1,852 matches
-
fericirea celor din jur fiind inexistente pentru parnasieni, unicul fond al poeziei lor fiind propriul lor eu. Charles Baudelaire este considerat de către autorul lucrării Dégénérescence (Entartung) ca fiind un reprezentant de seamă a tendințelor parnasiene, un degenerat cu înclinații spre diabolic care ”cântă bolile, criminalii și prostituatele”, dând impresia că poeziile sale sunt inspirate în mod exclusiv din crime, vicii și putrefacții. Baudelaire însuși afirmă cu emfază că: Arta modernă are o tendință esențial demoniacă. Se pare că această parte infernală
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
aparat; deși rațiunea Îi spunea că era inutil și că singurul lucru Înțelept era să-l pună la curent pe domnul Prentice, avea convingerea intimă că prin firul de telefon Îi va parveni un mesaj important, că va auzi glasul diabolic al aceluia care provocase moartea atîtor oameni - sărmanul Stone asfixiat În „Pavilionul special“, Forester și Poole Împușcați pe scară, Cost cu beregata tăiată, Johns... Era, totuși, puțin probabil ca o asemenea organizație să fie În stare să-și compromită scopurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de la divinizarea faraonilor În vechiul Egipt Încoace, nu se putea compara cu cultul pe care tineretul european și american Îl consacra rock star-urilor. Fizic, David avea totul ca să-și atingă țelul: o frumusețe desăvârșită, În același timp animală și diabolică; un chip viril și totuși cu trăsături extrem de pure; păr lung și negru, foarte des, ușor buclat; ochi mari, de un albastru profund. Prin relațiile tatălui său, David izbuti să Înregistreze un prim single la vârsta de șaptesprezece ani; fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fizică și nervoasă - prezentând În acest sens și certificatul de deces -, care l-ar fi Împiedicat să-și Încheie romanul. În ceea ce privește mesajul ascuns al rândurilor din urmă, a făcut apel la solidaritatea masculină a judecătorilor. „Ce pedeapsă poate fi mai diabolică pentru un bărbat, Întreb onorata instanță, decât să rămână captiv În fața unui dulap deschis, plin cu rochii de mărimea XXL?“ a spus Franz, făcând jucăuș semn cu ochiul onorabililor juzi. „Cred că fiecare dintre noi a fost silit măcar o dată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de sînge și-i șoptește fioros: — Luați-l! Luați-l, domnu’ Bartlett! Trageți În ticălos, dacă-ncearcă să vă lovească! Între timp negrul se tot retrage Încet, dar acum nu mai are privirea ațintită asupra dușmanului său, ci asupra licăririi diabolice a cilindrului de oțel albăstrui din fața lui; Își ține brațele Întinse Înainte, orb și inutil, În timp ce dușmanul său se apropie, iar fața neagră, brăzdată la Început de dîre de roșu aprins, se transformă Într-o masă zdrobită și sîngerie pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o primejdie prea mare. O săptămână întreagă m-am chinuit să-mi pierd mințile. Obținusem niște cearcăne până la urechi și slăbisem șapte kilograme. Exact când simțeam că sunt pe punctul de a o lua razna, intra în joc o luciditate diabolică, miștocărească. Ceva din mijlocul creierului râdea de mine și, cu cât eram eu mai delirant, cu atât acel ceva era mai treaz. Degeaba, nu oricui îi este dat să înnebunească, nu oricine are talentul ăsta. Singura consolare care-mi rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ați auzit ce-a spus sergentul. Ar putea fi un ucigaș în casă. — Prostii! rosti cu dispreț Dorothy. Nu suntem într-un film. — Așa crezi tu, spuse Michael și fugi după Phoebe. Dar avu din nou ocazia să blesteme arhitectura diabolic de întortocheată a clădirii. Când ajuns în capul Marii Scări, descoperi că habar nu avea în ce direcție s-o ia și irosi câteva minute gâfâind; apuca ba la dreapta, ba la stânga pe coridoarele care șerpuiau și se intersectau până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și Începuse birocrația ei laborioasă fondată pe decăderea ființei umane, ori pe incapacitatea ei funciară de a fi permanent generoasă, de a-și găsi corespondente În gîndirea și sensibilitatea edenică. Se pregătea o lume de satrapi și sclavi, cu știința diabolică de a da sclavilor iluzia - pe care nici un narcotic n-o poate da - că nu sînt sclavi ci stăpîni. Mă Îndoiesc că se va putea naște vreodată o literatură pe măsura acestei realități. GÎndesc de atîtea ori, dar spiritul Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
singur, fără a face din așa ceva o tragedie măruntă deși chiar asta e, și pleacă să aducă ploaia sau focul În altă parte. A treia: cînd o seduce pe Sharon. Energia metamorfozează personajul și pastorul improvizat capătă brusc trăsături autentic diabolice. Pentru cîteva secunde. Și iată că escrocul, omul simplu, nu-i deloc atît de simplu. Și, În sfîrșit, scena cea mai frapantă: minunea pe care-o face sora Falconer În marele cort, În fața spectatorilor. Totul este atît de bine construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Împușcat În creier, În invidie, de la mică distanță și se termină filmul cu nu știu ce citat dintr-un scriitor mare. De altfel apar tot timpul mari scriitori pentru pauze de respirație educativă Între atrocități, Dante, desigur, dar și alții, aproape la fel de diabolici și de răsfoiți În bibliotecă de cei doi oameni ai ordinii publice, doar-doar or descifra următorul tip de intervenție chirurgicală asupra cetățenilor. Pe unul dintre marii scriitori adnotați din greu În bibliotecă l-am recunoscut ușor, e inconfundabil, Dan Claudiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a venit să vărs. Ritmul neorealist de lent e imprimat de Înmormîntarea inițială ce pare să dureze pînă la genericul final. Rebengiuc e șters, ceilalți, cenușii, Coca Bloos creează o babă insuportabilă cinematografic, restul ar putea lipsi, Florian nu-i diabolic, cum poate s-a dorit, iar tensiunea lipsește. În general, conform crezului mortal al lui Puiu, fiind creație, nici filmul lui Pintilie nu putea ajunge la Înălțimea stupefiantă a realității: prin urmare este artificios, enervant, prea lung, prea tîrziu. Cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să cad în mâinile englezilor - a cerut condamnata, în adâncul ființei sale mai pâlpâind o undă de speranță. - Duceți-o acolo de unde ați luat-o - s-a învoit vicleanul Cauchon, care încă mai avea în vedere pedeapsa capitală. Pentru împlinirea diabolicei dorințe, mai era câte ceva de pus la cale. Inventiv, monseniorul a găsit imediat soluția. A organizat sustragerea lucrurilor femeiești ale condamnatei, lăsându-i-le doar pe cele bărbătești. îmbrăcându-le, Jeanne își recunoștea în mod automat vinovăția. Aceasta era interpretarea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
Liniștea copleșită de diabolice ispite Învăluit de´atâtea liniști siderale Alerg înspre meleaguri mai însuflețite; Lăsând în urmă încâlcite căi astrale. Ascult cântul hieratic al pietrelor stelare, Fantastice ființe apar în zbenguieli nedeslușite, Iar Corul cosmic țintuit în auziri jeluitoare Netulburat, interpretează imnuri nesfârșite
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93385]
-
în urmă încâlcite căi astrale. Ascult cântul hieratic al pietrelor stelare, Fantastice ființe apar în zbenguieli nedeslușite, Iar Corul cosmic țintuit în auziri jeluitoare Netulburat, interpretează imnuri nesfârșite. Mă-ndrept apoi spre alte tărâmuri milenare, Dar copleșit de multe și diabolice ispite Mă ostenesc să scap din lunga mea visare Plecând din nou spre alte Luturi liniștite. Unde tronează Cronos, rămas în nemișcare.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93385]
-
să iasă din nou la suprafață, în ultimul capitol, unde urâtul se manifestă pendulând între esență și aparență, prin ordinar, meschin, slăbiciune, josnic, obișnuit (mediocru), întâmplător, inevoluat, dezgustător, grosolan, ceea ce este mort și gol, hidos, absurd, scârbos, rău, fărădelege, fantomatic, diabolic și caricatură. În societatea contemporană oamenii se îndreaptă, mai cu seamă, către nonvalori și le ridică pe acestea la rang de artă. Negativismul din interiorul sufletului îl face pe om să-și creeze un mod de viață urât, să-l
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
nu puteam deosebi Securitatea de “bolșăvicii” de rând, cum le spune tata... La orice pas Îi Întâlneam pe unii sau pe alții. Toți aveau să mi atragă atenția asupra cine știe cărui fapt... Și ce părea ieșit din comun era plăcerea lor diabolică de a mă amenința În fel și chip... Când Gruia a reușit să sfârșească povestea, profesorul Hliboceanu a răsuflat din greu, ca și cum el ar fi suportat acea prigoană. ― Până aici, totul e clar. Întrebarea firească care se pune este: ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
colți. Chelălăie de ciudă. O clipă, rămîne cu botul în o. Miroase iarăși tufișul și-n clipa următoare o ia de la capăt, ca un Sisif canin. Înghesuie nuca dedesubt, temeinic. Mișu Negrițoiu ar fi mai bun la acoperit. Vîntul intervine diabolic și i-o dezgroapă iarăși. Dulăul urlă a deznădejde. Rîdem de el amîndouă. Îi deschid ușa, hohotind. Vino-ncoa, bufonule, îl cheamă Șichy. Rîdeți grămadă, 'ștele voastre de muieri, mîrîie cîinele la proastele alea două care se hlizesc degeaba. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Grinberg, învinuit pe nedrept că a ascuns aur în closetul gării Bârlad și obligat să coboare pe o scară și să scoată aurul inexistent. Omul rezistă angelic înscenării ce i se face, în timp ce masele alarmate țin partea nevinovatului. Această înscenare diabolică este de o realitate atât de crudă, încât subliniază lipsa de scrupul a regimului totalitar, disprețul față de personalitatea umană. În acest moment de adevărată cumpănă pentru popor, singura sursă de informație credibilă era ascultarea posturilor de radio Vocea Americii și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sistematică a satelor românești. În epoca de aur mult trâmbițată, caldarâmul străzilor e bătătorit de tartorii roșii, secera și ciocanul se afundă în sânge, sărăcia, teama, frigul și foametea predomină în casele oamenilor, “nimeni nu avea încredere în nimeni, sistemul diabolic se baza pe represiuni și nelegiuiri.” în 1977 s-au răzvrătit minerii din Valea Jiului, în 1987 muncitorii brașoveni au ieșit în stradă manifestând viguros și au fost reduși la tăcere prin mijloace tipic comuniste, dar evenimentele se derulau spre renașterea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
spună: „Greu e drumul când îl sui.../ Pe poteca cea cu pui/ de șerpi și năpârci verzui.” în Conducătorii țării, sfidând bunul simț în vremuri grele, constată fără tăgadă că „Țara geme, țara moare/ Domnii merg la vânătoare” din plăcerea diabolică de a se distra prin uciderea ființelor fără apărare, așa cum eram și noi, poporul din acea vreme. Deplângând situația celor deportați și masacrați, afirmă cu durere și amărăciune: „Că megieșii, frații, verii/ Putrezesc duși în Siberii/ Și Ivan a dat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de politică de stat. Uriașul conglomerat al U.R.S.S. care avea suprafața unui continent, a înglobat samavolnic și grupul țărilor captive, amenințând restul omenirii cu un nou război mondial pe plan extern. Pe plan intern - iadul biblic pălește pe lângă iadul diabolic patronat de „genialul, generalissimul, părintele tuturor proletarilor devenind „Lumii noi conducător și învățător”, așa cum era denumit atunci când i se atribuiau calități pe care nu le avea. Cultul deșănțat al personalității cu adânci reverberații și în țara noastră îl declarase Dumnezeul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai puțin seria crimelor săvârșite de conducerea comunistă, de unele îndemnuri la muncă fără preget pentru „Patria socialistă” - storcând și ultima vlagă a muncitorilor care doreau să devină „stahanoviști” - în munca de toate zilele, dar nu mi-am închipuit că diabolica conducere folosea metoda stahanovistă de exterminare a propriului popor, după aceeași metodă planificând cu sânge rece numărul zilnic de nefericiți care trebuia să ia drumul lagărelor de exterminare și mai ales al celor care trebuia să fie lichidați prin glonț
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
plan se știe, că dorea să anexeze România - cucerită de armatele de sub geniala lui conducere la Republica Sovietică Socialistă Moldovenească înființată în 1924. Graba României de a întoarce armele împotriva hitleriștilor și a se alătura Puterilor Aliate - a dejucat acest diabolic plan ce urmărea ștergerea României de pe harta lumii. Povestea pe care o inserez acum privește pe celălalt demn urmaș al bătrânului Gritas, de mult oale și ulcele, ca rezultat al morții violente când încă nu depășise 60 de ani. E
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Urechile ei nu puteau suporta cuvinte precum: Alex e un soț atât de bun! sau vreau să-l fac fericit! care adăugau noi elemente, cu asiduitate, la acel plan misterios, neconturat încă, dar al cărui germen apăruse ca posibil în diabolica ei lucrare. Era ca și cum pe o plită încinsă dădea în clocot o oală plină nu cu apă, ci o fiertură cu otrăvuri pe care ea aștepta un moment anume să o răstoarne peste sufletul celor pe care îi acuza că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dicta propria ei convingere. Intensele sale trăiri, nimeni nu putea să i le înțeleagă. Unde aveau s-o ducă aceste gânduri negre, nu putea nimeni să bănuiască. Olga însă, cu o răbdare sisifică, așeza totul cu minuție, pe un eșafod diabolic. De când Ina se mutase definitiv în apartamentul lui Alex, Olga nu o mai vizitase la noua ei locuință. Ori de câte ori plana pe crengile gândurilor sale câte o pasăre neagră, cu gând iscoditor care o îndemna să vadă cum se aranjase Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]