5,279 matches
-
căror orientare spre plăcerile senzoriale și estetice, spre forma fizică, spre senzații corporale exprimă valorizarea unei temporalități lente, calitative și senzualiste. Slow food, audiții muzicale, plimbări pe jos, drumeții, jacuzzi și baie turcească, meditație și relaxare: alternativă la fast live, divertismentul savurat „pe îndelete” se bucură de un larg ecou. Astfel, suntem martorii extinderii gustului pentru hoinăreală, pentru ieșirile seara la restaurant, pentru zăbovirea pe plajă sau pe terasele cafenelelor. Nu o temporalitate uniform urgentistă, ci un sistem compus din temporalități
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
individualismul cu ostentația Eului și cu dorința de a nu fi confundat cu ceilalți este prea reductivă. Logica individului trece dincolo de pasiunile egotiste, ea se caracterizează prin eliberarea comportamentului personal de încadrările limitative ale colectivului și prin dezvoltarea cultului pentru divertisment, pentru traiul bun și pentru sănătate. Este de netăgăduit faptul că imaginarul consumului s-a schimbat, dar de aici nu rezultă câtuși de puțin că această schimbare este purtătoarea unei inversiuni a logicii consumative. Discontinuitatea e doar de suprafață, evoluția
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pe Internet, travestiurile electronice ale Eului, nevoia de a comunica de dragul comunicării, telerealitatea, parcurile tematice de distracții. Suntem nevoiți să constatăm că turbo-consumatorul este tentat atât de ceea ce e esențial în viață, cât și de frivolitatea maximă. Medicalizarea existenței, spirala divertismentului, jocurile, schimbarea frecventă a produselor: odată trecut de anii 1980, trenul de mare viteză individualist nu și-a încetinit cursa, ci chiar și-a accelerat-o. Consumatorii atenți la cauzele umanitare, la etichetele „verzi” și la produsele etice sunt mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
atunci când vechile rezistențe culturale sunt reduse la tăcere, când culturile locale încetează a mai constitui niște frâne în calea formării gustului pentru nou. Faza III este acea civilizație în care sistemul referențial hedonist se impune ca evidență, în care publicitatea, divertismentul, schimbările permanente aduse cadrului de viață au „intrat în rândul moravurilor”: neoconsumatorul nu se mai dezvoltă pe fondul unei culturi antinomice 2. Spiritualitatea consumeristătc "Spiritualitatea consumeristă" Nici chiar religia nu mai constituie un baraj în calea înaintării consumului-lume. Spre deosebire de trecut
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mulțumește să fie ceea ce este, într-o perpetuă imanență 19? Nu cred. Chiar și „ultimul om” pe care l-ar putea reprezenta hiperconsumatorul se angajează să facă mai mult, să „crească”, să trăiască și pentru altceva decât pentru securitate și divertisment. Lupta pentru recunoaștere, dorințele de autodepășire n-au fost spulberate: pasiunea riscului și a aventurii, a lucrului bine făcut, gustul pentru creația intelectuală, artistică sau antreprenorială, voința de putere sunt tot atâtea fenomene care demonstrează că, în faza III, nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
private, fericire rănitătc "Plăceri private, fericire rănită" Întreaga viață a societăților supradezvoltate se prezintă ca o imensă acumulare de indicii ale plăcerii și fericirii. Vitrine strălucitoare încărcate de mărfuri, reclame îmbietoare, plaje însorite și trupuri de vis, vacanțe pline de divertismente mediatice: societățile opulente afișează trăsăturile unui hedonism radios. Pretutindeni se înalță catedrale închinate obiectelor și divertismentului, peste tot răsună imnuri slăvind traiul bun, totul se vinde cu promisiuni de voluptate, totul se oferă în cantități imense și în ritmuri de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
imensă acumulare de indicii ale plăcerii și fericirii. Vitrine strălucitoare încărcate de mărfuri, reclame îmbietoare, plaje însorite și trupuri de vis, vacanțe pline de divertismente mediatice: societățile opulente afișează trăsăturile unui hedonism radios. Pretutindeni se înalță catedrale închinate obiectelor și divertismentului, peste tot răsună imnuri slăvind traiul bun, totul se vinde cu promisiuni de voluptate, totul se oferă în cantități imense și în ritmuri de muzici ambientale, sugerând un imaginar de basm. În această grădină a desfătărilor, bunăstarea a devenit zeu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în calea fericirii: frustrarea, decepția, invidia? Repetăm spusele lui Saint-Just, potrivit cărora fericirea e o idee nouă în Europa, dar cum să le credem când utopia politică devine evanghelie sau condiționare sanitară, cult închinat traiului mai bun, timpului liber și divertismentului? La fel, de unde a apărut ideea că ameliorarea continuă a condițiilor de viață materială nu duce la reducerea „neajunsurilor civilizației”? Paradoxul major e următorul: satisfacțiile trăite sunt mai numeroase ca oricând, dar bucuria de a trăi bate pasul pe loc
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
morală a oamenilor, provocându-le o nemulțumire iremediabilă. Astfel, Penia se erijează în figură emblematică a hiperconsumatorului, în simbol al „tragicului” opulenței. Dar despre ce tragedie este vorba, de fapt? În ce măsură omul contemporan este strivit de proliferarea obiectelor și a divertismentelor? În timp ce împotriva culturii comerciale sunt trase noi salve de tun, în timp ce „spărgătorii de publicitate” sunt ridicați la rangul de eroi, nu este, poate, inutil să reanalizăm Penia, încercând să reperăm mai de aproape contururile „blestemului abundenței”. Despre decepțietc "Despre decepție
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
că nu prilejuiesc plăceri decât în momentul cumpărării sau la punerea în funcțiune, după care nu mai asigură decât un confort lipsit de plăceri. Devin ceva firesc, nici nu te mai gândești la ele. În mod asemănător, serviciile (sănătate, educație, divertisment) provoacă decepție îndeosebi prin degradarea calității lor medii sau printr-o calitate care nu corespunde așteptărilor 5. Cum reacționează consumatorii căzuți pradă acestor insatisfacții? O primă atitudine constă, bineînțeles, în căutarea a noi obiecte de consum. O a doua, în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
reale de viață antagoniste: ea s-a degajat de imperativul dresării maselor în vederea satisfacției mercantile a nevoilor. Nu mai e cazul ca populațiile să fie eliberate de normele de socializare eterogene în raport cu sistemul mărfii, să li se inculce dorința de divertisment, de confort și de nou. Toate acestea se impun acum ca o evidență: „alfabetizate” în limbajul bunurilor de piață, hrănite cu laptele mărfii-spectacol, masele sunt de la bun început consumeriste, spontan îndrăgostite de cumpărături și de evadări, de nou și de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
realist cu posibilul 26. Acest model explicativ își are partea sa de adevăr. Dar el nu epuizează chestiunea în cauză într-o epocă marcată de dispariția obișnuințelor de clasă, de diminuarea supunerii în fața necesității, de difuziunea socială a aspirațiilor la divertisment, la bunăstare, la lux. De aceea, întrebarea trebuie reformulată: pentru ce, într-o civilizație a provocării permanente a dorinței, sentimentul privațiunii nu prezintă o amploare disproporționată? De ce escalada nevoilor nu este dublată de o fugă înainte a Peniei? În ciuda dorinței
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
exclusă din universul muncii, populația din inner cities și din periferiile de tristă celebritate împărtășește valorile individualiste și consumeriste ale claselor mijlocii, preocuparea pentru personalitatea individuală și realizarea de sine. Tinerii îndeosebi valorizează dimensiunea personală a consumului lor (îmbrăcăminte, muzică, divertisment), semnele apte să-i distingă de alte grupuri asemănătoare. Acum chiar și cei mai puțin privilegiați vor să aibă acces la semnele emblematice ale societății de hiperconsum și prezintă aspirații și comportamente individualiste, fie și sub forma supunerii la canoanele
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
recunoaștere a valorii individuale. Pe de o parte, normele și valorile consumeriste sunt puternic interiorizate de către tinerii din marile cartiere mărginașe. Pe de altă parte, viața precară și sărăcia îi împiedică să participe plenar la activitățile de consum și la divertismentele specifice pieței. Din această contradicție rezultă o exacerbare a sentimentului de excludere și de frustrare simultan cu cea a comportamentelor de tip delincvent. Necunoscând decât eșecul școlar și precaritatea, tinerii din cartierele „dificile” disprețuiesc munca, prezintă tendința de a justifica
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
aceste condiții, cei săraci sunt cu atât mai excluși de la consum, cu cât sunt supraexpuși la imaginile și la mesajele de piață. În faza III, cei numiți și have nots nu resimt sărăcia doar din cauza subconsumului de bunuri și de divertisment, ci și pentru că supraconsumă imagini ale fericirii specifice economiei de piață. În acest punct al analizei, putem avansa ipoteza că pe această cale a „fericirii” incitative, publicitare are televiziunea cel mai mare impact asupra violenței tinerilor, și nu, cum s-
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
satisfacere a plăcerilor aici și acum, întreaga viață socială și individuală este învăluită, ni se spune, într-un nimb „orgiastic”. Hedonism dionisiac manifestat nu numai în incandescența sărbătorilor și a zbenguielilor sexuale, ci, mai larg, în viața cotidiană (consum, modă, divertisment), prin emoții și sensibilități comune, dominate de „ieșirea extatică din sine” în microgrupuri. Astfel, de la viața obișnuită la marile momente de efervescență colectivă, societățile contemporane se caracterizează prin forma dionisiacă interpretată ca epuizare a principiului de individualizare și ca progresie
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fel de vârstă de aur generoasă și festivă, așa cum sunt ele transformate în spații de distracții, organizându-se în jurul valorilor de „ambianță”, de animație și de spectacol. Orașul industrial era conceput pentru producție, orașul postindustrial este amenajat pentru consum și divertisment. Centrele istorice sunt estetizate și convertite în scene de spectacol, cu străzi numai pentru pietoni, cu fântâni, sculpturi, piețe de modă veche, sărbători pline de însuflețire. Clădirile vechi sunt reabilitate, reconvertite în muzee, hoteluri, centre culturale. Facilitățile portuare sunt reorganizate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
metamorfozate în „plaje urbane”. Pretutindeni cafenele și restaurante, buticuri de modă, magazine de artizanat, galerii de artă, cinematografe multiplex transformă spațiul urban într-un oraș recreativ gata oricând pentru consumul de piață și cultural. E timpul orașului dedicat convivialității relaxante, divertismentului, shoppingului ca plăcere. După orașul-producție, orașul hedonist 6 ce reflectă facilitatea, abundența, negarea de-a dreptul dionisiacă a muncii. Pe zidurile orașului se etalează fericirea adusă parcă la îndemâna trecătorilor și imagini pline de sex-appeal. Moda senzualizează trupurile și chipurile. Panourile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
muncii. Pe zidurile orașului se etalează fericirea adusă parcă la îndemâna trecătorilor și imagini pline de sex-appeal. Moda senzualizează trupurile și chipurile. Panourile publicitare legate de plajă și vacanțe stârnesc visuri și dorințe. Întreaga viață cotidiană vibrează de imnuri în cinstea divertismentului, a plăcerilor trupului și ale simțurilor. Seducție publicitară, oraș ludicizat, febra divertismentelor, nebunia vacanțelor, tot atâtea trăsături care, în mod evident, dau semnalul fericirii dionisiace, universului său marcat de abundență și de plăceri, de lipsa de griji și de absența
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
imagini pline de sex-appeal. Moda senzualizează trupurile și chipurile. Panourile publicitare legate de plajă și vacanțe stârnesc visuri și dorințe. Întreaga viață cotidiană vibrează de imnuri în cinstea divertismentului, a plăcerilor trupului și ale simțurilor. Seducție publicitară, oraș ludicizat, febra divertismentelor, nebunia vacanțelor, tot atâtea trăsături care, în mod evident, dau semnalul fericirii dionisiace, universului său marcat de abundență și de plăceri, de lipsa de griji și de absența muncii. Divertisment și timp pentru sinetc "Divertisment și timp pentru sine" Societatea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
plăcerilor trupului și ale simțurilor. Seducție publicitară, oraș ludicizat, febra divertismentelor, nebunia vacanțelor, tot atâtea trăsături care, în mod evident, dau semnalul fericirii dionisiace, universului său marcat de abundență și de plăceri, de lipsa de griji și de absența muncii. Divertisment și timp pentru sinetc "Divertisment și timp pentru sine" Societatea de hiperconsum înseamnă deci „revanșa lui Dionysos”? Modelul de societate care se anunță să fie oare de esență „orgiastică”? Se caracterizează cultura noastră printr-un hedonism comandat de dezindividualizare, de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Seducție publicitară, oraș ludicizat, febra divertismentelor, nebunia vacanțelor, tot atâtea trăsături care, în mod evident, dau semnalul fericirii dionisiace, universului său marcat de abundență și de plăceri, de lipsa de griji și de absența muncii. Divertisment și timp pentru sinetc "Divertisment și timp pentru sine" Societatea de hiperconsum înseamnă deci „revanșa lui Dionysos”? Modelul de societate care se anunță să fie oare de esență „orgiastică”? Se caracterizează cultura noastră printr-un hedonism comandat de dezindividualizare, de incandescențe extatice și de fuziuni
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
7, de a trăi sentimentul exasperat al apartenenței lor colective. Or, modelul de fericire pus la punct de societatea de hiperconsum este diametral opus. Bucuriilor colective ale comunității adunate laolaltă și dezlănțuite le-au succedat plăcerile private ale consumului de divertisment. Călătorii, turism, sporturi, televiziune, cinema, ieșiri cu prietenii: ceea ce domină acum este diseminarea și pluralizarea plăcerilor alese în funcție de gusturile și de aspirațiile fiecăruia. Chiar și practicate și trăite în grup, divertismentele ilustrează în mod exemplar individualizarea crescândă a modurilor de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dezlănțuite le-au succedat plăcerile private ale consumului de divertisment. Călătorii, turism, sporturi, televiziune, cinema, ieșiri cu prietenii: ceea ce domină acum este diseminarea și pluralizarea plăcerilor alese în funcție de gusturile și de aspirațiile fiecăruia. Chiar și practicate și trăite în grup, divertismentele ilustrează în mod exemplar individualizarea crescândă a modurilor de viață. Nicio „ieșire din sine”, ci, dimpotrivă, dezvoltarea unui timp pentru sine, rezervat liberei dispoziții personale; nicio disoluție a principium individuationis, ci, mai degrabă, un timp recreativ în care se afirmă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dimpotrivă, dezvoltarea unui timp pentru sine, rezervat liberei dispoziții personale; nicio disoluție a principium individuationis, ci, mai degrabă, un timp recreativ în care se afirmă gusturile subiective. Anticul otium era un timp al construcției de sine, manifestându-se în cultivarea divertismentului și în contemplație, în meditație și în conversație. Bacanalele ofereau o imagine răsturnată a moravurilor sociale și duceau, în cursul petrecerii colective și extatice, la deposedarea de sine. Universul divertismentului contemporan nu este nici una, nici alta: e universul privatizării plăcerilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]