3,286 matches
-
nu-i așa? și mai spui că vrei să te faci avocat. Pe bune, nu poți să fii și nihilist și practician al legii. Poziția dumitale este plină de contradicții. ă Într-adevăr. Iată încă un motiv pentru care mă disprețuiesc. ă Îți plac cizmele? întrebă Porfiri după ce mai făcură câțiva pași. ă Îmi plac fiindcă nu îmi intră zăpada în ele. ă Iată o constatare perfect rezonabilă. ă Spunți-mi, începu Virginski cu oarecare nehotărâre. ă Da? ă Nu sunt suspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cine? — Pentru televiziune și reviste. — Pentru televiziune? Ce emisiuni? — Crime and Charisma și Crime at 5 o’clock. — Eu am lansat-o pe prima, pe vremea când eram președintele rețelei, cu ani În urmă. Se uită admirativ la el, deși disprețuia ambele emisiuni. — Deci ești unul dintre pionieri? Împreună cu Sumner Redstone și Barry Diller? — Unul dintre cei mai tineri. — Ce coincidență. Tocmai am terminat de citit Pasiune pentru victorie 1, am cumpărat-o la mâna a doua, cu un dolar. Matthew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Însărcinată și, pentru că religia Îi interzice avortul, s-a hotărât să păstreze copilul. Și l-a păstrat și pe Jack. Dar n-a vrut să se căsătorească cu el pentru că, deși e un bărbat foarte blând, În adâncul inimii Îl disprețuiește. Visa să-l părăsească Într-o bună zi, dar au trecut ceva ani de-atunci și s-a obișnuit cu confortul. — Ce mai poveste! zise Giulia. Unde naiba Îți găsești toate prietenele astea ciudate? — Am Împiedicat-o să se sinucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de pe banca de piatră, îl mai tulbura însă o singură întrebare, evident absurdă, evident stupidă, totuși de înțeles dacă luăm în considerație starea de perplexitate mentală provocată de gândul că va trebui să trăiască în același Centru care i-a disprețuit munca, iar această întrebare, ajungem și la ea, n-am uitat, are de-a face cu banca de piatră. Cipriano Algor se întreabă dacă a dus o bancă de piatră în pat sau se va trezi plin de rouă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acord cu acțiunea asasină, o față plină de ură și ferocitate, o expresie plină de furie dementă, chiar și de răceală inumană, dar, pentru numele lui Dumnezeu, să nu-ți zâmbească în timp ce-ți sfâșie inima, să nu te disprețuiască într-atât încât să-ți dea false speranțe, spunându-ți, de exemplu, Nu vă faceți griji, e o nimica toată, cu câteva cusături veți fi ca înainte, ori, Doresc sincer ca rezultatul sondajului să vă fie favorabil, puține lucruri mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui un exces. Poate chiar din pricina unor excese eșuaseră acolo. Bătrânețea și împrejurările îi ticăloșiseră pe unii sau îi siliseră să pară ușor ridicoli, însă, trebuia să recunosc, eu n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul să-i disprețuiesc. Fiecare dintre ei tânjea în secret după ceva. Dominic tânjea după o uniformă cu fireturi. Anton tânjea după un proces; când se gândea la asta se îndrepta din spate, devenea marțial și parcă nici proteza nu-i mai juca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă urc din nou pe acoperiș, dar îmi era lehamite. Puteam să jur că știam dinainte dialogul: „S-a dus leguma?” „S-a dus, dragule”. Dacă aș povesti cuiva ce se întâmplă nu m-ar crede. Sau m-ar disprețui. Poate și merit. 25 mai N-am plecat la salină. Deocamdată. Dorm noaptea la dispensar. Ai mei nu știu nimic și nici nu vreau să le spun. Destul că lor le datorez această „fericire”. Dealtfel, dacă n-ar fi spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea Martei i-a fost și teamă și scârbă. Bănuiesc că m-a și disprețuit. În loc să-i apăr onoarea, mă făcusem de râs purtându-mă ca o cârpă la cafenea. Avea de ce râde cătunul. A fost prima oară când Marta n-a mai venit cu mine până la poartă. Îmi trecuse beția când m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care te privește fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănându-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Vrem să Te concurăm, uitând că Tu ai plătit cu singurătatea Ta absolută gustul funebru al puterii absolute. Da, nu mă feresc să recunosc că drama mea e drama renunțării la mediocritate. Am vrut să devin neapărat „cineva” și am disprețuit fericirea „oarecare”. Asta încă de pe vremea când am refuzat să mă joc cu pisicile și mi-am umplut camera cu poze de lei și pantere, cu „gunoaiele” pe care tata vroia să le măture de pe pereți ca să mă vâre cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și ceva gelatinos în slăbiciunea lui; o frică moale care îi aburea privirea, dându-i o nesiguranță de miop. Ceva mai devreme îl zărisem pe coridor, ridicând brațele afectuos și slugarnic spre Aristide. Dacă n-aș fi știut cât îl disprețuia, aș fi putut crede că-l bântuiau cine știe ce porniri rușinoase. În realitate, se agăța de cine putea; instinctul lui de conservare intrase în panică. L-am repezit iritat. — Dacă nu te țin nervii, du-te și le spune că regreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
corecție, a trebuit să vă supuneți. Când v-au condamnat la închisoare, a trebuit să mergeți într-o celulă. Eu nu sunt decât executorul unei sentințe. Îmi pare rău, dar n-am ce face”. „Bine, dar și dumneata, Ehoan, îl disprețuiești, mi se pare, pe Mopsul. Atunci de ce îl asculți?” Hingherul mă privi lung înainte de a-mi răspunde: „Eu pot să-i disprețuiesc pe fiecare în parte, dar împreună, strânși într-un tribunal, înseamnă legea”. „Dar dacă legea ți-ar cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
decât executorul unei sentințe. Îmi pare rău, dar n-am ce face”. „Bine, dar și dumneata, Ehoan, îl disprețuiești, mi se pare, pe Mopsul. Atunci de ce îl asculți?” Hingherul mă privi lung înainte de a-mi răspunde: „Eu pot să-i disprețuiesc pe fiecare în parte, dar împreună, strânși într-un tribunal, înseamnă legea”. „Dar dacă legea ți-ar cere să omori un câine?” l-am încercat. N-a ezitat deloc: „Aș încălca legea”. Și abia atunci m-am revoltat. „Eu valorez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
unele comunități În Balcani sau mai În jos de acolo. Acum, În ce cred paulicienii? În Dumnezeu, unul și Întreit, numai că Demiurgul s-a Încăpățânat să creeze lumea, cu rezultatele pe care le vedem cu toții. Resping Vechiul Testament, refuză tainele, disprețuiesc crucea și nu o cinstesc pe Fecioară, pentru că Crist s-a incarnat direct În cer și a trecut prin Maria ca printr-un tub. Bogomilii, care se inspiră În parte de la ei, vor spune despre Crist că a intrat printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
marinari - plictiseală de moarte. Restaurante strălucitoare se Înghesuie pe malul apei oferind „fusion cuisine“: simplitate asiatică, ierburi proaspete, chestii fierte, nu prăjite, vinuri fine, deserturi franțuzești. CÎnd Wakefield era tînăr și sărac, prietenii lui, care, ca și el, erau săraci, disprețuiau luxul. Ar trebui să fie trist În fața acestei dispariții a idealismului, dar nu este. Azi apreciază mîncarea bună și alte plăceri costisitoare. În restaurantele de pe faleză, chelnerițele tinere recită poezia meniurilor, structura ingredientelor din fiecare fel de mîncare crește din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
era cealaltă persoană. Fereastra taxiului se lăsă în jos și, pentru o clipă, se ivi un chip. Bărbatul din taxi era Laurence. Capitolul 22 Acum că avea dovada înaintea ochilor, totul era atât de limpede. Motivul pentru care Jack îl disprețuia pe Laurence și Laurence îl ura pe Jack. Faptul că Jack cunoștea atât de bine clinica. Cu Laurence avusese Camilla aventura cu atâția ani în urmă. Și, judecând după ceea ce se petrecuse în ei, continua și acum. Cum putuse Laurence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era explicația multora din crimele sale. Alții vedeau în cap de miel un animal, dar eu vedeam în el un om distrus, care părea de o sută de ani, deși nu avea decât cincizeci. Mă iubea fiindcă eu nu-l disprețuiam. I-am acordat timp și atenție și el mi-a întors gesturile prietenești, fiind dispus să facă orice i-aș fi cerut. 10 Timpul trecea din ce în ce mai greu și așteptam cu nerăbdare un răspuns de la recursul pe care eu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu emfază. Exploratori și colonizatori de noi teritorii artistice, „contimporanii” au o acută conștiință de înainte-mergători, educatori și promotori ai gustului artistic de avangardă. Publicul - „timid” pînă atunci - începe treptat „să înțeleagă”. Membrii grupării impun „stilul nou” în toate artele, nedisprețuind „succesele practice”. Nici succesul literar nu le e indiferent (vezi considerațiile - evident, mult exagerate - privind receptarea volumelor Joc secund de Ion Barbu, Paradisul suspinelor de Ion Vinea și Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte de Jacques G. Costin... Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a indicat astfel preferințele pentru aventură, pantomimă abstractă. (...) retorica a trecut în politică - e arta politicei - logica a trecut în economie: e geniul ei. Esteți de sanatoriu au tratat cu dispreț cabaretul: cabaretul s’a impus ca forță vie; au disprețuit circul, deși pălăvriau admirativ despre arena elină. (...) Fotogenia la rîndu-i a înțeles pantomima: a creiat dintr’însa basm abstract și dur (vezi creațiile Charlie Chaplin, frații Fratellini)”. Concluziile sînt aceleași ca și cele ale lui B. Florian: „Teatrul a socotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Takamori să ia exemplu de la el. De câte ori îi înmâna documentele pe care le termina de dactilografiat, el le primea cu o politețe exagerată. Își alegea până și cuvintele cu multă grijă, de parcă era femeie. În fundul sufletului ei, Tomoe îl disprețuia, dar asta nu a împiedicat-o să-i accepte invitația la dans, în câteva rânduri. Toată lumea știa că este un mare dansator. — Domnule Ōkuma, ești de viță nobilă... trebuie să știi... răspunde-mi la o întrebare. — Nobil? Ei, nu... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ea hotărâtă. Haide! Nu ne lăsăm noi intimidați atât de ușor. Și cum Takamori nu răspunse imediat, adăugă: — Ți-e frică? Lașule! — Bine, fie! Să mergem! Takamori, care era la urma urmei bărbat, nu voia ca sora lui să-l disprețuiască mai mult decât o făcea deja. În plus, ei erau trei, iar dușmanii numai doi. Dar cu ce-i putea ajuta blegul de Ōkuma? Era și Gaston cu ei. Când va înțelege situația, îi va ajuta cu siguranță. Bandiții se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la ora zece, dar Ōkuma nu-și făcuse încă apariția când a sosit ea. Pe când își bea paharul cu limonadă, se gândea cât era de nepoliticos să faci o doamnă să aștepte. După incidentul din Shinjuku, Tomoe ajunsese să-l disprețuiască pe Ōkuma. De obicei atât de atent și cu bun simț, se făcuse de rușine atunci, luând-o la sănătoasa ca un laș ce era. A fost tare caraghios. Ceea ce a deranjat-o însă și mai mult pe Tomoe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Își repeta cuvintele în gând acum. Se întreba dacă nu cumva greșea când judeca prea aspru bărbații. Bineînțeles că sentimentele lui Tomoe față de Gaston nu erau cele ale unei fete pentru iubitul ei. Faptul că acel idiot pe care-l disprețuise și de care-și bătuse joc în gând devenise o enigmă era un adevărat șoc pentru o fată cu picioarele pe pământ ca ea. Și nu numai că era o enigmă, dar faptul că o preocupa idiotul... da, asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bătut tot timpul joc de el. Eu nu. Atitudinea lui Takamori față de sora lui era cu totul neobișnuită. Tomoe rămase fără replică pentru moment. Îl implora din priviri. Era dureros pentru ea să recunoască adevărul în fața fratelui. — Nu neapărat îl disprețuiam. Mi-am dat și eu seama că e un om bun, prea bun poate. Cu toate acestea, nu găsesc nimic atrăgător la el. — Atrăgător? — Da. Nu are nimic din farmecul unui bărbat. În cele din urmă, Tomoe găsi cuvintele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că unii au avut forța să aleagă rugul. ― Nu tăgăduiesc, dar nu cred că e normal să fii pus în situația de a dovedi că ai o asemenea forță. Crezi că, dacă eu n-am avut-o, merit să fiu disprețuit? ― De ce nu ești și acum egoist? ― Adică? ― De vreme ce ai socotit că nu poți să nu pui viața mai presus de orice, presupun că ar trebui să nu-ți mai pese ce crede lumea despre tine. ― Probabil, nu sunt, încă, de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]