KorAP: Find »[drukola/base=dinte & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...707 >

17,651 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

circa patru), în lupte cumplite pentru ei. În clasa a zecea am început să umblu prin baruri, căutând nod în papură tuturor celor care păreau mai răi și mai puternici decât mine. Am rupt nasuri, am spart guri, am scos dinți, probabil că am fisurat și câteva cranii. Da, cam așa a început totul. Am ajuns acum la performanțe uluitoare. Dar să vedem cum s-o termina. Sunt chiar curios. 10-11 februarie 2005 EVANGHELIA DUPĂ MARINESCU Muzica: Primal Scream ș...ț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
au sosit. Da. Iar din rărunchii avionului am descins eu, eu cu părul scurt, eu îmbrăcat în jeanși și tricoul echipei Aston Villa, eu grăsuț, frumos, palid, obosit, zâmbitor, eu cu ceas la mână și lanț la gât, eu cu dinții din față sparți de un fotbalist de la Metalul Plopeni, eu cu un rucsac în spinare. În rucsac niște CD-uri, ziare, țigări, bricheta, un roman imbecil de Kurt Vonnegut, un alt roman, genial, de Mordecai Richler, și alte mărunțișuri. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
dar o vreme mi-a fost rușine să le spun fraților că sunt enervanți la culme. De-a dreptul penali, cum se zice în zilele noastre, în limba noastră. Și iată că acum câteva ore mi-am luat inima în dinți și m-am dus la ședință. Am intrat în sala mare a Respectabilei Loji a Pulii numărul 94, întârziind cu 23 de minute. Frații discutau aprins despre nimic, ca de obicei. Văzându-mă apărând în haine de stradă, s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
gând. „Cumva și o fată, cam de 15-16 ani?“ O întrebi pe o vânzătoare în supermarket unde e raionul cu legume și, de fapt, zici: „Zău că ai cei mai frumoși sâni din Tokyo“. Sau cei mai frumoși ochi. Sau dinți. Sau cel mai frumos păr. Sau buric. Mda. Hm. Asta e, își zise Shuoke și sorbi o gură de supă. Trei-patru zile mai târziu - sau poate într-o joi -, Shuoke o întrebă pe Suki ce face sâmbătă. - Pentru că, îi zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
cum trebuia; la prima scenă dură, Suki tresări și apucă mâna lui Shuoke, acesta i-o strânse, apoi, când ea se sperie din nou, o îmbrățișă, și ea sări peste următorul pas și îl sărută pe Shuoke, cu limba, cu dinții, cu totul, îi luă mâna și o puse pe genunchiul ei, iar Shuoke, recunoscător, o mângâie între picioare, și se mai linseră și pipăiră câteva minute după care Shuoke șopti: „Hai la mine“, iar Suki, topită și încă topindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
fu înființată o colecție care conținea vibratoare, dildouri, pompe, vagine, inele de pulă, un fel de bile de băgat în pizdă, alte bile mai mici de băgat în cur, degete anale, cătușe, sfori, uleiuri, lubrifianți, creme, diverse afrodisiace (pastă din dinți de tigru, extract din pulă de balenă, sos din urechi de elefant etc.), cărți, reviste, casete video, dvd-uri și diverse alte prostioare. Dar se dovedi că și aceste obiecte deveneau plictisitoare dacă erau folosite prea des - ceea ce se întîmplase. Drept care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
drăguță din provincie, care se făcea remarcată prin pulovăre albe și păr vopsit în mov-negru, de prost gust. Gina zâmbea aproape mereu, iar în rest râdea. Camil o plăcea, mai ales picioarele și sânii. Pieptul. - Bună, zise fata, dezvelindu-și dinții, nu exagerat de drepți, nu exagerat de albi. - Și ție o zi bună, tânără studentă! glumi Camil. - Ha-ha-ha, râse Gina. Camil era glumeț din fire. Avea umor - îi spuneau prietenii care nu prea aveau. Și el îi credea, așa că glumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

nenorocirile, rămânând mai departe prietenul lor. — Comisarul Gorin sosește astăzi mai târziu decât orice pronostic, spune cineva, căci în clipa aceea comisarul intră în bar. Intră. — Salut tuturor! - Vine lângă mine, își coboară privirea asupra valizei, a ziarului, murmură printre dinți: - Zenon din Elea, apoi se duce la mașina de țigări. M-au dat pe mâna poliției? Un polițist lucrează pentru organizația noastră. Mă apropii de mașină, ca pentru a lua și eu țigări. Spune: — L-au omorât pe Jan. Pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
își scotea lucrurile și le așeza în sertarele pe care eu le golisem. Îl priveam în tăcere, așezat pe valiza mea închisă deja, bătând mecanic într-un bumb care era cam strâmb; nu vorbisem defel, doar un salut murmurat printre dinți; îi urmăream toate mișcările, încercând să-mi dau seama de ceea ce se-ntâmpla: un străin se pregătea să-mi ia locul, devenea eu, colivia mea cu grauri era a lui, stereoscopul, casca de ulan atârnată de un cui, toate lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
o figură cu două fețe, o Brigd-Zwida, cum și eu eram cu două fețe, pe când mă îndepărtam de Ponko, încercând inutil să curăț cu salivă o pată de sânge de pe haina de catifea reiată - sângele meu sau al lui, de la dinții mei sau de la nasul lui Ponko. Și, cum eram cu două fețe, am ascultat și am văzut dincolo de ușa sălii celei mari pe domnul Kauderer în picioare, făcând un gest larg, orizontal, în fața lui și spunând: - Așa i-am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
să dau de fund, punând capăt stării mele fluctuante, menținerii mele la suprafață. Dar această interpretare putea da naștere unor dubii: putea fi și o invitație să ridic ancora, să mă avânt în larg. Ceva în forma grapinei, cei patru dinți îndoiți, cele patru brațe de fier, uzate prin frecarea de stâncile din adâncuri, mă preveneau că orice decizie va implica sfâșieri și suferințe. Spre ușurarea mea, rămânea faptul că nu era vorba de o ancoră grea, de ocean, ci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
nederanjați împotriva legii, vechi și noi, cum o fi fost. Fiecare simțea că supraviețuirea sa individuală era în joc; acolo unde părea cel mai nepotrivit să vorbești despre solidaritate, pentru că ce conta era să-ți croiești drum cu unghiile și dinții, se stabilea totuși un fel de comuniune și înțelegere, prin care, în fața obstacolelor, eforturile se uneau și oamenii se înțelegeau fără prea multe cuvinte. Asta să fi fost cauza, sau faptul că în haosul general tinerețea se recunoaște pe sine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Acum, însă, nu mai găsesc ușa acestei cuști cu oglinzi. Spune-mi, repede, cum pot să ies de aici? Un ochi și o sprânceană a Elfridei, un picior în cizmele lipite pe pulpă, colțul gurii ei cu buzele subțiri și dinții prea albi, o mână inelată ce strânge un revolver se repetă gigantice în oglinzi și între aceste bucăți strâmbe ale ei se interpune pielea Lornei în racursiuri, ca un peisaj de carne. Nu mai pot distinge ceea ce aparține uneia sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ordinea frecvenței. — Într-un roman între cincizeci de mii și o sută de mii de cuvinte - mi-a spus - vă sugerez să observați cuvintele ce revin de vreo douăzeci de ori. Priviți. Cuvinte ce apar de nouăsprezece ori: centiron, comandant, dinți, faci, au, împreună, păianjen, răspunde, sânge, santinelă, tragi, imediat, te, (a) ta, văzut, viață... — Cuvinte care apar de optsprezece ori: gata, frumos, beretă, până ce, francez, (a) mânca, mort, nou, trece, cartofi, punct, aceia, băieți, seara, merg, vine... Nu aveți deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-o. Fapt e că Makiko și-a încruntat sprâncenele și a rămas o clipă tăcută. Pentru a risipi această jenă, care nu voiam să întrerupă visele mele de iubire, mi-a scăpat o mișcare nepotrivită a gurii: am strâns din dinți, de parcă aș fi mușcat ceva. Instinctiv, Makiko s-a tras îndărăt, cu o expresie îndurerată, de parcă cineva ar fi mușcat-o cu adevărat într-un loc sensibil. Și-a revenit imediat și a ieșit din cameră. M-am luat după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
un sat cu foarte puține familii, izolat pe munte. De secole ne-am căsătorit între noi. — Tatăl meu era străin... — Tocmai. Dacă nu-i iubim pe străini, avem motivele noastre. Gurile indienilor se deschid într-un suspin lent, guri cu dinți rari, fără gingii, de bătrânețe decrepită, de schelete. Există un portret pe care l-am văzut, pe când treceam prin a doua curte, fotografia măslinie a unui tânăr, cu coroane de flori în jur și luminată de o candelă cu ulei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
păr: — Atunci eu sunt stăpânul vostru, stăpânul fiicei tale, și o voi lua când voi pofti! — Nu! strigă Anacleta. Mai înainte de a o atinge pe Amaranta vă omor pe amândoi! Și Amaranta se retrage, cu o grimasă care-i descoperă dinții, nu știu dacă într-un geamăt sau un surâs. Sufrageria familiei Alvarado e prost luminată de sfeșnice acoperite de ceara multor ani, poate pentru ca să nu se vadă structura cojită și găurile perdelelor rupte. Am fost invitat la cină de stăpână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Jacintei, de cum putem vorbi singuri. Eu și cu tine putem face tot ce vrem. Dacă vrem. Dar nu vrem. Eu aș putea dori ceva. — Ce anume? — Să te mușc. — Pentru așa ceva, eu pot să-ți sfâșii carnea - și-și arătă dinții. În cameră e un pat cu cearșafuri albe, dar nu e clar dacă e nefăcut sau e pregătit pentru noapte; patul e înfășurat într-o plasă de țânțari, atârnată de un baldachin. O împing pe Jacinta printre cutele plasei; nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

le plac coroborările. Le numesc dovezi similare. Colegii dumneavoastră de la Facultatea de Drept v-ar putea spune totul despre astfel de dovezi. Mergeți și vorbiți cu ei. Vă vor explica cum stă treaba cu legea. El își trecu limba printre dinți de parcă ar fi vrut să-și umezească buzele. Ea remarcă gestul și îi observă și pata umedă de sudoare de la subraț; unul dintre șireturi îi era desfăcut, constată ea, iar cravata avea o pată de cafea sau ceai. Nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

Fiecare cu Budapesta lui Duminică *** - Dacă vrei să știi, sa răstit mârțoaga din mijlocul camerei mele, făcând un pas mai în față, dezvelindu-și dinții de plastic, abia acoperiți de niște buze asimetrice din blană sintetică, eu sunt cu adevărat personajul principal! Eu! a nechezat înfundat. Restul sunt baliverne, ascultă la mine, căzneli, scărpinat după ureche, speculații, ca la accidentele de Charter deasupra oceanului, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
aveam limba neagră de la tuș, e și amar, acum m-am mai obișnuit... - Nu-nțeleg... Ce e... Cine ești? Cum ai intrat prin ușa încuiată? Nu e posibil... Am verificat.... Cine... Strâng tare pleoapele, îmi încleștez maxilarele până-mi scrâșnesc dinții, îmi înfig unghiile în podul palmei, mă pișc de câteva ori și aștept să dispară. Dar nu, e tot acolo. - Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Atât știi? Ți s-a blocat acul de patefon pe cerul gurii? Tu te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
pentru femeile de știință sobre. Mie să-mi spui clar: ai scris acolo că te-ai culcat cu Laura? Dau din cap ca bulgarii. - Ei și tu... Petrarca, mamă... E un doar un joc... - Că i-ai rupt rochia cu dinții și-ai sărit pe ea în depozitul bibliotecii? Că s-au răsturnat rafturile și-ați început să râdeți și aveați senzația că respirația scriitorilor vechi vă înconjoară, c-au răsărit clasicii din pereții crăpați și vă excitau cu privirile lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
venit aia să-mi spună: „Nebunu’, zice la mine... verdeața este patul nostru... și-a vrut să mă... să mă ierți, domn’ doctor...”. Urla așa și cânta toată noaptea și ceilalți nebuni repetau, târându-se pe podea, mușcând din gratii, „dinții tăi ca o turmă de oi tunse”. L-am dopat... Dar dup-aia mi-a părut rău. Devenise o legumă, se blegise de tot, ce era mai atractiv se pierduse. L-am lăsat în pace, i-am pus pile să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
asta întinsă... - Anatol, zău că mă gâdili... - ...taci, tu, că nu mori! - Aha, mi-am adus aminte... Să scriu cu roșu? - Da, cu roșu... - Să nu lipim și niște bucățele de foi pe ea? - Lipim... Cu limba atârnându-i printre dinții plini de tartru, năpădit de broboane de sudoare, de la prea multă concentrare, Tavi o umple pe burtă și pe coapsa stângă de scrieri poetice. - Gata, nu e chiar ce-am vrut io, da’... Tu ce zici, Sclivi? - E... cool... ăăă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
strânse din șanț, să n-aibă cruce la cap? Îl ții în borcanul de nes? Dacă fără să vrea ei, săracii, au fost puși la crematoriu, atunci e altceva. Ăia de la Cotu’ Donului, măturați de obuze, de să le strângi dinții în pestelcă, poate-au murit cu rugăciunea-n gură... ăia arși de nemți... făcuți săpun... Dar să te lași singur băgat în cuptor? Doamne ferește, câteodată nu ard cu totul și oasele care rămân sunt zdrobite c-o presă. Câte nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]