4,884 matches
-
Urechia în monografie, VR, 1979, 7; Ion Buzași, Monografia V. A. Urechia, T, 1979, 9; Doina Uricariu, Redeschiderea unui dosar, LCF, 1979, 39; Mihai Ungheanu, „B. P. Hasdeu și discipolii săi”, LCF, 1987, 27; Iuliu Pârvu, „B. P. Hasdeu și discipolii săi”, TR, 1987, 44; Georgeta Munteanu, Elocința - artă a cuvântului, TR, 1998, 16-18. I.D.
GOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287308_a_288637]
-
, publicație apărută la București, lunar, între mai și iulie 1903, secretar de redacție fiind Alexandru Petroff. H. este o revistă de orientare modernistă de tipul celor scoase de discipoli sau grupări promacedonskiene, numele poetului Nopților fiind menționat în articolul-program, iar succesorii lui numiți „talente de valoare, condeie serioase, genii”. În Introducțiune, Al. Petroff pledează pentru o „poezie, idiomă necunoscută”. Sunt prezenți cu versuri Mircea Demetriade (Ditirambi), D. Karnabatt (Parfum
HERMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287430_a_288759]
-
, Klaus (5.VII.1930, Mülheim an der Ruhr, Germania), românist german. După studii universitare, urmate, între anii 1950 și 1955, la Köln, Freiburg și Pisa, și axate pe limbi romanice, filologie clasică și istorie, H., discipol al romanistului Hugo Friedrich, și-a susținut în anul 1955, la Freiburg, teza de doctorat despre un tratat al lui Francesco Petrarca, De remediis utriusque fortunae (disertația a apărut sub titlul Fortuna und Virtus. Eine Studie zu Petrarcas Lebensweisheit, 1958
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
critică dogmatismului, a schematismului și a cultului personalității găsiseră În Bloch un purtător de cuvânt de anvergură, cu atat mai mult cu cât el reprezenta un model de gandire pentru un mare număr de studenți și era Înconjurat de numeroși discipoli. Bloch se făcuse de asemenea remarcat că apărător al filosofiei hegeliene, În special prin expunerea să - Hegel și violență sistemului - pronunțată cu prilejul celei de-a 125-a aniversări a filosofului și care a constituit ulterior principala sursă a luărilor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
autonomie» acestei prime stări a câmpului literar și artistic, «niciodată egalat de atunci». Fabiani este cel ce observa de asemenea o dublă folosire a noțiunii, una cu sens mai restrictiv (aplicat numai câmpului literar și «de natură să descalifice tentativele discipolilor autorului, atunci când aplică acest tip de conceptualizare unor situații istorice foarte variate») și o folosire mai generală și normativa (Fabiani, 1999, p. 91). Pot fi găsite și alte referințe la «ideologii» În textele lui Pierre Bourdieu, care preceda sau Însoțesc
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În elită intelectuală a națiunii, a fost celebrat În mod aproape consensual Încă de la Începutul anilor ’90. Sistematic cenzurat până În 1989 datorită apologiei nazismului și fascismului național al «Gărzii de Fier», precum și responsabilității sale În orientarea unui număr Însemnat dintre discipolii săi către extremă dreaptă, Nae Ionescu reprezenta Incarnarea râului istoric absolut pe care regimul comunism pretindea că reușise să-l extirpe. Denunțând efectele perverse ale unei cenzuri care, desi revendicându-se dintr-o tradiție antifascista, făcuse imposibilă o adevarată abordare
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
discursului apologetic asupra lui Nae Ionescu În anii ’90 cu cel din anii ’30 și ’40 și le confruntă În același timp cu alte mărturii, cele ale criticilor săi contemporani (precum Eugen Ionescu sau Henri H. Stahl) sau ale foștilor discipoli treziți sau care s-au dezis (precum Mihail Sebastian sau Emil Cioran). Rezistență acestui mit intelectual și politic este legată de faptul că a fost produs de actori situați pe poziții În principiu opuse. «Ambiguitatea strategică» a cenzorilor și sărbătorirea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
operații de spălare ideologică. Nae Ionescu a murit În urma unui infarct la puțin timp după ieșirea din lagărul unde fusese Închis Împreună cu alți militanți sau simpatizanți ai Gărzii de Fier, Închiși de poliția regelui Carol al II-lea. Mulți dintre discipolii lui au avut parte de destine tragice, uciși pe frontul de Est, morți În Gulagul românesc sau exilați uneori după mai mulți ani de Închisoare. Nu este vorba a fortiori de o situație inedită. Cum bine amintește și George Voicu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a cutezat nimeni, și anume a ermetiza poezia, altfel zis a o aristocratiza”. Dar în dorința de a păstra în jurul său un grup și de a impune o direcție literară, Macedonski îl lansează în L. o. și pe unul dintre discipolii săi, Constantin Cantilli, poet lipsit de originalitate, la care descoperă însă naturalețe și simplitate. Alături de Al. Macedonski (Psalmi moderni, Ploaia, Gusla, Ecourile nopții, Cameea) și de Ion Theo (Valea Saulei, Mai în roz, Do-re-mi), poezie au mai publicat Aristide și
LIGA ORTODOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
cu accente de sinceritate, dar și cu multă poză; Al. Obedenaru cultivă macabrul, amintind atmosfera de morbid și bizar din Nevrozele lui Maurice Rollinat; motive romantice și simboliste apar în versurile lui Iuliu C. Săvescu. Mircea Demetriade și Al. Obedenaru, discipoli ai lui Al. Macedonski, au la rândul lor imitatori: O. Dabija, poet nu lipsit de îndemânare, și I. Ianovitz, în timp ce Bonifaciu Florescu rămâne la exerciții de versificație și la cultul poemului în proză. Versuri mai semnează Ana Ciupagea, proză - Vladimir
LIGA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287805_a_289134]
-
oferă, prin modelul polarizat pe care îl structurează, o serie de date privitoare nu atât la distanța parcursă, cât la schimbarea perspectivei asupra drumului căutat în cultură. Primul jurnal (scris între 21 martie 1978 și iulie 1981 din ipostaza de discipol al lui Constantin Noica) avansează „un model paideic în cultura umanistă”, ipoteza ascensiunii spirituale prin exercițiul ascezei filosofice. Finalul acestei narațiuni paideice - singulară în cultura română - echivalează cu rezolvarea în cheie deceptivă a discipolatului: L. schițează aici gesturile unei despărțiri
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
teritoriul românesc. Aici s-au format ucenici tipografi autohtoni, precum diecii Oprea și Petre, care l-au ajutat pe L. să imprime, în 1547, un Apostol (în două ediții, una pentru Țara Românească, alta pentru Moldova). Cel mai de seamă discipol al tipografului a fost diaconul Coresi, semnatar, alături de Oprea logofătul, al ultimei cărți ieșite din atelierul târgoviștean - un Triod-Penticostar (1558). Deși inferioare sub aspect grafic tipăriturilor lui Macarie, lucrările realizate aici au meritul de a continua pe teritoriul românesc, după
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
G. Russe-Admirescu, V. Fărcășanu, I. Anestin, V. Boscu, A. Vântul. Sub conducerea lui Al. Obedenaru, devine, pentru un timp, o tribună a noilor tendințe poetice. Colaborează Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu, Aristide Cantilli, toți adepți declarați ai poeziei noi și discipoli ai lui Al. Macedonski. Fantasticul macabru, cu note morbide și artificioase, sonoritățile și neologismele vizând efecte coloristice, în spiritul poeziei decadente din versurile lui Obedenaru (Imn funebru, Pe undele briliantine, În noaptea eternă, Agonie) și Mircea Demetriade (Florile morții), trec
REVISTA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289251_a_290580]
-
în țară, va fi numit, la Universitatea din Iași, asistent la Catedra de filosofie condusă de Ion Petrovici, apoi conferențiar la Catedra de pedagogie socială (1923-1926), profesor de psihologie și estetică (1926-1938). Din 1938 este profesor la Universitatea din București. Discipol al lui G. Ibrăileanu, va deveni director, din 1933, la revista „Viața românească”, la început împreună cu G. Călinescu, apoi cu D.I. Suchianu, și din nou între 1958 și 1965. Intră în politică alături de țărăniști, fiind o vreme directorul oficiosului Partidului
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
justice. Lazare Sainéan, le grand philologue, Craiova-București, 1946; Amintiri, București, 1947. Ediții: Lettres de L. Sainéan, pref. edit., București-Paris, 1936. Traduceri: Honoré de Balzac, Eugénie Grandet, Craiova, 1896; Alphonse Daudet, Fromont & Risler. Roman de moravuri parisiene, Craiova, 1896; Paul Bourget, Discipolul, Craiova, [1897]; Charles Dickens, O noapte de Crăciun, București, [1898]. Repere bibliografice: Glasul renegatului, „Răsăritul”, 1900, 3; S.G., Scrisoare deschisă d-lui Constantin Șeineanu (fost Mariu), „Răsăritul”, 1900, 3; George Oprescu, „Dicționar român-francez”, DR, 1921-1922; x.y.z., „Istoria literaturei
SAINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289435_a_290764]
-
a fost mai apoi compromisă de Îndoielile lor profunde despre perfectibilitatea ființei umane și inevitabilitatea că forțele neîngrădite ale pieței vor duce În mod automat la progres material nelimitat pentru toți. Așadar, americanii au devenit nu numai cei mai entuziaști discipoli ai teologiei Reformei Protestante și cei mai ardenți suporteri ai ideologiei iluministe, ci și susținătorii cei mai Înfocați ai autonomiei individului. Datorită atât Îndelungatei lor istorii trăite În spații mai restrânse și mai dens populate, cât și a modului de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
scripturilor. Fiecare om, spunea Luther, stă singur În față lui Dumnezeu. Doctrina lui Luther a pus sub semnul Întrebării Însuși fundamentul autorității papale - prețenția sa de a fi reprezentantul numit al lui Dumnezeu pe Pământ. În acest fel, Luther și discipolii săi au pus la Îndoială legitimitatea Imperiului Roman Sfânt și a aranjamentelor sociale feudale. Luther a fost foarte dur În atacurile sale asupra proprietății Bisericii, argumentând că Vaticanul a adunat bogații fabuloase, În decursul secolelor, pe socoteala oamenilor și a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
care leagă oamenii Între ei. Proprietatea privată și libertatea economică nestânjenită, a spus Tawney, „au fost luate drept baze ale organizării, iar ele nu puteau fi puse În discuție”7. În timp ce etica protestantă s-a născut În Europa, mulți dintre discipolii săi cei mai fanatici au migrat spre America, unde au combinat viziunea religioasă a lui Calvin cu noțiunile iluministe de știință, cu drept de proprietate privată și cu relațiile de piață capitaliste, creînd astfel singularul vis american. Metafizica proprietății private
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
grup de containere, fiecare izolat de Întreg și capabil să funcționeze autonom. Legăturile, pentru americani, se relaționează cu noțiunile de dependență reciprocă și vulnerabilitate, calități pe care nu le admirăm prea mult. Viziunea asupra individului și a lumii Îi fac discipoli ideali ai sistemului de referință iluminist, cu accentul pe folosirea și izolarea anumitor porțiuni din natură În scopul de a le transforma În proprietăți productive. Nouă, americanilor, ne place ca totul În jurul nostru să fie Împachetat frumos, autonom și independent
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ultim” al lumii, a „miezului de semnificații” care dă sens existenței umane și universale. Pe urmele lui René Guénon, mentorul său spiritual, L. aprofundează cu fiecare scriere secretele științelor așa-numite tradiționale, științe care, transmise prin inițiere de la maestru la discipol, sunt socotite a perpetua de-a lungul generațiilor adevărul metafizic primordial, revelat unui număr restrâns de „aleși”. Iar calea cea mai sigură pentru surprinderea acestui adevăr este studiul mitului. Spre deosebire de mentalitatea modernă, pentru care mitul nu este altceva decât o
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
și Lautréamont. Intervalul 1934-1938 constituie o perioadă de inițiere în suprarealism, ani în care, revenind în țară după o expoziție pariziană prefațată de André Breton, pictorul Victor Brauner se manifestă ca mesager al mișcării din Franța. L. și Gellu Naum, discipolii cei mai fervenți ai lui Victor Brauner, îl urmează la Paris în 1938, unde frecventează cercurile suprarealiste. La izbucnirea războiului, în iunie 1940, când Brauner, ca de altfel toți ceilalți suprarealiști francezi, se refugiază în sudul Franței, L. se întoarce
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
radio). Dacă este să ne referim însă la conceptul integrator de comunicare orală, aceasta a fost experimentată de toate popoarele lumii în procesul de devenire culturală și educațională: „”shi-i, maeștri brahmani, apelau exclusiv la srotriya (audiție) pentru a-și instrui discipolii. La fel Pythagoras a impus la școala din Crotona în mod exclusiv metodele akusmatice” (Negreț, Pânișoară, 1998, pp. 69-70). În ce măsură actualitatea mai conservă importanța comunicării orale este deci o interogație legitimă pentru omul modern, cu atât mai mult cu cât
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
literatura de specialitate este edificator pentru a observa cum pot fi obținute aceste atribute ale mesajului: „Wesley (un predicator - n.a.) începea întotdeauna prin a provoca emoții intense celor susceptibili de a se converti. Îi era ușor să-și convingă numeroșii discipoli din acea vreme că, dacă nu reușeau să obțină mântuirea, focul infernului îi va mistui pe veci. Insista apoi asupra necesității de a accepta pe loc acest mod de a scăpa de soarta funestă, pentru că, spunea el, cei care ar
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cronologic prin care istoria se vede scurtcircuitată de actualitate, iar reveriile sadice ale eroului își găsesc ecou în abominațiile secolului al XX-lea. Elocventă în acest sens este lunga discuție între Tommaso și Reginald de Piperno, unde maestrul îi ține discipolului o adevărată prelegere despre arta moșirii „revoluției”, a cărei țintă este haosul, „adică starea din care se naște ordinea”. Deși se dezvoltă după aceeași rețetă a deversării contemporaneității în istorie, celelalte romane ale ciclului rămân pe o treaptă literară inferioară
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
exegetică din această perioadă se face simțită și atunci cînd Augustin reia polemica împotriva maniheului Adimantus (Contra Adimantum): în acest tratat explică, printr-o confruntare de texte, aparentele contradicții dintre Vechiul și Noul Testament (Adimantus fusese unul dintre cei mai importanți discipoli ai lui Mani). Bibliografie. Ediții: CSEL 84, 1, 1971 (J. Divjak); Sulla bugia, trad. it. și intr. M. Bettetini, Rusconi, Milano, 1994. 6. Episcopul de Hippona și doctrina creștină Această intensă activitate de predicator și de exeget, care era asociată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]