24,150 matches
-
de a fi român. COMUNISM Comunismul e cea mai mare aflare-în-treabă din istoria omenirii. Comuniștii au vrut să ne facă fericiți cu forța: bă, să fiți fericiți, că vă ia mama dracului! Adică să mănânci bine, să bei bine, să dormi bine și la loc comanda! Ca să constați că e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie să ai doctoratul în științe sociale. Orice bou vede că nu e bun. El vede că mă-sa rabdă, nevasta rabdă, copiii rabdă... vede tot
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Ștefan cel Mare. Cu armele! Are meritul că l-a și bătut. Și are mai ales meritul că a coborât morala absolută prin țepele puse în cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap și ți-era frică să n-o furi tu de la tine. Ăsta-i voievod absolut, Vlad Țepeș. Păi fără ăsta istoria românilor e o pajiște cu miei! CONSTANTIN NOICA JURNAL DE IDEI A ține
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
pe geam. Femeia nu spusese nimic. Nu a trecut mult timp și pe ușa bisericii, ieșiseră două sicrie nu unul, imagine care pe domnul inspector Îl ului. Doi morți deodată? Întrebase el. Cum e posibil? Eee, domnule inspector, Dumnezeu nu doarme, spusese femeia cu un oftat adânc. În drum spre casă, spre nedumerirea inspectorului, femeia mai oftase de câteva ori, dând din cap și repetând că Dumnezeu nu doarme. Nerăbdător inspectorul Întreabase; Bine, bine....dar ce s-a Întâmplat aici? Aici
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
morți deodată? Întrebase el. Cum e posibil? Eee, domnule inspector, Dumnezeu nu doarme, spusese femeia cu un oftat adânc. În drum spre casă, spre nedumerirea inspectorului, femeia mai oftase de câteva ori, dând din cap și repetând că Dumnezeu nu doarme. Nerăbdător inspectorul Întreabase; Bine, bine....dar ce s-a Întâmplat aici? Aici este vorba de o poveste veche și tare tristă. S-a Întâmplat cu mulți ani În urmă, dar uite că cineva plătește acum. Pe aici sunt mulți lipoveni
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
doi? Nimeni nu știe. Singurul lucru cert era că cei doi Își duceau pe ultimul drum cele două copile pe care Dunarea, le trimisese dincolo de lumea aceasta și de fărădelegile ei. Aici femeia mai spusese Încă o dată cu tristețe, Dumnezeu ... nu doarme. Cum se apropiaseră de poarta casei, sale făcuse loc domnului inspector, să treacă Înainte să vadă ce era de văzut. În Încăperea cu războiul de țesut, Încă În lucru se afla un preș țesut din zdrențe, cum se Flora Stănescu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
procese verbale de constatare și impuneri pe orice fleac. Și-a terminat controlul financiar pentru care venise În comună și a plecat. În mintea lui și astăzi stăruie acea Întâmplare și vocea femeii care repeta de fiecare dată... Dumnezeu nu doarme. Zăbovește dar...plătește. Prima și ultima iubire Era În vara anului 1984 undeva Într-o comună situată În nord-vestul Dobrogei. Pe malul drept al Dunării, Între orașul Măcin și Brăila. Se apropia sfârșitul anului școlar, examenul de Bacalaureat și apoi
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
una dintre ele Într-o seară, cu vădită invidie. Să ți-l iei cu tine pe acest “piază rea”, să nu avem iar ceartă din cauza lui. De atunci Ionuț nu se mai despărțea de boboc nici noaptea, Îl ținea să doarmă cu el În brațe, să se asigure că nu i se va Întâmpla nimic rău. Îi zicea Puf și era cel mai bun prieten al lui. Lui Îi mărturisea Ionuț toate necazurile lui și cât de mult și-ar fi
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Dumnezeu că nu i-a uitat și le dădea copiilor lor o șansă la o viață mai bună. Să Învețe, să muncească și să-și facă și ei un rost În viață. Când mama s-a apropiat de ungherul unde dormea Ionuț, bobocul de gâscă s-a agitat și l-a trezit din somn. Ce-i, mamă? Ce-i? A venit tata, are și struguri? Întrebase copilul somnoros. A adus și struguri Ionuț, dar a adus și o veste mare. O să
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Tu ești obosită. Nu vei fi singură, voi merge și eu, deși aș prefera să mă odihnesc În primele zile, atât cât să nu mă plictisesc nici eu și nici pe tine. N-am de gând să te las să dormi prea mult, nici să nu te gândești. Vei merge cu mine pe tot litoralul, ai să vezi, zâmbise Andreea ștrengărește. Ce copil minunat ești tu, mă Întreb de multe ori ce m-aș fi făcut eu fără tine, adăugase mama
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
se terminase. Unde vreți să mergeți? O Întrebase el pe Teia. La hotel...la ora asta...răspunsese Teia. Astfel aflară cei doi, tatăl și fiul că de fapt erau cazați În același hotel, doar la nivele diferite. În timp ce Andreea mai dormea, Teia se dusese să ceară masa la regim, atât pentru ea cât și pentru fiica sa. Nu Întâmpinase greutăți, dar a trebuit să accepte masa În seria a doua, prima serie fiind completă. Și la comun tot seria a doua
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
masa la regim, atât pentru ea cât și pentru fiica sa. Nu Întâmpinase greutăți, dar a trebuit să accepte masa În seria a doua, prima serie fiind completă. Și la comun tot seria a doua serveau masa, astfel Încât Andreea, mai dormea o jumătate de oră În plus dimineața. Ieșind din sala de mese Teia, Îl văzuse În fața hotelului pe Pavel stând cu o mână În buzunar, fumând fără chef, părea mai obosit decât pe plajă. Teia grăbise pasul spre coridorul unde
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ei gândise totuși: Uite unul mai pesimist decât mine. Câtă muncă de lămurire trebuie să fi dus Silviu cu tatăl său. Cu grijă să nu facă nici un zgomot, Teia rasucise cheia În yală și intrase În vârful picioarelor. Andreea Încă dormea, dar urma să o trezească peste puțin timp. Urma prima lor zi de concediu la mare, iar trândăvia nu era În firea lor. Când Teia văzuse că s-a făcut timpul, trăsese draperia În lături și un soare strălucitor izbi
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
am ascultat cum vâjâie la colțuri dezordinea vântului, sau respirația mea cu obrazul ciupit de vărsat, destramă zbârcit, cenușiu brâul care a fost cândva colorat și viu. Spori microscopici dansează pe zid, un miros de alge îmi atinge fața când dorm; un vrăjitor lărgește vârstele tăiate-n pereți, se joacă cu-ndoiala în miros jilav și ascuțit de cloroform. * * * Lui Sabin Opreanu, poetul Nu putea dormi decât în lumina zilei, îngrozit de noaptea ce acoperă albiile firești ale morții. Bărbatul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și viu. Spori microscopici dansează pe zid, un miros de alge îmi atinge fața când dorm; un vrăjitor lărgește vârstele tăiate-n pereți, se joacă cu-ndoiala în miros jilav și ascuțit de cloroform. * * * Lui Sabin Opreanu, poetul Nu putea dormi decât în lumina zilei, îngrozit de noaptea ce acoperă albiile firești ale morții. Bărbatul era înalt, masiv și puternic. Sufletul fiară minunată! Cânta argintul ce tremura în rouă în negura nopții atât de luminată și bruma ce acoperea pielea goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sfârșit, decât pentru noi, uitați de toți aici pe pământ, de zei și de zâne absurd de frumoase. Ei sunt veșnici în lumea lor cântând în cor relele prevestiri. Am strigat în somn, marele păcat nu m-a lăsat să dorm. Nu vreau să tot alunec în trecut, ce să mai spună amintirile? Ce a rămas din ele, poate n-a fost așa. Stau mut în fața televizorului, și nu-l aud; văd imaginile altei lumi, care nu mai este a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
luat o așchie din lemn, mică cât miezul de nucă. cine o va pune la loc, se știe; am să-l strig din nou să mă ajute, partea smulsă, ca un ecou se întoarce la locul ei de pe cruce. * * * Am dormit somn bun era dezgheț și apele s-au înălțat măreț; cât munții au crescut, amestecate cu zăpadă și pământ. N-am ales epoca în care am trăit, cu atâtea uragane și furtuni, cu atâția bolnavi și canceroși; tuberculoșii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
dar e destul de târziu și plecăm cu un taxi spre casă. În apropiere, pe trotuar, o cafenea încă deschisă. Băieții vor o bere. Discutăm, râdem, ne simțim bine. Pe la 12 noaptea urcăm și ne pregătim de somn. În camera mică dorm eu cu E. În camera mare ceilalți trei: C.A. pe canapea, cei doi pe un pat mare, dintr-o împletitură de bambus, elegant și comod. Adormim. La ora 4 a.m. văd deasupra mea fața speriată a fiului meu care
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
totul a mers bine. Spre miezul nopții ne retragem pentru că toată lumea e obosită după tot stresul zilei. A doua zi, 22 iunie 2007, ne vizităm fetele și plecăm în căutare de pensiune. După prânz eu și E. ne retragem să dormim o oră. Băieții pleacă să caute mai departe. În jurul orei 16-17sună telefonul. D-na doctor, șef de secție, ne anunță că starea Raisei nu este foarte stabilă și mă întreabă dacă dorim un botez de urgență. - Bineînțeles. Venim imediat, răspund
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
16-17sună telefonul. D-na doctor, șef de secție, ne anunță că starea Raisei nu este foarte stabilă și mă întreabă dacă dorim un botez de urgență. - Bineînțeles. Venim imediat, răspund eu. Sun băieții și pe N.C., scol copilul care încă dormea, îl îmbrac repede și coborâm în hol să așteptăm băieții să vină să ne ia. După o vreme îi sun iar. Îmi răspund că sunt mai aproape de spital, decât de hotel și ne recomandă să luăm un taxi. Rog recepționera
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
spune: - Raisa a plecat azi noapte. Eu credeam că ea se stoarce ca să ducă lapte la spital și, când colo, vestea asta. - De unde știi? o întreb. - Am fost azi noapte la ea cu G.S.V. Pe voi v-am lăsat să dormiți. - Povestește! spun eu. - Azi noapte, la ora 2, m-a sunat medicul de gardă și m-a chemat, așa cum le-ai spus tu, pentru că R. nu mai rezistă. Ne-am îmbrăcat și am plecat. Când am ajuns acolo, Raisa mai
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Isabella. A doua zi ne-am urcat în mașină și ne-am luat rămas bun de la Linz. Ne-am oprit la cimitir, unde am tămâiat pentru a treia oară, apoi am luat drumul întoarcerii acasă. Seara ne-am oprit să dormim la o pensiune. Eram deja acasă, pe teritoriu românesc. Și în acea zi am simțit cu toții fenomenul care planează aproape fizic asupra țării noastre. În momentul în care am trecut granița am simțit cu toții o apăsare grea și întunecată care
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Înaltelor Spirite ce-mi stau mereu alături și mă protejează: MULȚUMESC! Într-altă seară am fost la mama: are o locuință foarte frumoasă și caldă, plăcută. M-am sprijinit de tocul ușii de la dormitor și mă uitam la fetele care dormeau, cap la cap - fata mea și fata fratelui meu. Erau frumoase amândouă și părul creț, lung și auriu li se revărsa pe umeri și pe perne. O întreb pe mama dacă pot rămâne și eu la ea, dar ea îmi
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
vasele. Nu aveți voie să folosiți aragazul. Păstrați curățenia în bucătărie și puneți-vă ceasul să sune dimineața pentru școală. − N-avea grijă, ne descurcăm noi. A doua zi dimineață, sună ceasul dar Lucy zice: − Încă cinci minute. Și fetele dorm liniștite. Când se trezesc este ora zece. − Ce ne facem?!? Ajungem abia la 11, spune Lucy. − Eu nu mai merg, spune Shelley. Am ore doar până la 12 și ultima oră e sportul. Mai bine hai să mâncăm că mi-e
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]
-
se pare că s-a rezolvat, dar cineva sună la ușă: Era vecina de jos. − Unde-i Barbie? Mi-ați inundat bucătăria! − Ăăă... noi...., ăăă... − Să-i spuneți mamei să vină să-mi vadă tavanul. A doua zi dimineață fetele dorm profund când sună telefonul. E mama. − Sunteți gata de școală? Am vrut să mă asigur. − Da, da, gata! Lucy o zgâlțâie pe Shelley. − Deșteptarea! Azi nu mai lipsim. Într-adevăr, ajung la timp, dar nu știu temele la obiectele la
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]
-
niște biscuiți uscați pe care-i găsește într-un sertar și apoi simte că o ia somnul. Își amintește de un dormitor frumos de la etaj și se culcă într-un pat princiar. Când se trezește e încă întuneric, dar a dormit destul, așa că aprinde toate luminile și pleacă la plimbare. − Nu-i nimic, se gândește ea. E aproape ziuă, îndată e ora de deschidere. Dar la parter dă cu ochii de un afișier, unde vede și orarul de vizitare. − Cum? Luni
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]