucrez noaptea. Niciodată nu-i păsase de cele din jur. Chiar și când era copil, camera ei era tot timpul în dezordine. Iar ea părea să nu observe. Tom se uită printre perdelele unsuroase de la geamul bucătăriei, la traficul care se târa pe 405. — Și? Cum merge cu munca? — Lucrez la Casa Clătitelor. Cum crezi că poa’ să meargă? În fiecare noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
scriu, gîndindu-mă că mi-ai spus nu demult nu mai știu prea bine ce, În legătură cu scrisul meu, ceva nu prea măgulitor, și e adevărat că am un scris mărginit, care urmează prostește liniile drepte În loc să vagabondeze pe pagină Într-o dezordine elegantă“. Oare ce i-o fi spus, cînd lui Îi plăcea de fapt atît de mult felul ei de a scrie! Făcea literele mari ca o fetiță, dar era ceva poetic În contrastul dintre o grafie copilărească și modul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o prefigurare a infernului“. Își notase pe o foaie de hîrtie: „De recitit Aurélia, de regăsit descrierea camerei lui Gérard de Nerval. De văzut ce are În comun cu Încăperea În care scriu. Dacă mi-aduc bine aminte, vorbește de dezordine, un talmeș-balmeș ca acela al doctorului Faust - doar era traducătorul lui Goethe! Biblioteca lui: turnul Babel În trei sute de volume. Tot ce se află În cameră Îi rezumă cu fidelitate existența, zicea el. De regăsit pasajul. Paralelă Între naratorul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pasajul. Paralelă Între naratorul din Aurélia și naratorul cărții mele. Doi visători. Urme de nebunie.“ Luase din bibliotecă o culegere de articole ale lui Karl Abraham și nimerise peste fraza următoare: „Reamintesc că, În inconștientul anumitor nevrozați, o cameră În dezordine reprezintă intestinul plin cu materii fecale“. Așadar, el ar avea un caracter anal? Unul dintre indicii era Încăpățînarea. Era adevărat că se Încăpățîna de cinci ani să scrie o carte pe care nu avea nici un chef s-o isprăvească, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
1961, urmată de călătoria de nuntă În nord-estul Braziliei spre a descoperi Fortaleza, orașul natal al soției mele - ar fi bine să pun un pic de ordine În povestea vieții mele. E tipic pentru nevrozați să-și istorisescă viața În dezordine și, după cum precizează amabil Freud Însuși pe undeva, „sîntem cu toții mai mult sau mai puțin nevrozați“, Însă un mic efort de clasare ar trebui să mă ajute să văd mai limpede În raporturile idolatre și pline de ranchiună pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru nevoile firești și fără apă pentru duș sau pentru spălat pe dinți. Zări o față aprinsă Într-o oglindă din perete. Era a ei. Părea schimbată, ca și când ar fi avut febră, avea cearcăne mari și părul Îi atârna În dezordine. Fără apă, lipsită de un minim confort, avea să se transforme curând Într-o cotoroanță urât mirositoare. Se Întrebă cum mai arăta Ana, prietena ei din copilărie. Se cunoscuseră În Prăjani, un sătuc amărât din Romania, când aveau paisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mizeră. — Fiți amabil, știți cumva unde se află cea mai apropiată stație pentru autobuzul albastru? Cerșetorul se opri o clipă din mersul său vioi. Era un bărbat Înalt, de cincizeci-șaizeci de ani, plin de riduri și cu părul cenușiu, În dezordine. Avea blugii rupți și o bluză gri, foarte uzată. Pe sub zdrențe se ghicea un corp vânjos, destul de tânăr Încă. — Nu merg niciodată cu autobuzul, răspunse și se Îndepărtă cu același pas alert. Se uitase la ea de parcă era de pe altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îngustimea minții lui. Dacă i-ar fi lipsit curajul, lașitatea sa În fața vieții ar fi contaminat-o. Dacă ar fi simțit că toate greutățile lumii cădeau pe umerii lui, blazarea lui ar fi contaminat-o. Dacă ar fi fost neglijent, dezordinea lui ar fi contaminat-o. Dacă ar fi fost plin de clișee, convenționalitatea lui ar fi contaminat-o. Și așa mai departe... Probabil că bărbatul din fața ei, care-i pregătise cocteilul perfect, o dusese la plimbarea perfectă sub clar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În vilă. Kitty plecă, fericită cum nu se mai simțise de mult. Dar și cu senzația că era cu totul insignifiantă. Nu mai rămăsese mare lucru din femeia strălucitoare cucerită cu o seară În urmă. Era nemachiată, cu părul În dezordine, pentru că nu-l putuse pieptăna fără peria ei specială pentru afro-americani, cu fața vraiște din cauza lacrimilor, iar haina lui era prea mare pentru silueta ei delicată. Ba mai rău, Îi arătase tot ce simțea, nu făcuse pe inabordabila, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
deși era sigură că, de astă dată, tatăl ei n-o va alunga. Olăria era ca un câmp de bătălie unde un singur om luptase timp de patru zile cu sine însuși și cu tot ce-l înconjura. E cam dezordine, se scuză Cipriano Algor, nu e deloc ca înainte, când făceam vase aveam o normă, o rutină stabilită. E doar o chestiune de timp, spuse Marta, cu timpul mâinile și lucrurile se obișnuiesc unele cu celelalte, după aceea nici lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
gândească, îi ieșiseră pe gură, este evident pentru oricine că, dacă întrebi, vrei să știi, și, dacă a vrut să știe e pentru că a avut un motiv, acum chestiunea de principiu pe care Cipriano Algor trebuie s-o descurce în dezordinea sentimentelor sale este motivul întrebărior care, înțelese literal, și, în acest caz, nu se vede că ar putea exista alt mod de a le înțelege, demonstrează un interes pentru viața și viitorul acestei femei care depășește cu mult ceea ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
febra care îmi dă amețeli. Și apoi nu m-aș putea privi într-o singură oglindă, după ce m-am văzut în mii de imagini, într-o sală căptușită peste tot cu oglinzi. Dealtfel, mi-e de ajuns să privesc în dezordinea vieții mele ca să aflu tot ce mă interesează. În seara dinaintea plecării la azil, m-am dus în două locuri. Mai întâi, pe platoul unde fusese instalat circul ale cărui animale sălbatice visasem să le eliberez. Terenul era gol. Circul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apoi am căutat în micul geamantan cu care venisem la azil o cămașă curată. N-am găsit. Trebuia să mă îmbrac cu una purtată. Acest amănunt m-a indispus oarecum. Uitându-mă în jur, am observat pentru prima oară că dezordinea din cameră semăna izbitor cu dezordinea din viața mea. Câteva cărți și reviste luate de la Dinu, azvârlite lângă pat în neorânduială, haine aruncate pe scaun, singurul scaun din cameră, lampa cu spirt, cutii de țigări desfăcute, o pereche de ghete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu care venisem la azil o cămașă curată. N-am găsit. Trebuia să mă îmbrac cu una purtată. Acest amănunt m-a indispus oarecum. Uitându-mă în jur, am observat pentru prima oară că dezordinea din cameră semăna izbitor cu dezordinea din viața mea. Câteva cărți și reviste luate de la Dinu, azvârlite lângă pat în neorânduială, haine aruncate pe scaun, singurul scaun din cameră, lampa cu spirt, cutii de țigări desfăcute, o pereche de ghete cu urme de noroi de la mlaștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cade, murdărindu-se de mâlul de pe marginea bălții. Râzi din nou, dar, deodată, te oprești din râs uluit: dinaintea ta, acum, nu mai e bătrânul șters, prăpădit; de jos, s-a ridicat un om aproape necunoscut, cu părul atârnând în dezordine, cu bărbia tremurând și cu ochii plini de mânie, care te privește fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
autorilor“, am răspuns eu, sec. „Doar nu mă credeți un antisemit. Unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt evrei. Eu mă gândesc la un anume fel de evrei...“ „Care?“ „Știu eu care...“ 79 Își deschise cufărașul. Într-o dezordine indescriptibilă se aflau acolo gulerașe, elastice, ustensile de bucătărie, insigne de pe la diferite școli tehnice, până și monograma Împărătesei Alexandra Feodorovna și crucea Legiunii de Onoare. Pe toate astea, halucinația Îi arăta clar sigiliul lui Anticrist, sub forma unui triunghi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Înseninându-se, dar privind scena cu curiozitate. Cred că În clipa aceea, În fața schimbului de cuvinte dintre cei doi adversari, văzând În față-i trupurile dezarticulate ale medium-ilor, În laturi pe dervișii care Încă tresăreau gemând, podoabele demnitarilor În dezordine, Își recâștigase darul lui cel mai autentic, simțul ridicolului. În momentul acela, sunt sigur, a hotărât că nu mai trebuia să se lase Înspăimântat. Poate că poziția lui, deasupra tuturor, Îi dăduse un sentiment de superioritate, În timp ce observa din Înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
poate înfrunta orice încercare a vieții. Știau amândoi acest lucru, dar rareori îl recunoșteau prin viu grai. Între ei, ceea ce conta cel mai mult era ceea ce rămânea nerostit. — Unde e mama? întrebă. Camera de zi era, în mod excepțional, în dezordine, purtând semnele unei destinderi tipic masculine. O plăcintă cu carne de porc neterminată - în care recunoscu una din faimoasele plăcinte de casă de la Singer the Butcher, pe care mama ei ar fi tăiat-o imediat din meniu din cauza conținutului ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]