6,045 matches
-
a mă întoarce la palat, nevrând să-i dau șefului cancelariei impresia că-l grăbesc. Acesta se arătă exagerat de amabil, îmi spuse că mă aștepta de săptămâni, îmi oferi sirop, îmi vorbi cu lacrimi în ochi despre unchiul meu dispărut, apoi îmi aduse la cunoștință, pe un ton aproape triumfător, că obținuse ca sora mea să fie din nou supusă unei examinări de către patru femei legate prin jurământ. — Înțelegi, tinere, că sultanul nostru, oricât de puternic ar fi, nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și tocmai o luase în căsătorie pe o frumoasă circaziană de care se înamorase, fiica unui ofițer din garda sa. Sultanul Egiptului, întristat, zice-se, de moartea prințului, s-a aflat în fruntea celor ce au rostit rugăciunea pentru cel dispărut. Funeraliile au fost mărețe, cu atât mai remarcate cu cât se desfășurau potrivit obiceiurilor otomane, prea puțin cunoscute pe atunci la Cairo: caii lui Aladin mergeau în față, cu coada tăiată și cu șaua întoarsă; pe targa funebră, deasupra corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Valeriu Perianu Această junglă rotundă este olimpiada conviețuirii unde se nasc urmași refolosiți din violuri împerecheate legal între specii dispărute și oameni animale politice legume poetice insecte atee și microbi de rit vechi Deasupra tuturor teoriilor maimuțele pravoslavnice țin post masturbându-se să păstreze virgină ereditatea care le-a degenerat în oameni.
Teoria darwinistă. In: ATELIER DE REPARAT IDEI by Valeriu Perianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/337_a_565]
-
Lucrurile au început să se încingă pe flanc, când pionii și-au început marșul lor triumfal. Asta trebuie să ne fi stârnit apetitul pentru carnagiu, căci bătălia decisivă, când s-a produs, a fost doar „zdrobește și înșfacă“. Pionii ăia dispăruți au insuflat viața nouă în piesele lui adormite: am urmărit tot ce se întâmpla, am înșfăcat tot ce am putut și m-am înghesuit scâncind pe propria mea linie de fund. Informațiile referitoare la pierderi îmi spuneau că am numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu veșnicele sale veșminte întunecate potrivite măcar de data asta cu situația. — Livia nu părea genul care să se sinucidă, a spus el. — Care-i genul ăla, prostule? a întrebat Deggle. Era bătrână. Nu știi nimic despre o oarecare sticluță dispărută, așa-i? a întrebat Vultur-în-Zbor. — Ești tulburat, i-a zis Deggle. Știi că-mi placi. Ceea ce-ți trebuie ție acum, băiete, e să te rupi de toată povestea asta. Ia tu iahtul. Plutește spre, ha, ha, albastru. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să găsească în patul Mediei un bărbat, și încă unul prăpădit ca acesta, iar Media să nu fie de găsit niciunde, asta era aproape mai mult decât putea suporta Iocasta. Media, sărmana, îndrăgostita de Media, tocmai Media, dintre toate feteleă Dispărută, dar unde? Să-i fi urmat pe Virgil și Vultur-în-Zbor. Dar cât de departe? Și i-au cerut-o ei? Au vrut ca ea să vină cu ei? Și se va mai întoarce oare, spășită, târându-se și cerând iertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
eu aici, și nu Bill, a spus Joe. Să țipe în felul ăsta la tine. Bill l-ar fi dat afară de urechi pentru așa un limbaj. Bill ținea mult la tine. Afecțiunea din vocea lui, în timp ce vorbea despre colegul lui dispărut, m-a făcut să iau o decizie. Auzi, Joe, am spus punându-mi cana jos, pot să te întreb ceva? Bill a încercat să îmi spună ceva înainte să moară. Nu am înțeles prea clar, dar a sunat ca și cum cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
uită să mai meargă la slujbă și, În aceeași după-amiază, debordînd de mîndrie, Îl cuprinse În brațe pe Julián și Îi zise, cu lacrimi În ochi: „Bunicul ar fi mîndru de noi“. Unul dintre cele mai complicate procese din acum dispăruta știință a confecționării pălăriilor, din punct de vedere tehnic și politic, Îl constituia luarea măsurilor. Don Ricardo Aldaya avea un craniu care, potrivit lui Julián, era nefiresc de dovlecit și de plin de hopuri-dîmburi. Pălărierul fu conștient de dificultăți de Îndată ce dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a juca pe cartea onestității. — Aveți dreptate, părinte. Julián Carax nu e tatăl meu. Însă nu ne-a trimis nimeni. În urmă cu cîțiva ani am dat, din Întîmplare, peste o carte a lui Carax, o carte ce fusese dată dispărută, și de atunci am Încercat să aflu mai multe despre el și să lămuresc Împrejurările morții sale. Domnul Romero de Torres mi-a acordat ajutorul său... — Care carte? — Umbra vîntului. Ați citit-o? — Am citit toate romanele lui Julián. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
recupereze rola respectivă și, după ce au vizionat-o În particular, Îi dădu foc cu mîna lui și Îi sugeră tehnicianului să uite de chestiune, cu ajutorul unui cec de o generozitate indiscutabilă. Pe atunci, Aldaya era deja titular al majorității proprietăților dispărutului Jausá. Unii spuneau că răposata Marisela se Întorsese să-l ia cu dînsa În iad. Alții au observat că un cerșetor care semăna foarte bine cu defunctul milionar fusese văzut vreme de cîteva luni prin Împrejurimile cetățuii, pînă cînd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sau trei tomuri, pe care le ardea. În februarie 1938, m-am dus la un anticariat să Întreb dacă era posibil să găsesc pe piață vreo carte de Julián Carax. VÎnzătorul mi-a spus că e imposibil: cineva le făcuse dispărute. El Însuși avusese două și le vînduse unui individ foarte ciudat, care Își ascundea chipul și căruia abia Îi puteai desluși glasul. — PÎnă nu demult mai rămăseseră cîteva exemplare În colecțiile private, aici și În Franța, Însă mulți colecționari Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Și glasul lor prin toamne, cum strigă răgușit Sub cerul de-amintire, ce-ngreunat, se-ndoaie... În numele vieții!...În numele vieții!... Mărșăluiesc prin ploaie pași firavi și virtuți Și de demult, din vremuri, ecoul dă cetății Un aer grav din jertfa, acelor dispăruți... Vezi, bobul care astăzi l-ai strâns de pe ogor, Din sufletul vreunui de-aceia, poate-i rodul, Privește-l și arată-l spre văzul tuturor, Când desfrunzirea toamnei...și-a început exodul...
?N NUMELE VIE?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83808_a_85133]
-
văzu nevoit să se așeze pe o bancă din stația de autobuz. Râse până când poanta îl epuiză - apoi îngheță. Danny Upshaw îl bătuse pe Gene Niles. Polițiștii de la municipiu îi urau pe polițiștii de la comitat. După ce Niles va fi dat dispărut, cei din LAPD se vor năpusti ca muștele la rahat pe puștiul ăla necopt, care era deja în rahat până la genunchi. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI ȘASE Danny încercă să-l prindă pe Felix Gordean singur. Își începuse filajul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bucuria întoarcerii acasă. Era un sentiment de o ciudată reciprocitate: ni se părea amân durora că descopeream în aceeași clipă, una prin cealaltă, România iubită a unor vremuri de demult. Privirile noastre 111 se scormoneau în căutarea nostalgică a familiei dispărute, a țării noastre de altădată. — Deși am părăsit totul când eram atât de tânără, mărturisi Ioana după un moment de tăcere, am luat în suflet România copilăriei și adolescenței mele. Așa se face că de câte ori Sergiu și cu mine ne-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
câmpul de onoare, ți se cere dragoste, avânt și spirit de sacrificiu... Să le fie țărâna ușoară băieților noștri care ne-au părăsit atât de curînd!... Și acum, să ne ridicăm și să păstrăm un moment de reculegere pentru cei dispăruți, care vor fi veșnic în amintirea noastră, așa cum i-am cunoscut: plini de viață și fără de astâmpăr... și să ne limpezim gândurile privind spre Cișmigiu! care a fost pentru dumneavoastră, cred, ceea ce a fost pentru haiduci codrul. Am plecat cel
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
stăpâni curiozitatea. Întregul Ordin al Scutului și Spadei trăise tragedia petrecută În familia căpitanului Oană cu optsprezece ani În urmă. Toți Încercaseră, de atunci, să nu deschidă acest subiect dureros, deși știau că șeful lor este convins că fiul lui dispărut trăiește. Toți auziseră zvonuri despre misterioasa apariție a unui luptător invincibil, sosit din marginile de Răsărit ale lumii, care preluase conducerea ordinului Șarpelui și Săgeții și Încetase orice acțiune Împotriva Apărătorilor. În jurul lui se țeseau deja legende. Unele dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
copleșit bucuria întoarcerii acasă. Era un sentiment de o ciudată reciprocitate: ni se părea amân durora că descopeream în aceeași clipă, una prin cealaltă, România iubită a unor vremuri de demult. Privirile noastre se scormoneau în căutarea nostalgică a familiei dispărute, a țării noastre de altădată. — Deși am părăsit totul când eram atât de tânără, mărturisi Ioana după un moment de tăcere, am luat în suflet România copilăriei și adolescenței mele. Așa se face că de câte ori Sergiu și cu mine ne-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Peste câteva luni se anunța În ziare condamnarea la moarte a criminalului. Era Într-o zi de august, chiar cu puțin Înainte de apelul de seară - moment solemn, căci În timpul războaielor aceste apeluri se făceau ca să se numere răniții, morții și dispăruții În luptele de peste zi - când telefonul comandantului Începu să țârâie. Soldații puțini și plictisiți abia Își târau bocancii prăfuiți, cu cataramele descheiate, atârnând aiurea și care scoteau la fiecare pas clinchete de pinteni. Atunci a aflat, mut și cu noduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmă? Era tot un 9 martie, dar în 1947. După foametea grozavă în care a pierit mai multă lume decât în patru ani de război - semnul vizibil era dat de marele număr de cruci noi și morminte proaspete ale celor dispăruți, lumea se uita în sus sperând ajutorul lui Dumnezeu. Atunci mă aflam la Gura-Dimienei - Buzău, ca învățător și, întâmplător, mă aflam undeva pe un câmp când vremea s-a învolburat și după câteva fulgere și tunete porțile cerului și-au
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Luni, 26 martie 2007. Dacă ieri, întâmplător, la TV am dat peste Hamlet al lui Shakespeare și am văzut până la final această perlă a literaturii universale, pentru astăzi am alte planuri... O vizită la cimitir cu flori pentru cei dragi dispăruți - am în curte multe-multe flori și e păcat să nu bucur amintirea celor dispăruți. Între timp au sosit cu mașinuța lor soții Coloșenco, care mi-au adus două exemplare din „Elanul”, în care I.N. Oprea are o frumoasă recenzie la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
lui Shakespeare și am văzut până la final această perlă a literaturii universale, pentru astăzi am alte planuri... O vizită la cimitir cu flori pentru cei dragi dispăruți - am în curte multe-multe flori și e păcat să nu bucur amintirea celor dispăruți. Între timp au sosit cu mașinuța lor soții Coloșenco, care mi-au adus două exemplare din „Elanul”, în care I.N. Oprea are o frumoasă recenzie la cartea mea. Onorez prezența doamnei cu un substanțial buchet - aveam și de unde - le mulțumesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
spună poveștile. Acum păreau destul de echilibrați, dar, ca și mine, știau ce înseamnă să fii în tranșee cu patru camarazi, să faci o pauză scurtă ca să mergi la latrină și să te întorci, numai ca să găsești totul distrus și camarazii dispăruți. Oamenii ăia știau ce înseamnă să lucrezi într-o zonă de război profesională, știau ce înseamnă să te ferești de gloanțele care zburau din biroul lui Vivian, ce înseamnă să porți negocieri într-un teritoriu ostil, care îi cuprindea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
doamna Wilt într-unul din canalele de scurgere numai pentru că a predat odinioară la anul II Căcat. Inspectorul se întinse după ziarul de seară și aruncă o privire la titlul de pe prima pagină: POLIȚIA CAUTĂ îN PLĂCINTE SĂ GĂSEASCĂ SOȚIA DISPĂRUTĂ. — O, Doamne! mormăi el. Asta n-o să pice deloc bine la imaginea noastră publică! La Colegiul Tehnic, directorul își exprima aceeași opinie în timpul ședinței șefilor de catedre. — Am fost ridiculizați în fața opiniei publice, zise el. Mai întâi se răspândește presupunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mai pot vorbi, zise Eva și puse telefonul în furcă. Ezită o clipă, după care înhăță iedera de pe birou și ieși în fugă din încăpere. — Dacă vă spun că nu știu unde e! zise Wilt. Bănuiesc că o veți găsi la persoane dispărute. Eva a trecut din tărâmul substanțialității în cel al abstracțiunii. — Ce dracu’ vrei să spui cu asta? îl întrebă inspectorul, întinzându-se să-și ia ceașca de cafea. Era sâmbătă dimineața și se făcuse ora unsprezece, dar el insista în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mine însumi, aveam să scriu despre lucruri care li se întâmplaseră cunoscuților mei și, când și sursa aceasta avea să se epuizeze, urma să trec la evenimente istorice, consemnând nebuniile altor ființe omenești de-a lungul vremii, începând cu civilizațiile dispărute ale lumii antice și ajungând până la primele luni ale secolului XXI. Dacă nu altceva, măcar speram să stârnesc hohote de râs. Nu doream să îmi pun sufletul pe tarabă sau să mă lansez în cine știe ce introspecții sumbre. Tonalitatea avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]