6,873 matches
-
bărbia În piept, i se Închid ochii pe jumătate. În mijlocul iurtei se Întinde o piele de iapă albă. Șamanul bea apă proaspătă și se lasă pe vine În cele patru puncte cardinale, scuipând apa la dreapta și la stânga. În iurtă domnește o liniște deplină. Ajutorul șamanului aruncă În foc câteva fire de păr de cal, peste care presară cenușă. Atunci se lasă un Întuneric de nepătruns. Deodată se aude nu se știe de unde un țipăt ascuțit, intermitent, pătrunzător ca scrâșnetul oțelului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
șapte ani nu se vor mai naște oameni. În ultimii 30 de ani dinaintea sfârșitului lumii (un an va avea durata unei zile), Pământul va fi condus de Diavol, ca urmare a unei Înțelegeri dintre acesta și Dumnezeu. Apoi va domni seceta, iar Anticrist va cutreiera lumea cu o găleată plină cu apă sau cu urină. Cei care vor bea din ea vor aparține Diavolului. În același timp, vor umbla prin lume Isus și sfinții cu o bucată de pâine și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Încercări filosofice (Essais philosophiques, 1977). La critique roumaine a découvert et a fait publier récemment des volumes de correspondance qui aident leș lecteurs à compléter leur vision sur l'univers de création et la personnalité de Blaga : Corespondență (Correspondance, 1989), Domnită nebănuitelor trepte. Epistolar Lucian Blaga Domnită Gherghinescu-Vania (1941-1948) (La princesse des marches insoupçonnées. Correspondance Lucian Blaga Domnită Gherghinescu Vania (1941-1948), 1955), De amiciția : Lucian Blaga Ion Breazu (corespondență) (De amiciția : Lucian Blaga Ion Breazu (correspondance), 1955), Corespondență de familie (Correspondance
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
aceasta, întreaga romanitate răsăriteană era creștină, sub aspect cultural și religios, până la venirea slavilor, în 602. Pe de altă parte, în acest răstimp, se produce un exod continuu al populației agricole din Imperiu spre părțile "barbare" din nordul Dunării, unde domnea o viață mai liberă. Asistăm la o trecere masivă de populație latină din sud în nordul Dunării, în câmpia Munteniei, în sudul Moldovei și în podișul Transilvaniei, care s-a suprapus vechii populații daco-romane aflată aici între 106-275. Subliniem că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
n-au venit în Dacia cu intenții pașnice, ca o populație liniștită, dimpotrivă, ei s-au manifestat ca niște cuceritori semeți, mândri față de alte neamuri. Ei răspund avarilor care le-au cerut să se supună: "Suntem obișnuiți ca noi să domnim peste alții, nu alții peste noi". Este limpede, deci, că slavii au venit în Dacia în calitate de cuceritori, ei au luat în stăpânire pământul și au supus populația autohtonă, romanică, aflată aici. Populația romanică din Dacia, condusă în satele (obștile) lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe rând de unguri. Menumorut, aflat în reședința sa, răspunde ungurilor lui Arpad, cu o "inimă bulgărească", ca vasal al stăpânului său, împăratul Bizanțului, suntem la începutul secolului al X-lea. În cele din urmă, ungurii preiau controlul voievodatului. Gelou domnea peste "țara ultrasilvană" (terra ultrasilvana), supușii lui, vlahi (români) și slavi, au avut de suferit de pe urma pecenegilor, iar luptătorii săi nu aveau săbii, ci doar arcuri și săgeți. Cronica îl numește pe Gelou "dux Blacorum" și apoi "dux ultrasilvanus"-acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și urmașii săi imediați, la sud de Dunăre, dar el a fost în esență identic. Fenomenul n-a permis decât salvarea unei mici părți a populației. Terenul (spațiul) devenise vacant, iar slavii au exploatat situația. Cât privește lunga tăcere ce domnește asupra românilor din nordul Dunării, până în secolul al XII-lea, aceasta nu este mai neobișnuită decât cea care învăluie originile poporului albanez, altă supraviețuire etnică preslavă în sud-estul Europei, ce se manifestă în Illyricum occidental, începând din secolul al XI
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
echipamentului de luptă. Armatele mongole erau organizate precum cele ale nomazilor turanici, potrivit sistemului zecimal, în unități de 10, 100, 1000 și 10.000 de războinici, și doar în împrejurări speciale își sporea efectivele. În rândul trupelor de războinici mongoli domnea o disciplină de fier, care începea de la recrutarea și dispunerea pe câmpul de luptă și până la retragerile strategice și organizarea jafurilor, iar abaterile de la normele militare erau pedepsite cu extremă severitate. Izvoarele vremii exagerează involuntar efectivele mongole, iar o estimare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în teritoriile extra-carpatice. Regele Bela IV, temându-se de o nouă invazie, a inițiat demersuri diplomatice pe lângă papă și suveranii Apusului, pentru organizarea unei cruciade antimongole. În absența unui sprijin concret, regele a urmărit o apropiere de Rusia apuseană-Halici-Wolhynia, unde domnea atunci cneazul Daniil Romanovici. După 1245, s-a încheiat o înțelegere între cele două părți, întărită prin legături matrimoniale între ele. Deși, pe de altă parte, chiar în 1245, cneazul a fost silit să se prezinte la curtea hanului, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fi acceptat supremația voievodului de la Argeș. Se poate spune astfel că trecerea de la "țară" (voievodat) la stat s-a făcut "pe tăcute", nefiind oglindită în documentele vremii.14 Ce s-a întâmplat cu Tihomir (Thocomer) nu știm, nici cât a domnit sau alte împrejurări ale stăpânirii sale. Vorbind despre începuturile Țării Românești, P. P. Panaitescu nota următoarele: "Este probabil că întemeierea Valahiei (Țară Românească) să se fi îndeplinit în același fel ca în Rusia, unde unul din cneji, cel al Moscovei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
căror datină trăiește el, făcând dintr-însa fundamentul puterii sale. Nu mai este nevoie să se arate, spune el, din ce concepție a populației autohtone provine acest nume de "Țara Românească"-este amintirea împăratului din miezul legendelor, a "domnului", care "domnește" și "decât care nu poate fi o putere mai mare". Și este, în sfârșit, exemplul hanului cuman, stăpân de la munte la mare, precum de la acești cumani, mai mult decât de la tătari, este preluată deprinderea ostașilor și vânătorilor cu arcul. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și în câte unul sud-dunărean, nu avem nici un suport pentru a încerca să desemnăm figura acestui domn, Basarab. Am văzut că Basarab și-a început domnia la 1310 sau 1324, nu știm însă în ce împrejurări a ajuns el să domnească. Apoi, în contextul extern prielnic, zugrăvit mai sus, românii au profitat de starea confuză și anarhia nobiliară din regatul arpadian, pentru a se întări la ei acasă. La puțin timp după năvălirea în Ungaria, în 1323, Mihail, fiul lui Stracimir
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iunie1334-iunie 1335, el a reușit să reocupe Severinul, această strajă contra românilor, și a instalat acolo ca ban pe Dionisie. Până la moartea regelui, în 1342, Basarab a continuat să rămână "necredinciosul nostru valah" (infidelis Olacus noster"). El a continuat să domnească, dar l-a asociat la domnie pe fiul său, Nicolae Alexandru. Bătrânul voievod Basarab s-a sfârșit "la anul 6860 (1352)", conform unei însemnări pe peretele bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Argeș. Noul rege Ludovic I a trimis solii la Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
noastre despre momentul istoric al "descălecatului" din 1359? Letopisețul anonim al Moldovei (Letopisețul de la Bistrița) consemnează lapidar "descălecatul lui Dragoș": "În anul 6867 (1359), a venit Dragoș voievod din Țara Ungurească, din Maramureș, după un bour, la vânătoare, și a domnit doi ani". La fel se exprimă și Letopisețul de la Putna și Cronica sârbo-moldovenească. Însă Cronica moldo-polonă, redactată în limba poloneză, pe baza analelor interne, spune: "Cu voia lui Dumnezeu, în 1352, cel dintâi voievod, Dragoș, a venit ca vânător din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
in restauratione terre nostrae Moldaune", cf. unui document al cancelariei regelui din 1360 (DRH D, I, p. 75-78). Regele nu a reușit să-l aducă la "ascultare" pe noul domn, care, "spre paguba maiestății noastre" (Ibidem, p. 80-83), continua să domnească în Moldova. Și cronica lui Ioan de Târnave consemna că Bogdan, noul stăpân al Moldovei, "a fost atacat deseori de oastea regelui", ceea ce indică că Ludovic trimisese oști în multe rânduri, pentru a restabili suzeranitatea sa, dar a fost învins
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se poate vorbi la est de Carpați de un transfer masiv de populație, de peste munți sau din alte regiuni. Istoricul P. P. Panaitescu, după ce prezintă momentul "descălecatului" și personalitatea istorică a lui Dragoș și Bogdan, susține că primul voievod a domnit doi ani și a murit în scaun, în noua sa țară, fiind îngropat într-o biserică de lemn din Volovăț, lângă Rădăuți. Același istoric susține că Dragoș, primul descălecător, era din aceeași familie cu Bogdan, al doilea descălecător, care ia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Era singurul mijloc de a scăpa de pretențiile ungurești și mai ales de a păstra tot ceea ce se cucerise până atunci, "în lipsa unei puteri stabilite la Nistrul de Sus" (Iorga). Acest act marchează începutul suzeranității polone asupra Moldovei, pe care domnii ei au folosit-o în interesul țării. După înfăptuirea acestor obiective sau în paralel cu ele, mai rămânea Moldovei să-și întregească hotarele, prin includerea sud-estului țării în componența noului stat. Această regiune, aproximativ o treime din teritoriul carpato-nistrean, era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
interesant de însemnat (adăugat): din actele contabile de la Caffa, din 2 mai 1386, rezultă că o solie genoveză a mers la "Moncastro" (Cetatea Albă) la "Constantin și Petru voievod". Se poate deduce că acest "Constantin" (Costea, cf. pomelnicului de la Bistrița) domnea în sudul țării, în Moldova sud-estică, teritoriu recent eliberat de sub stăpânirea Hoardei de Aur, ce constituia (încă) un organism statal distinct de cel din nord-vestul țării. Dacă avem în vedere împărțirea administrativă a Moldoovei, în Țara de Sus și Țara
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu seamă în Scrisori către Vasile Alecsandri (din 1879 și până spre sfârșitul vieții), cu mobilitatea asociativă și digresivă permisă de forma literară a „scrisorii”, o caleidoscopică rotire de imagini, portrete, scene „de gen”, descrieri, istorie trăită, destine. Peste toate domnește un duh al evocării, dar memoria autorului nu e nostalgică și sentimentală, ci poezia ei, reală, vine din imprevizibile volute și salturi, într-o mișcare interioară firesc și echilibrat subiectivă, capabilă să alăture, nesilnic, desenul precis și culoarea, accentul ironic
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
de Succesiune din Mantua. Din acest motiv era nevoie de un centru de greutate și de un arbitru în arenă politică religioasă, care să prevină colapsul politic și socio-economic la care se expunea tot mult Europa Occidentală prin anarhia care domnea. Conducătorul care avea să reinstaureze stabilitatea internă și să impună o atitudine agresivă, expansionista, în politica externă a regatului sau a devenit activ pe scena politică în prima jumătate a secolului al XVII-lea. La începutul secolului al XVII-lea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
politică filopolonă. La moartea lui Constantin Cantemir (1693), C. are abilitatea de a prelua domnia, dar n-o poate păstra decât puține săptămâni. După eșec, revine la Constantinopol. În 1699, se căsătorește cu domnița Casandra, fiica lui Șerban Cantacuzino, care domnise în Țara Românească. Au avut șase copii: Maria, Smaragda, Matei, Constantin, Șerban și Antioh. Singurul descendent care va face o strălucită carieră diplomatică (la Paris și la Londra) și literară (în Rusia) va fi Antioh, poliglot și el, pe care
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
care încă se identifică și astăzi: medicina, artele marțiale și meditația. În înțelepciunea taoistă, strămoșul practicilor de sănătate și longevitate cu care arta qi gong a fost asociată atât de mult timp a fost Împăratul Galben (Huang Di), ce a domnit peste o confederație de clanuri tribale din nordul Chinei în jurul anului 2700 î.Hr. Se spune despre Împăratul Galben că practica meditația și exercițiile de respirație și cultiva alchimia internă prin yoga sexuală taoistă, având contacte sexuale frecvente fără ejaculare în cadrul
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
în urmă, așezată în fața ferestrei cu speranța deșartă de a fi salvată. Charlotte a părăsit misiunea de îndată ce s-a întors la Moscova. Ieșind de la hotel, s-a cufundat în mulțimea pestriță de pe stradă și a dispărut. În piața Suharevka, unde domnea trocul, a schimbat cinci franci de argint (negustorul a încercat moneda cu măseaua, apoi a ciocănit-o de lama unei securi) pe două pâini mari și rotunde, care trebuiau să-i ajungă în primele zile de călătorie. Era deja îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-Bravo, români ! - zise vodă cu bucurie. Se vede că vă iubiți țara. Cu așa ostași, nu mă tem de nici un dușman, care ar Îndrăzni să ne calce hotarele ! MIRCEA CEL BĂTRÂN ȘI BAIAZID Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești, a domnit Între anii 1386 și 1418. Dârz apărător al pământului strămoșesc, Mircea cel Bătrân, În fruntea poporului său, a rezistat celei mai mari Împărății din vremea aceea, Împărăția turcească. Ajunși spaima popoarelor, turcii se credeau de neînvins, iar sultanii lor, plini
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
treabă mâine acolo; trebuie să dăm bice cailor. Să mergem fiecare la datoria noastră și de-acu, toți, pe treabă ! Rămâneți sănătoși ! să ne vedem sănătoși ! Am strigat ura ! până când Într-un nor de praf s-au pierdut departe trăsura domnească cu ale suitei. Așa entuziasm n-am văzut altul de-atunci și cred că nu mai odată s-ar mai putea vedea; dar acea oară, sunt prea bătrân ca s-o mai sper apuca... Îmi pare destul de rău de asta
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]