3,083 matches
-
și el. Nu accepta s-o părăsească. În plus, în încâlceala aceea nemaipomenită de înrudiri, ea era fiica din prima căsătorie a defunctului Agrippa. Iar fraza pe care o a strigat-o Tiberius a făcut înconjurul Romei: „Ar trebui să divorțez de fiica lui Agrippa ca să mă căsătoresc cu văduva lui?“ Dar, în timp ce capitala imperiului urmărea amuzată acea insolită dispută familială, Augustus a declarat solemn: „Eu mă gândesc la Roma de-a lungul secolelor, nu la puținii ani ai vieților voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Și pe când toți râdeau, Varilia a adăugat că Augustus, spre norocul lui și al Liviei, încă nu scrisese legea împotriva adulterului. Ba chiar a cerut părerea oficială a celor mai înalte autorități religioase: era legitim ca o femeie însărcinată să divorțeze rapid și apoi, la fel de repede, să se recăsătorească? Iar copilul care urma să se nască, pe al cărui tată nimeni nu îndrăznea să-l numească, după cum am spus, ce status avea să aibă? Fiind pe undeva o temă teologică, răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de Julia. Spre marea lui deziluzie, o văzuse pe tăcuta lui Vipsania refăcându-și viața. Drusus scrise: „Asinius Gallus, un gentilom bătrân, bogat și liniștit, a avut o singură vină: s-a căsătorit cu Vipsania, femeia de care Tiberius a divorțat în chip laș, supunându-se Mașterei, pentru a se căsători cu Julia. Odată ajuns la putere, Tiberius l-a văzut tot timpul, printre senatori, pe cel care, de câțiva ani, se poate lăuda că doarme, și încă spre mulțumirea amândurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
potriveau ca lupul și mielul închiși în același țarc; iar când se duse în oraș își sintetiză raționamentele și povesti că Împăratul, îmbrăcat în veșminte ciudate, „vorbea cu Luna“. Curierul căzut în prăpastie — Și așa s-a hotărât el să divorțeze, îi spuse Callistus, cu vocea lui metalică, lui Annius Vinicianus, la Roma. Printr-o scrisoare, așa cum a divorțat Marcus Antonius de sora lui Augustus: Tuas res tibi agito, ia-ți înapoi lucrurile tale. Pare incredibil, dar cea mai frumoasă femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și povesti că Împăratul, îmbrăcat în veșminte ciudate, „vorbea cu Luna“. Curierul căzut în prăpastie — Și așa s-a hotărât el să divorțeze, îi spuse Callistus, cu vocea lui metalică, lui Annius Vinicianus, la Roma. Printr-o scrisoare, așa cum a divorțat Marcus Antonius de sora lui Augustus: Tuas res tibi agito, ia-ți înapoi lucrurile tale. Pare incredibil, dar cea mai frumoasă femeie din imperiu a fost alungată de la palat ca o servitoare. Din cauza celeilalte, care are cu trei ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Încep s-o iubesc din gelozie. (seara) E ger. Plecăm undeva cu mașina. Ea vrea să mă ducă nu știu unde. Nu sunt atent. Accept să mergem oriunde. Sunt ca un mecanism Întors. Gheață, alunecuș, ne-am certat azi. Am hotărât să divorțăm. Are ochii ficși. Se uită Înăuntru, ca și mine. Nu are reacții la ce spun, nici nu-mi confirmă că m-a auzit. Se urcă. Cheie. Motor. Accelerează puternic. Pornește. Schimbă. Virează la dreapta pe Romei. Merge cu precauție până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un orășel de pe Coasta de Vest a Americii și se adaptase cu bine vieții într-un oraș mare, de aceea era în temă cu ce ar putea însemna „mentor”, mai ales că se știa o femeie destul de atractivă, iar el divorțase de patru ori de-a lungul anilor. Pe de altă parte, Balzac era un magician de renume mondial: fusese invitat în nenumărate rânduri la emisiunea lui Johnny Carson și timp de mulți ani rămăsese mulți ani cap de afiș la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aprecie Sachs, gândindu-se că mândria și puterea sunt inseparabile. Kara începu să râdă. - E un număr clasic pe care William Ellsworth Robinson obișnuia să-l facă. Era foarte cunoscut. Se numea „Cum Să Scapi de Nevastă” sau „Mașina de Divorțat”. Cam așa e și povestea mea. Pot să fac iubiții să dispară ca nimeni altcineva. - Să știi că majoritatea se pricep să dispară și singuri, încercă Sachs să o consoleze. - Majoritatea tipilor pe care i-am cunoscut pe când lucram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
femeia putu vedea o cicatrice destul de mare; de asemenea, mâna stângă era deformată. Dar niciunul din aceste lucruri nu conta pentru ea, căci avea o calitate foarte importantă: îi plăceau caii. Cheryl Marston, în vârstă de 38 de ani și divorțată de 4, își dădu seama că amândoi se măsurau din priviri. El zâmbi vag și privi în altă parte. - Eu... Vocea i se topi și umplu tăcerea printr-o bătaie prietenoasă pe coapsa calului. Marston ridică o sprânceană. - Deci? încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prietenii săi care tocmai trecuse printr-un divorț, lucru pe care se vedea că îl făcuse și ea și că îi produsese suferință. Ca atare, următorul pas logic a fost să adopte o poză sugestivă și să declare că era divorțat și că soția fusese cea care îl părăsise pentru altcineva. Era bineînțeles devastat, dar era în plin proces de recuperare. - Am renunțat la o barcă, spunea el cu acreală, doar să nu mai aud de acel nenorocit. O barcă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și chiar aruncă lucruri - părea așa teatral și cumva italienesc, pe când la mine acasă era liniște și plictiseală. Câteodată inventam chestii despre cum se ceartă mama și tata, doar ca să îi fac să pară mai interesanți - ba chiar voiam să divorțeze, ca să pot fi trimisă de la unul la altul, așa ca Annabel. Obișnuia să primească niște cadouri uluitoare de la tatăl ei. Numai că acum, când acasă nu mai e chiar atât de senin, simt altceva. Aș vrea să fie exact cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o sticlă de vin și eu mă panichez din cauza temelor, și nu pentru că se despart părinții mei. Orice se poate întâmpla se întâmplă. Undeva. — Da, sigur. Asta-nseamnă că există un alt univers chiar lângă noi unde mama și tata divorțează și pe mine mă calcă mașina când traversez strada în dimineața asta. —Mersi mult, Hol. Asta chiar m-ajută. Doar pentru că nu suport când treci la chestiile tale metafizice ciudate. Trebuie să înveți să trăiești în realitate, Ben - și știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu te măriți cu el, Stacey? Pare mișto și cred că-i nebun după tine și din astea, așa că de ce nu și aș putea să vin la nuntă cu o ținută nouă și ne-am distra așa tare. Acolo puteți divorța repejor, ca aici? Mi se pare că-s mari copiii lui, deci e OK. Doar să te treci întâi de partea cealaltă și să-ncepi să TRĂIEȘTI! Și, că tot veni vorba de trăit, mișcă-ți fundu-napoi în internet café
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
când spuse că lucrează împreună, dar abia după ce le-a enumerat pe toate, Leigh recunoscu în sinea ei un lucru: aștepta ca Jesse să-i ofere o explicație rezonabilă despre faptul că era căsătorit, ceva de genul “De fapt am divorțat” sau “De fapt nu sunt căsătorit”. Știa că era puțin probabil. Dar asta n-o împiedica pe Leigh să spere. El îi puse degetul pe buze ca s-o facă să tacă, ceea ce, constată ea cu surprindere, i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
feciorească. În cizme bate cu palmele. Și strigă: Bine taie cuțâtu’ / Că l-am ascuțât amu /. TU tropăi alături de el. Te bucuri și bucuria e lină. Înfuleci tort și mandarine. Pe urmă vine mătușa și un unchi care tocmai a divorțat de o rusoaică. Înfulecă și ei piftie, salată de beuf și sarmale. Le arde de chef. Beau șpriț și cântă romanțe. Mână birjar. În timpul romanței Îi sorcovești. Câștigi trei lei. Exact cât Îți trebuie ca să vezi „Pe Donul liniștit”, ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
băi tovarășe? Pleci aproape cântând. „Zori cu noroc ne răsar; tăcere și gânduri curate Zile bune de-acum vorbe de bine grăiți Astăzi nu vrem judecăți, departe cu sfadă nebună. Gloată cu grai veninos, lucrul să ți-l zăbovești!” Ai divorțat de soacră, deci și de nevastă, nu mai ești slugă la sas. O să pleci când vrei tu, nu târâit de alții, când o să vrea „mușchii tăi”. Și nu mai peci niciodată. Pleci doar la Sighișoara și cu Lotoțki, prietenul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lor discuții politice. Giuliano, lunganul cu părul albit înainte de vreme din cauza Liviei, era aplecat peste Rodolfo, bărbatul lui Adele, strălucitul avocat care în timpul liber juca într-o trupă de amatori și care în vara ce avea să vină va fi divorțat de săraca Adele, închizându-i cu o îndârjire avocățească robinetul privilegiilor, de la o zi la alta, fără milă și fără rușine. Dar viața este dulce, pentru că se deapănă în timp și ne lasă timp pentru toate. Adele, în seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
provoci stânjeneală? Ție? Sau mie? —Greu de spus exact. Poate ambele. Nu știu. Ai cumva un nume? —Mă cheamă Fima. Efraim. Pe mine Annette. Ești căsătorit? —Am fost, doamnă. De două ori. Aproape de trei ori. —Și eu sunt pe cale să divorțez. Mai bine zis, să divorțeze el de mine. Ești prea timid ca să te uiți la mine? Ți-e teamă c-o să fii dezamăgit? Sau vrei numai să fii sigur că nu va trebui să eziți dacă să-mi dai sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Greu de spus exact. Poate ambele. Nu știu. Ai cumva un nume? —Mă cheamă Fima. Efraim. Pe mine Annette. Ești căsătorit? —Am fost, doamnă. De două ori. Aproape de trei ori. —Și eu sunt pe cale să divorțez. Mai bine zis, să divorțeze el de mine. Ești prea timid ca să te uiți la mine? Ți-e teamă c-o să fii dezamăgit? Sau vrei numai să fii sigur că nu va trebui să eziți dacă să-mi dai sau nu bună ziua, În caz că ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
simt ceva mai bine acum. De când m-am Întors ieri de la clinică, n-am Încetat să mă Întreb - o să mă sune, n-o să mă sune? Am avut senzația că da. Dar mi-a fost frică să sper. Și tu ești divorțat? Nu mi-ai spus că ai fost căsătorit de două ori? De ce le-ai lăsat? Vrei să-mi povestești? Fima spuse: Nu eu le-am lăsat. Din contră. Annette zise: —Povestește-mi totuși. Dar altă dată. Nu azi. Azi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
luat pe mine să fiu copilul lor, Însă nici eu nu i-aș fi ales ca părinți. Nu e drept să poți alege cu cine să te căsătorești, dar să nu-ți poți alege părinții și nici să nu poți divorța de ei. Fima? — Da. — Vrei să luăm o lanternă, bandaje și iod și să coborâm până la vadi? — Pe Întunericul ăsta și pe ploaie n-avem nici o șansă să-l găsim. Într-adevăr, zise Dimi. Ai dreptate. N-avem nici o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe Hackler pentru propriile lui chinuri, pe care adesea și le ascundea în acel registru jos propriu vocii tatălui său. Într-o duminică după-amiază, după a treia sticlă de vin, când „Oha“ lăsă să se înțeleagă că ar dori să divorțeze - fiindcă și-a găsit alta -, acesta i se adresase mai mult fiului mijlociu, preferatul lui, care ședea lângă nevastă-sa. Ea nu scotea nici o vorbă și plângea în încremenirea ei, privea doar și, într-un târziu, spuse cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Ce vremuri! tc "" A trebuit să treacă mai bine de douăzeci de ani, din ziua în care ne-am cunoscut, pentru ca eu și Mark să ne hotărâm să ne căsătorim și mai puțin de zece luni ca să ne hotărâm să divorțăm. Cred că e un record. L-ar putea interesa pe Jerry Springer. Deși poate există vreo cultură în care acest lucru e un semn al succesului, o cultură în care căsniciile scurte sunt considerate frumoase tot așa cum la unele popoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
simplu nu-l puteam găsi. Nu puteam să cădem de acord să facem doar jumătate de copil sau să ne luăm un cocker spaniel. Oare există cupluri, cupluri fericite care sunt împreună de-o veșnicie și care se hotărăsc să divorțeze din cauza asta? Ei bine, ce le rămâne de făcut? Vedeți, eu îl iubesc pe Mark, dar am o nevoie biologică de a avea un copil. Această nevoie și-a făcut loc în viețile noastre pe nesimțite. E atât de reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
orice altceva. Știam că nimeni nu va putea înțelege că aveam mai mare nevoie să fac un copil decât să-l iubesc pe Mark. Dar, în ultima săptămână, mi-am dat seama că acesta nu e motivul real pentru care divorțez de Mark. În toți acești ani când am crezut că ne mișcăm împreună în aceeași direcție, noi am fost de fapt pe drumuri ușor diferite, care, treptat, s-au îndepărtat de o tangentă devenită imperceptibilă. Și acum, când eu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]