2,119 matches
-
la Iași, unde lucrează pentru Epitropia Școlilor, după care, în 1841, se stabilește la Piatra Neamț. De acum înainte va îndeplini diferite funcții în magistratură (asesor al Curții de Apel din Iași, președinte al Divanului de Întărituri), devenind și membru al Divanului Obștesc. Nepărtaș la mișcarea de la 1848, aga e, în schimb, activ în viața culturală a Moldovei. În 1855 este numit, împreună cu C. Negruzzi și Gh. Asachi, în comitetul de conducere al Teatrului Național din Iași. Pregătise pentru tipar o ediție
DONICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
a mai funcționat, pentru scurt timp, ca președinte al Tribunalului din Ploiești, G., bolnav și sărac, se retrage din activitățile publice și se dedică îndeletnicirilor sale cărturărești. Ca semn al prestigiului de care se bucura, a fost ales deputat în Divanul Ad-hoc în 1857, dar a renunțat din cauza agravării unei boli de piept. G. a scos, începând din 1825, mai multe calendare, dintre care îndeosebi ultimele, din 1850 și 1855, cuprind sfaturi practice, istorioare morale sau patriotice, ca și cunoștințe de
GORJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287317_a_288646]
-
Dimitrie Cantemir? În ce tradiție culturală trebuie el plasat; mai corect: în ce epistemă trebuie înscrisă opera lui, pentru a fi corect acostată hermeneutic? Într-un studiu în care aplică, cu foarte bune rezultate, conceptele lui Michel Foucault asupra receptării Divanului, Corneliu Bîlbă răspunde în modul următor: "Scriitura lui Cantemir vine dintr-un loc premodern, pentru că se înscrie în preistoria a ceea ce Foucault numește "fenomenul transdiscursivității". (...) Cantemir ar reprezenta, cred, acea "perioadă de tranziție" în cadrul căreia se compilează, se plagiază și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
paradigmă premodernă (asta dacă admitem conceptul de modernitate propus de Michel Foucault, conform căruia modernitatea începe abia în secolul al XIX-lea, Evul Mediu și Renașterea nemarcând episteme diferite 7) este valabilă dacă ținem cont de specificul primelor sale scrieri, Divanul... și Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago. Înscriind "compilațiile" de tinerețe ale lui Cantemir în epistema renascentistă numită de Foucault eruditio, Corneliu Bîlbă are dreptate, de vreme ce se referă exclusiv la primele două texte alcătuite de autor. "În epistema respectivă, comentează el, autoritatea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fără urmări, din păcate; din această cauză discut doar de "posibilitate", nu și de împlinirea ei în act): textul devine operă, adică o creație asumată subiectiv, iar emițătorul, până în acel moment un element de rang secund (cum este și cazul Divanului...) devine autor, adică entitate personalizată, care are nu doar inițiativa, ci și autoritatea de a manipula argumentele în funcție de mesajul subiectiv pe care îl imprimă operei. Ceea ce se face cu prețul lezării tradiției. În alegoria sa, Cantemir intră în polemică nici măcar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
imprimă operei. Ceea ce se face cu prețul lezării tradiției. În alegoria sa, Cantemir intră în polemică nici măcar discretă cu o tradiție patriarhală, încă normativă: aceea a gândirii religioase. Gestul său nu este însă unul reformator, ci, așa cum procedează și în Divanul, unde folosește surse neacceptate în canonul culturii ortodoxe, dar pentru a susține idei ortodoxe, de data aceasta el depășește litera sistemului iconografic și simbolic creștin pentru a marca precaritatea morală a realității, care nu are resurse de a respecta modelul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
așa cum este el înfățișat în "cartea naturii". Punând astfel problema, cu discernământ și simț al realității, avem toate șansele de a obține o imagine pertinentă despre acest uomo universale care a fost Dimitrie Cantemir. Astfel, în cărțile de tinerețe, precum Divanul și Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, respectă cutumele culturii bizantine, axate pe valorile ortodoxiei, pe care le amestecă, fără a le deforma, cu altele protestante, filosofice, păgâne chiar, dar atitudinea sa nu este în răspăr cu direcția prioritară a spațiului cultural
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-i verifica la sursă parcursul intelectual este, oricum, aproape imposibil. Pe de altă parte, a-i izola operele între ele înseamnă a-i trăda personalitatea. Gândirea sa era unitară, nu fragmentară. Cantemir nu se socotea teolog ori filosof atunci când redacta Divanul, scriitor atunci când scria Istoria ieroglifică, istoric atunci când alcătuia Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor ori orientalist atunci când încheia Creșterea și descreșterea Imperiului otoman. Pentru el, totul făcea parte din același demers; or, a nega dialogul dintre aceste opere, coerența lor fundamentală, a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
epistemologic incorect". Cel care intenționează să se ocupe serios de una dintre aceste opere ale principelui este obligat să adopte o perspectivă pluridisciplinară, de nu chiar interdisciplinară. Nu e o opțiune, ci o datorie minimă. Dacă nu o raportezi la Divanul sau la Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, precum și la celelalte opere, Istoria ieroglifică își ascunde multe sensuri. Sau, și mai grav, formulează altele eronate. Literatura ca metodă de cunoaștere Și astfel am ajuns la o întrebare peste care, de obicei, se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
greacă la București și Tomul Bucuriei, tot în grecește, ieșit la Râmnic, care cuprinde scrisorile patriarhului Constantinopolului Fotie 10. Volumul al IV-lea al monumentalei lucrări recuperează o tipăritură importantă: o Evanghelie tipărită de Antim Ivireanul, la Râmnic 11. Dacă Divanul a avut o soartă fericită, ieșind de sub teascurile tipografiei domnești din Iași imediat ce a fost încheiat (fiind o scriere gândită spre a fi publicată imediat), îi era limpede lui Cantemir că Istoria ieroglifică nu are cum să fie tipărită, deci
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fi publicat cartea în Țările Române, câtă vreme tiparul era destinat în special cărților religioase. Iar despre o circulație în copii a manuscrisului nu există nici o știre. Dacă textul ar fi fost copiat, am fi avut semne, ca în cazul Divanului. Și atunci, ne putem întreba, pentru cine și, mai ales, cu ce scop scrie Dimitrie Cantemir o carte stufoasă, labirintică, în limba română? În plus, una în care nici nu mai era nevoie de "traducerea" simbolurilor la final pentru a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
european, după cum demonstrează Virgil Cândea: "Realismul medieval al gânditorilor bizantini se transforma la urmașii lor într-un pragmatism..."14. Prin urmare, la ceva tot îi slujea manuscrisul Istoriei ieroglifice. Așa cum, sesiza același editor al operei cantemiriene, graba de a publica Divanul la o vârstă atât de fragedă (25 de ani) urmărea o legitimare politică: "În perioada preparativelor sale pentru o acțiune ce trebuia să-i asigure un rol politic într-una din Țările române, una din căile de afirmare nu numai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în cercurile politice și culturale din celelalte capitale sud-est europene, Constantinopolul și Bucureștii, era scrierea și publicarea unei cărți"15. Acesta era modelul epocii, pe care principele moldovean îl respectă întocmai. Dar asta nu ne lămurește în legătură cu dilemele noastre. Cu Divanul, autorul dădea satisfacție unui "orizont de așteptare" pe care îl cunoștea perfect. Dar o scriere de genul Istoriei ieroglifice ce rol ar fi trebuit să joace? Mai era un astfel de text, mai putea fi el un instrument politic? Astfel
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
înseamnă mai ales cunoaștere. Or, lipsit de mijloace materiale sau de sprijin politic, ce alt argument ar fi avut la îndemână prințul retras la Constantinopol, decât o scriere cât mai sofisticată, care să impresioneze, care să-i susțină cauza? Așa cum Divanul o făcuse, în condiții mult mai prielnice. Prin urmare, continuă Mircea Anghelescu demonstrația sa, era normal ca un cărturar cu ambiții politice atât de mari să recurgă la o carte căreia să îi confere valoare propagandistică; iată de ce el scrie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
greu de demontat. Mai ales că ea se potrivește nu doar tipologiei politicianului-cărturar care domina veacul, dar respectă și concepția despre literatură a vremii și, mai mult decât atât, se înscrie perfect în logica "personajului" Dimitrie Cantemir. Dacă a folosit Divanul ca instrument politic, dacă, așa cum am văzut, a scris o carte cum știa el că trebuie scrisă, dacă s-a grăbit să o publice, într-un context în care la tipar ajungeau doar lucrări religioase și aparținând unor autorități în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sau al imaginației creative necontrolate rațional întru totul. Structura arborescentă, de factură barocă, a cărții nu era nici ea premeditată până la amănunt; pe de o parte, e vorba despre o tendință comună primelor opere ale lui Cantemir, manifestată și în Divanul, dar și în Sacrosanctae scientiae...; pe de altă parte, ea poate fi și efectul unei preocupări de a spune totul, de a nu lăsa nimic la întâmplare, într-o carte a cărei miză era una extrem de serioasă, care depășea cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
complexă, livrescă, într-o limbă care este la antipodul celei spontane, marcată puternic de oralitate, folosită de majoritatea contemporanilor săi (de Neculce, de exemplu.) Din acest punct de vedere, Cantemir vine cumva în răspăr cu tendințele culturii autohtone. Atât în Divanul..., cât mai ales în Istoria ieroglifică, el dă satisfacție formației sale erudite, elaborează fraze stufoase, situându-se, chiar și involuntar, polemic față de structura prioritar orală a culturii noastre. Acest lucru nu atestă, avertizează un specialist care a studiat cu acribie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sintaxa și lexicul. La o primă vedere, acestea nu aveau nimic în comun cu ceea ce documentele scrise ale epocii atestă. Într-o carte erudită și inovatoare, Dragoș Moldovanu face un inventar al reacțiilor comentatorilor, care conchid, la unison, că autorul Divanului este nevoit să inventeze el însuși o limbă cultă, de vreme ce aceasta nu exista, creând astfel imaginea unui izolat care ia pe cont propriu o sarcină aventuroasă: aceea de a pune pe un alt făgaș limba română.13 Două ar fi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dialog cu natura operei, cu mentalitățile, ideologiile epocii și, nu în ultimul rând, cu fundalul istoric, ele nu mai au cum să pară astfel. Sigur că nu poate fi contestat faptul, corect remarcat și analizat de autorul amintit, că autorul Divanului a introdus în limba română unele noțiuni, termeni specifici ai limbajului filosofic, retoric, logic, forjând alteori crearea altora, dar motivația nu era napărat una "iluministă", ci e vorba de o necesitate proprie. Un alt aspect merită discutat în această privință
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
caracter indiscutabil de filosofie morală" tipărită, chiar dacă nu și scrisă la noi, o lucrare de mare influență în Evul Mediu, păstrată în corpus-ul Bibliei "pentru rațiuni culturale, umaniste, iar nu religioase"74. Influența acestui scurt tratat de morală asupra Divanului lui Cantemir este evidentă, ceea ce nu demonstrează că el l-ar fi cunoscut în tălmăcire românească. Dar întrebarea nu are cum să nu încolțească: a folosit Cantemir Biblia ctitorită de socrul său? De cunoscut e mai mult decât sigur că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Și totuși, era imposibil ca tânărul principe să nu fi avut la îndemână un exemplar din Biblia abia tipărită. Cu toate că, demonstrează Virgul Cândea, sceptic totuși față de ignorarea Bibliei de la București la zece ani de la apariția acesteia, el folosește, în redactarea Divanului, ca și în textele scrise mult mai târziu, în Rusia, Vulgata. Explicația ar putea fi însă ocolirea sursei și decuparea citatelor necesare dintr-un Thesaurus biblicus, un dicționar care ordona citate biblice pe criterii tematice și alfabetice 77. Altfel, Cantemir
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
biblice pe criterii tematice și alfabetice 77. Altfel, Cantemir cunoștea cu siguranță Psaltirea versificată a mitropolitului Dosoftei, tipărită în 1673, ca și Viiața lumii a lui Miron Costin, din care transcrie pasaje întregi în Istoria ieroglifică și mai ales în Divanul 78. Dar mentalitatea sa este alta: el nu mai crede, precum Costin, că singura șansă a omului este obediența oarbă față de divinitate. Nu mai are mentalitatea specific medievală a omului supus dogmei, care nu îndrăznește să caute adevărul prin propriile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a citit cu siguranță tălmăcirea remaniată a lui Nicolae Milescu.83 Într-un comentariu la ediția sa critică, Virgil Cândea sugerează posibilitatea ca tocmai acestă versiune românească în manuscris să-i fi stat la îndemână tânărului pincipe atunci când redacta, grăbit, Divanul 84. Unele animale pot veni în Istoria ieroglifică din Istoriile lui Herodot. Crocodilul, de exemplu, descris minuțios acolo. Dar, dacă e plauzibil ca junele Cantemir, ambițios și dornic să demonstreze ceea ce a acumulat și să impresioneze prin erudiția sa, s-
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
CANTEMIR ÎNTRE TEOLOGIE ȘI FILOSOFIE Există o continuitate a operei lui Dimitrie Cantemir sau e vorba de preocupări divergente, de inițiative abandonate pe parcursul formării, de etape distincte? Cum se raportează, bunăoară, Istoria ieroglifică (1705) la primele scrieri ale autorului, la Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul Sufletului cu Trupul (1698) și la Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (1700)? Cărțile mai vechi, ale unor P.P. Panaitescu sau Dan Bădăru, notau o netă ruptură a principelui de atitudinea medievală, religioasă, îmbrățișată la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lor studii. Primele scrieri ale lui Dimitrie Cantemir au stârnit adesea comentarii entuziaste, fiind considerate cele dintâi încercări de filosofie din cultura română. Într-un spațiu vid din acest punct de vedere, nu avem cum să ignorăm faptul că tipărirea Divanului marca începuturile unei terminologii filosofice în limba română. Ștefan Afloroaei sesizează acest lucru, fără a absolutiza concluziile: "Dar importă înainte de toate faptul că Dimitrie Cantemir lucrează oarecum independent la crearea unui limbaj filosofic românesc. Prin această bizară situație vor trece
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]