3,645 matches
-
poezie de atmosferă, de notații, transpunând, cu simplitate și autenticitate, stări sufletești, senzații, emoții, meditații și rememorări. Periplul liric depășește însă cadrul unei experiențe individuale, căpătând valori simbolice. Versul e străbătut de o melancolie reținută, cu rezonanțe grave, disimulate cu discreție și finețe de ironia contrapunctată sentimental, sesizabilă nu atât în cuvinte și expresii, cât în atitudine. Poetul apelează adesea la simboluri mitologice, spre pildă plecarea pe front, din portul Brăila, fiind asemuită trecerii Styxului, în lumea neființei, cu rostuita vamă
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
a barourilor). A trăit la Dorohoi până în 1940, mutându-se apoi la București, unde frecventează ocazional cenaclul Sburătorul. O. era apreciat ca fermecător partener de conversație și cultiva cu talent „comerțul” epistolar, dar existența lui s-a plasat sub semnul discreției. A debutat în 1929, cu volumul de poezii Pridvoare. Colaborează mai ales cu versuri la „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Cugetul românesc”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Basarabia literară”, „Cetatea Moldovei”, „Curentul magazin”, „Floarea soarelui” ș.a., semnând și I. Citta. După 1947
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
ei nu sunt acolo pentru a număra loviturile. Consecințe asupra celor din jur Hubert - Impotența mea are legătură cu faptul că evit cercul de prieteni și pe cel familial. Când se face o glumă la serviciu, mă simt încordat, la discreția glumelor nostime despre sex care nu-i fac să râdă decât pe ceilalți. Atitudinea mea față de copii devine agresivă. Am mai puțină răbdare să-i ascult și să discut despre „bubele” lor de tineri adulți. Trebuie într-adevăr să mă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau noi ne propunem înțelegerea ei? În manieră epistemologică: oare lumea este aceea care ne dictează atunci când ne evaluăm afirmațiile, permițându-ne să păstrăm partea adevărată și să dispunem eliminarea a ceea ce este fals, sau criteriile de eliminare sunt la discreția evaluatorului? Văzute astfel, există în tabel două poziții oarecum legate: pozitivism și relativism. În prima, lumea externă propune fapte concrete, nemijlocite simțurilor noastre și ne furnizează probe pentru a decide ce este adevărat și ce este fals. În cea de-
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de câteva ori, la discuțiile de grup pe care le dirijează, fie ale unor psihosociologi practicieni, ale unor profesori de liceu sau ale animatorilor de grup. Am fost frapat de capacitatea sa de a se menține Într-o zonă a discreției și nonintervenției, dar și de a diagnostica tranșant prestațiile autoritare sau deriva perversă. Cartea de față se vrea un ghid pentru clinicienii de grup, consultanții echipelor, analiștii instituționali care sunt blocați, În munca lor, de indivizi megalomani, infantili și primitivi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a fost făcută de Însuși Bourdieu, care a deschis și a Încurajat interesul pentru cercetarea favorizaților sorții, a „cartierelor bune” sau a „cartierelor burgheze”, pentru riturile vânătorii. Din lectura cărții răzbate implicare, respect pentru stilul subiecților cercetați, autorii preiau norma discreției din codurile de conduită ale claselor superioare. Prefațatorul cărții, Mihai Dinu Gheorghiu, are dreptate : avem de-a face cu un tip de cercetare care dezvăluie „partea ascunsă” a acestei lumi sociale, cu un demers ce pune În lumină mecanismele acumulării
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
se propune : socioanaliza cercetătorului aflat În situații de anchetă, autoanaliza epistemologică a condițiilor practice ale cercetării. Dorința lor este să rupă tăcerea asupra situațiilor practice ale cercetării, să provoace o reflecție metodologică asupra demersului investigației, adesea ignorat sau păstrat cu discreție În umbră de către cercetători. Autorii ne dezvăluie coduri, chei, poteci ascunse de natură să risipească angoasele cercetătorului (aici sociolog, dar la fel de bine putea fi și psihosociolog), care, dacă nu are experiență, construiește designuri complexe ce nu au nimic de-a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
exercițiu poate fi asimilată cu o intruziune, cu o agresiune chiar. Că afișarea unei superiorități izvorând din stăpânirea unei metodologii poate crea un sentiment de dependență și de inferioritate. Câteva cuvinte despre practica observării. Se invocă adesea condiția distanțării, rezervei, discreției observatorului. Dar este realizabil acest deziderat În practică? În cazul În care cercetătorul adoptă poziția obsevatorului participant, pericolul este empatiazarea cu subiectul. Unde se găsește calea de mijloc? Declarațiile despre obiectivarea observatorului sunt adesea simple etichete dogmatice, imposibil de pus
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
2001, 47; Livius Ciocârlie, Un cărturar de neînlocuit, RL, 2001, 47; Alex. Ștefănescu, Avea încă multe de spus, RL, 2001, 47; Barbu Cioculescu, Magistratura probelor, RL, 2001, 47; Constantin Țoiu, Milionul lui Zigu, RL, 2001, 47; Pavel Șușară, Cu aceeași discreție, RL, 2001, 47; Cristian Teodorescu, Marea bibliotecă a lui Zigu, RL, 2001, 47; Ștefan Aug. Doinaș, Plecarea cărturarului, „Dilema”, 2001, 457; Manolescu, Lista, III, 210-214; Zigu Ornea - permanența cărturarului, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2002. F.M.
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
premiu pentru dramaturgie la Colocviul de literatură studențească (1969). Primul volum, incluzând piesa Cine mă trece strada?, îi este editat abia în 2001. Asiduu frecventator al cenaclului Junimea, condus de Ov. S. Crohmălniceanu, P. s-a remarcat întotdeauna printr-o discreție autoimpusă. A colaborat la o serie de antologii, s-a aflat printre cei care au redactat revista „Noii”, alături de colegii săi de generație optzecistă - Mircea Nedelciu, Ioan Flora, Gheorghe Iova, Ioan Lăcustă, Constantin Stan, Sorin Preda ș.a. E autor al
PARASCHIVOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
unui „curtean” baroc: smerenie, vizionarism, orgoliu, voința de a fi „propriul tău ideolog”, grija de a-ți construi o imagine. Autorul Manualului... este un zoon politikon, un ideolog al propriei personalități, amintind de Baltasar Gracián prin aceea că elogiază bunul-simț, discreția, decența, distincția și generozitatea. P. se vrea și un Zarathustra, conștient de propria valoare, un învingător cu „sistem”, care vrea să se impună, să domine și să cucerească, dar un Zarathustra al iubirii, un războinic al binelui, un ortodox vrăjitor
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
minimalism ortografic radical. Poetul nu utilizează niciodată în textul poetic, inclusiv în titluri, majusculele, iar la semnele de punctuație recurge foarte rar, și nu după regulile curente. Pe de altă parte, asociază recursul la parabola modernistă (în regim ludic) cu discreția extremă a metaforei, universul casnic sau familiar cu zbuciumul sfâșierii existențiale, peisagistica de atmosferă - de factură deseori onirică - cu fronda, cu vaticinarea obscură ori cu chestionarea ontologică - obosită, suspendată, desolemnizată de autoironie, dar deloc privată de tragism - și cu „expierea
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Vămile văzduhului, proiect pe care scriitorul îl vedea drept opera sa fundamentală. Nuvelistica lui M., comentată extrem de aspru de E. Lovinescu și de G. Călinescu, care îi reproșează „truda de a îngrămădi «grozăvii» pentru a produce o obsesie, lipsă de discreție, de delicateță [...], beția de cuvinte, platitudinea de expresie ziaristică [...] și nepilduita masă de trivialitate ce se pune de-a curmezișul scriitorului în drumul spre literatură” (E. Lovinescu) ori „o atmosferă adesea dezgustătoare, de vulgaritate, priapism și halucinație” (G. Călinescu), rezistă
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
recele și intelectualul Ivan are pasiuni joase, chiar și Smerdeakov e capabil de fraze de neuitat. Asta-i viața!” Recunosc că geniul polifonic al lui Dostoievski este modelul aproape desăvârșit al mărturisirii care cunoaște valoarea apofatică a tăcerii. La el, discreția auctorială nu suspendă vertijul instrospecției psihologice și nici verdictul final. Dar polifonia nu înseamnă ambiguitate. Pe lângă celebrele opuri, trebuie să citim jurnalele și sutele de articole de presă ale lui Fedeor Mihailovici 1. Este adevărat că pravoslavnicele sale convingeri alunecau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cap. II), a căii monahale și a modurilor rugăciunii (cap. V, VI, VIII). Ar fi cu neputință ca într-un singur articol să facem dreptate bogăției de teme și profunzimii cu care această carte ne surprinde la fiecare pas. Cu discreție, fără să facă operă de patrolog sau istoric, arhimandritul Zaharia îl aduce pe starețul Sofronie în conversație cu cei mai importanți teologi ai Bisericii - de la Atanasie cel Mare, Ioan Scărarul sau Maxim Mărturisitorul până la Simeon Noul Teolog sau Grigorie Palama
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și Prundeni, mai Înspre Dunăre, amândouă Însă nu departe de București. Țăranii acestor sate, faptele pe care ei le săvârșesc sunt cu totul reprezentative și evocatoare pentru Înțelegerea completă a stărilor de lucruri de până atunci. Satele se află la discreția arendașilor și logofeților de teapa lui Aristică și Codârlă, care se sprijină pe „fiscali” ca Znagoveanu. (Ă). Episoadele În care sunt zugrăvite răbufnirile țăranilor, prevestind răscoalele din 1888 și 1907 sunt revelatoare pentru starea de spirit a populației sărace și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
etică, care mi-a fost la îndemână. Într-un prim pasaj, Kant admite că nu li se poate cere oamenilor să fie perfect sinceri în sensul dezvăluirii tuturor defectelor proprii și că, în acest sens, ei au un drept la discreție. „Dacă oamenii ar fi într-adevăr buni nu ar fi nevoie să fie discreți cu privire la ei înșiși însă deoarece nu acesta este cazul ei trebuie să țină ferestrele închise. (Exprimarea face aluzie la zeul Momus, care, după Esop, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să desenați Simboluri ale Puterii peste tot - În colțurile și pe pereții oricărei camere, precum și pe tavan și pe podea. Desenați Simbolul Puterii (cît de mare se poate, În cazul În care nu vă vede nimeni, altfel faceți aceasta cu discreție) și spuneți-i mantra de trei ori pentru fiecare loc. Aveți intenția ca Reiki să purifice spațiul și să-l pecetluiască În lumină, transformîndu-l În unul sacru. Este bine să faceți acest lucru nu doar În camerele locuinței dumneavoastră, ci
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
lui Howard Hawks - răzbate o cu totul altă variantă. Departe de a fi instituția represivă - variantă modernistă a spațiului concentraționar -, Hollywoodul prelungea, dincolo de spațiul virtual al filmului, lumea idilică a unei adolescențe neconsumate: săli de biliard, baruri cu băutură la discreție, restaurante cu mâncăruri exotice, flirturi peste flirturi. Chandler n-a ieșit cu un milimetru din stilul comportamental impus de „tradiție”, având și el o aventură plină de zgomot și furie cu una din secretarele studioului. Analiza scriitorului nu e, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Moravschi în timp ce erau grupați pentru judecarea procesului lor2. Țurcanu recunoaște că era informat de perchezițiile care urmau să fie făcute 3, ceea ce demonstrează că avea legături strânse cu unii reprezentanți ai administrației, deși nu cu toți, pentru că se încerca păstrarea discreției, trăsătură cu care ne vom întâlni și în celelalte penitenciare în care a fost ulterior exportată mișcarea. Cine au fost membrii administrației cu care au colaborat Țurcanu și Bogdanovici? În afara prezenței importante a lui Iosif Nemeș la Suceava, mai este
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
p. 181). CITAT RETRAS!!! În continuare (p. 182), celebrul scriitor și savant adaugă: De altfel, după ce am spus că este util a face note, precizăm că, așa cum amintesc Campbell și Ballou [...], „acuratețea notelor cu scopuri de elaborare cere o anumită discreție. Trebuie avut grijă de a nu transfera În note informații importante și semnificative: ideile direct relevante și informațiile esențiale trebuie să apară În text”. Pe de altă parte, așa cum spun aceiași autori [...], „orice notă la subsolul paginii trebuie să-și
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
secțiuni filiale în multe centre din țară. Cu toate aceste filiale suntem în continuă corespondență pentru îndrumări și lămuriri. Le vizităm de asemenea și le invităm la întrunirile și congresele noastre anuale. În propaganda noastră am lucrat cu tact, cu discreție. Ne-am ferit de exagerări, de ședințe zgomotoase, de gesturi necugetate, de provocări. Am căutat să convingem prin seriozitate și demnitate, prin muncă și perseverență. Am invocat necesitatea de a trăi și dorința de a contribui cu mentalitatea noastră specifică
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
foarte interesante, pentru care s-a cheltuit destul. Doamnelor membre, a critica și a nedreptăți munca altora e ușor! În această direcție s-a creat un obicei maladiv și descurajator în țară la noi. A lucra însă cu persistență și discreție, a nu ține seamă de indiferența și ironiile ce întâlnești, câteodată chiar la cei ce profită uneori de munca ta, e mai greu! A reuși să nu banalizezi, să nu expui la ridicol o mișcare nouă, nedorită și neînțeleasă chiar
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Drăghici a dispus discreționar de soarta carierei a 15.000-20.000 de cadre, scoțându-i arbitrar din MAI, de multe ori fără drept de pensie. și oferă câteva exemple de astfel de cadre care au fost, În diferite momente, la discreția lui Drăghici (un personaj care putea face presiuni chiar la președintele Consiliului de Miniștri, Chivu Stoica). Locotenent-colonelul Florin Mihăescu (șeful Serviciului Inspecții din DGP) semnala și el că, În anul 1958, directorul MAI a dat ordin ca bătaia să se
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
față de Moscova. Ceea ce Îi despărțea a fost, În primul rând, complexul de inferioritate al celui care venise târziu În partid și care se simțea stingher Între veteranii cominterniști, ca Pauker sau Luca. Epurarea „grupului Pauker-Luca-Georgescu” a fost pregătită cu mare discreție, de către Dej, Bodnăraș, Chișinevschi și Moghioroș. Prestigiul politic al Anei Pauker se diminuase ca urmare a campaniei de verificare a tuturor membrilor de partid, În urma căreia aproximativ 190.000 de „elemente exploatatoare și dușmănoase” au fost date afară din organizație
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]