17,443 matches
-
de la profesorul Zenit, fostul lui mentor... ― Eu zic să mergem să vedem cum evoluează post operator șetrarul. La ultima cercetare, se prezenta foarte bine. Scopul urmărit de profesor era de a-l scoate pe Gruia din pasa proastă care Îl domina... Au intrat În salonul unde se afla “tatăl nostru” - cum l-au numit pe țiganul de la șatră... ― SÎ trăiți, domnu’ profisoru’ doctoru’! Uiti cî amu pot sî grăiesc. ȘÎ asta numa’ - sărut mânuța lu’ domnu’ doctoru’ - cari m-o opirat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fiindcă făcuse imprudența de a veni spre noi. Am avut impresia chiar că Îi văd și chipul: un individ cu față bucălată, scund, și cu „balalaica” la piept. ― Era sigur pe el, fără Îndoială - a ieșit și Nicu din tăcere, dominat de tensiunea momentului. ― „Al nostru ești, „prietene”, mi-am zis! În timp ce eu mergeam spre el tușind, ca să-i abat atenția, Păpădie a făcut un mic ocol, pentru a i pica În spate. Trebuia să-l prindem fără să-l lovim
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se pare mie ori ai greșit locul, Despi. Despina a privit la profesor mirată. ― Nu, nu. Nu-i o glumă. Locul tău este dincoace... Despina a tresărit. „Uite ce-mi face tati. Ajută-mă, Doamne, să nu fac nici o greșeală!” Dominată de acest gând, s-a Întors și a trecut de cealaltă parte, pe locul mâinii Întâi... Când s-au văzut de o parte și de alta a mesei de operație, s-au auzit două răsuflări adânci. Erau ale celor doi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
album anatomic o asemenea imagine difuză. Înăbușită de mască, se aude vocea specialistului suedez : Pare a fi o necroză profundă în zona nervului central cranian. Să fie o tumoare ? Cred că orice încercare poate fi fatală. O liniște de moarte domină pentru nesfârșite momente. Toți așteaptă o decizie din partea profesorului, care se găsește ca într-o stare de transă. Capul îi este gol de gânduri. Știe, știe mai bine ca toți, că orice încercare este fatală, că intruziunea în zona cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ținându-și roibul de căpăstru în cadrul portalului dărâmat de ruși. Emoția amândurora era în afara cuvintelor, în afara gesturilor. După o lungă tăcere a rostit stânjenit : "Am primit ordin de încartiruire a plutonului meu în conacul Racoce. Cineva m-a îndrumat încoace." Dominată de o emoție ce nu puteam să o stăpânesc, fără să spun o vorbă, l-am condus în conacul care cu până câteva zile înainte fusese cartierul general al rușilor. Clădirea era încă în picioare, însă în interior, urmele lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pradă foamei, bolilor, mizeriei, dornici să se întoarcă pe la casele lor, oricum ar fi fost acelea. Dar ei, pe urmele învinșilor și secând, violând, distrugând totul în calea lor, scandau cu ultimele forțe : "Berlin ! Berlin !" Sindromul învingătorului : cel de a domina cu orice preț învinsul ! Zbierau cuvinte în limba rusă și furau tot puținul care mai rămăsese prin casele noastre. Femeile tinere luau drumul ascunzătorilor, ceea ce a trebuit să fac și eu cu Minodora. La un interval de două zile am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
credit, ci de ceva mult mai profund. Pe undeva, parcă ea ar lua azi și locul mamei mele spre a-mi îngădui să fiu, în deplinătatea accepțiunii, soră a Minodorei. Minodora a existat, am toate dovezile și am o curiozitate dominată de teamă privind destinul ei pe care mi-l va dezvălui desigur Teodora. Încep să cred că am întâlnit-o cu adevărat pe sora mea într-o lume în a cărei existență nu credeam până când nu și-a deschis o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vară și nu aveam încă să ne batem cu frigul siberian, ci numai cu norii de oribile musculițe care intrau în ochi, în gură, în nas. Am fost debarcați toți șapte, cinci femei și doi copii, pe un platou ierbos dominat de un pâlc de mesteceni. Ne-au lăsat, ca "inventar", trei cazmale, un târnăcop, un cuțit, o oală, un sac cu fasole uscată, unul cu boabe de porumb și două pâini ca niște cărămizi crăpate. Ni s-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pace ! Doar pe Vasili l-am mai revăzut peste ani. Primăvara revenise cu cortegiul ei de ciripit de păsări, de muguri care se grăbeau să se deschidă sub căldura razelor de soare, de parfumuri de verdeață și de flori care dominau chiar și mirosul de spital. Pentru mine însă iarna sufletului era mai grea ca oricând, iar gândurile îmi erau neîncetat la Minodora. Îl ajutam pe Gerhard la o operație grea : o femeie infectată care pierduse mult sânge și risca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Oare ce a gândit dânsa, fata mea, despre această coincidență ? Oare nu i-a fost teamă pentru Alindora ? Cred că speranța că scoțând-o de aici va asigura copilului ei o viață de care ea nu a avut parte a dominat teama. Am cugetat de atâtea ori la asta dar nu am găsit răspuns. A trecut de mult ora prânzului, hai să mâncăm ceva. O să fac o mămăliguță, cred că o să îți placă brânza și smântâna pe care mi le aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că va reuși în viață prin plecarea ei la studii. Avea un fel de îngrijorare că nu știa cum va fi și totodată părerea de rău că se va despărți de chirurgul pe care îl iubea atât de mult. Totuși domina veselia. La spital, mergând pe coridorul care ducea la cabinetul lui Matei, se întâlnește cu Georgeta, se salută și aceasta, ca s-o necăjească, fără să fie întrebată îi spune surâzătoare că a trecut pe la Matei. Cecilia neluând-o în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
brațele după gâtul lui. După sărutul prelungit, fermecat de parfumul corpului ei, Matei nu s-a stăpânit să nu-i sărute sânii dezgoliți și mai mult din cauza reverului pijamalei care-i alunecase pe umăr, simțind amândoi, deopotrivă, plăcerea care-i domina. De când ești aici?l-a întrebat din nou. -te admir de ceva timp. —Romanticule! Cum ai intrat? Încet, că dormeai ca un copil nevinovat. Era ușa deschisă? — Da, spre bucuria mea. —Doamne, Dumnezeule! Parcă sunt nebună. Cum de n-am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fapt nu era altul decât Don Juan d’Aragon, un nobil proscris care o iubea de Dona sol, sfârșitul lor tragic asemănându-se cu cel al lui Romeo și al Julietei. —E adevărat că Hernani întruchipează tipul eroului romantic, oarecum dominat de fatalitate, dar nu mă mai plasa pe mine în timpuri de mult apuse, când trăim în secolul XXI și când pe iubita mea n-o pot compara nici cu Julieta, nici cu Dona Sol, nici cu cine mai vrei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de gazdă. Îi ia paltonul, îl pune în cuier, invitându-l înăuntru și îndemnându-l să se facă comod, după care îmbrățișările continuă, nerămânând părți ale fețelor nesărutate, într-o tăcere deplină, în care cuvintele nu-și aveau locul, fiind dominate de glasul inimii lor. Erau doi tineri frumoși, îmbujorați, Cecilia de căldura și lucrul din bucătărie, Matei de frigul de afară și ambii de emoția revederii și dragostea ce și-o purtau. Într-un târziu, după alintările atât de plăcute
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
90 Rareș Tiron fericite apuseseră deja, iar acum, pe măsură ce își ducea înainte traiul, iată că mantaua neagră a nebuniei, ce acoperă totul și nu se sperie de nimic, începea ușor, dar precis, să pună stăpânire cu adevărat pe judecata ei, dominând-o. Aici, cititorul, devenit, poate, dintr-odată bănuitor, trebuie să afle că, într-o inimă sensibilă - ce pulsează puternic de mâhnire multă, amestecată cu regretul de a nu avea putința de a-i explica originea celor ce sunt în putere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
asta. Nici măcar răscolitorul sentiment de dragoste pe Osvald nu-l mai răscolea defel, iar el era conștient de asta pe deplin. Și nici nu avea cum s-o facă, de vreme ce exista altceva în sufletul său, care, înrobindu-l, să-l domine. Însă nu se poate spune că nu-și pusese niciodată problema aceasta, iar, atunci când, totuși, o făcuse, gândise astfel: „Simt că, în faza actuală, nici n-aș putea iubi pe cineva. Fără să vreau, mă simt de parcă aș fi superior
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Măcar atât, căci gândul întotdeauna va avea puteri depline peste toate. În aceste condiții, bravul acela naiv de Don Quijote este mai probabil să reușească-n misiunea lui cu morile de vânt, decât eu într-a mea cu nefericirea ce mă domină hain. O cortină neagră se lasă parcă peste mine și mă chinuie, mă sufocă la interior și mă-nfioară. Și, sincer, chiar deloc nu știu câtă vreme se va mai scurge, până îmi va da lovitura de grație și de tot mă va
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
jalnică, ca vai de tine?, întrebă Luiza curioasă, din ce în ce mai interesată de subiect. - Da, întocmai, acesta-i motivul! Simt că ard într-o grozav de puternică indispoziție nervoasă, căreia, de când am aflat tragica veste, nu-i mai pot pune frâu. Mă domină, lovindumă parcă din toate părțile... - Dar de ce? - De ce? Pentru că mă văd atât de neînsemnată... În fața morții, nimeni, dar absolut nimeni, nu are vreun cuvânt hotărâtor de spus. Dintre toți, singura stăpână pe ea este doar moartea, ai observat? Ea face
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
niciun chip, să se apropie sufletește de mama lui, iar certurile se îndesau și deveneau tot mai înverșunate și mai violente pe zi ce trecea. Mai mult decât orice, ambii erau plini de amor propriu, dar Șerban era cel ce domina aici. Puțin câte puțin, chiar și pe mama sa reușise cu abilitate s-o subjuge mult, plasând-o în rolul de subaltern al său și comportându-se cu ea aproape despotic. Atât unul, cât și celălalt începuseră să se poarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mereu, pentru Șerban devenise cel mai chinuitor lucru dintre toate și față de care ajunsese chiar să se și teamă! Oricât s-ar fi căznit dânsul să adoarmă noaptea, cu niciun chip nu reușea să-și învingă cumplita insomnie, care-l domina. Puțin câte puțin, el ajunsese să fie, în timpul nopții, singurul paznic al tavanului jalnic, la care se uita! Iar, atunci când, totuși, închizând ochii, izbutea să biruie cu greu neastâmpărul nervos din el și să adoarmă, era mai în permanență hărțuit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cât se poate de normale totodată, pentru că, în definitiv, lui Rareș Tiron îi place să studieze cu atenție oamenii și să îi transfigureze în prozele sale prin profiluri psihologice unice, analizându-le cu grijă gândurile, sentimentele și trăirile ce-i domină teribil: „Oare, în lumea animalelor, ce ajunge cel înfrânt, în urma luptei dintre doi masculi pentru o femelă, în ochii tuturor celorlalți? Ajunge doar o târâtoare, un melc, o moluscă antropomorfă, adică ceva ce nimeni nu-i dă nicio atenție! Dimpotrivă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la steaua care își înnoiește, o dată cu întoarcerea suveranului din exil, strălucirea pe care o cunoscuse la nașterea acestuia). Pe scurt, este vorba despre un encomion deșănțat al monarhiei lui Carol al II-lea într-o epocă a Restaurației în care dominau setea de justiție și, mai ales, certitudinea în ivirea unei noi Vârste de Aur, fertile pentru toate domeniile vieții. Mult timp după aceea, Anglia a continuat să fie la fel de coruptă și de slab dezvoltată din punct de vedere socio-economic, în pofida
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
au trecut, fără milă, la asaltul principalelor noastre industrii. Ei sunt pe punctul de a le elimina, una după alta. Și strategia japoneză a exporturilor nu urmărește doar să contribuie la aprovizionarea pieței mondiale, ci pur și simplu să o domine". Concluzia nu poate fi decât una singură: "La patruzeci de ani de la sfârșitul războiului mondial, noi nu știm încă cu adevărat cine l-a câștigat". Această strategie, născută, evident, dintr-o nemăsurată ambiție, este pusă în practică, ordonat și fără
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nivel pur instinctual (mânat de porniri primare, precum dorința de a mânca) și menținând chiar idiosincrasiile persoanei în viață. Pe scurt, regizorul american acreditează și impune perspectiva potrivit căreia morții care se întorc din mormânt suntem noi înșine, caricaturi hilare dominate de instincte obscure și incapabile de viață socială în afara unei discutabile congregații întru satisfacerea poftelor animalice. Acțiunea fimului american este simplă: un grup de oameni se refugiază într-o casă de țară izolată și trebuie să reziste o noapte întreagă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
americano-european, dar deosebit de puternici în imaginarul nipon: femeia și copilul. În arhipelagul extrem-oriental, femeia i-a inspirat întotdeauna o panică indescriptibilă partenerului masculin, care, treptat, a transformat-o într-o "fetiță" (arhetipul erotic al japonezei contemporane), pentru ca s-o poată domina abia în momentul în care silueta ei fragilă nu mai poate opune rezistență fizică (tema este lărgită în eseurile noastre despre erotismul nipon). Pe de altă parte, copilul înspăimântă prin seriozitatea și gravitatea cu care se joacă, tulburând prin această
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]