16,394 matches
-
dată pe mâna Siguranței, sub o strictă supraveghere. Avea, cu alte cuvinte, un regim de ostatic, ceea ce o face să se teamă de fiul ei, să-și ascundă manuscrisele (jurnalul, memoriile și alte acte), să le adăpostească la Legația Britanică. Dramatica situație amintește, vai, de opozanții din timpul comunismului care-și îngropau însemnările acuzatoare de frica Securității. Și așa, se pare, că unele caiete, sever critice la adresa lui, au fost distruse de Carol al II-lea, Regina ținându-și jurnalul până în anul
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
înalt grad experiența marilor sale modele. Iar aceasta până târziu spre mijlocul veacului trecut. Romantismul de tip verdian și tentația realismului de natură veristă se constituie la Cilea în mijloace prețioase, utile definirii unui discurs de un impresionant dinamism muzical dramatic. Pe de altă parte, nu poți să nu observi faptul că toate marile personalități ale muzicii italiene de secol XIX, de început de secol XX, de la Rossini la Verdi și Puccini manifestă tentația pătrunderii, a acreditării în climatul parizian al
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
în mediul parizian a acțiunii propriu-zise, inspirația din texte originale aparținând marilor autori francezi de secol XVIII, de secol XIX, se constituie în fapte curente care urmau a atrage atenția publicului marii metropole. Spiritul muzicii rămâne însă italian. Prin verva dramatică, prin melodie, prin culoare. Prin cantabilitatea ce se dezvoltă în zona vocalelor întărite de sonoritatea astringentă a consoanelor. - Nici Francesco Cilea nu a procedat altfel. A urmat exemplul iluștrilor săi predecesori. Acțiunea, de puternică amprentă melodramatică, se petrece în deceniile
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
încât am zis că las neterminat ce am început... Apetența pentru viață, de asemenea, a scăzut deoarece am văzut că fiecare zi seamănă cu toate celelalte care au trecut și care vor veni. Mă surprind în momente rare, dar acut dramatice, întrebându-mă unde mă duce, la urma urmei, această repetiție. Nu mai am - ca altădată - nici plăcerea naturii, nici măcar tentația de a mai face descoperiri deosebite în pliurile realității. Perseverez doar în direcția de care am vorbit mai devreme - aceea
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
dobîndește ceva din haloul tragediei fără a se transforma niciodată pe deplin în genul ca atare. Jiri Menzel reușește această extraordinară convertire a mijloacelor pionierilor cinematografiei la timpurile moderne, pentru a face un film de un comic sensibil cu reflexe dramatice păstrîndu-se întotdeauna în latura unei jovialități ironice și de o "insuportabilă" ușurătate. Rubedeniile îndepărtate ale filmului lui Jiri Menzel sunt filmele lui Charles Chaplin, Goana după aur (1925), Luminile orașului (1931), Timpuri noi (1936), Dictatorul (1940) cu acel amestec de
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
sau al omului de știință pozitivist, inventarul de budoar și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc dramatic cu absurdul și cu fatalitatea. Confuzia inițială, oscilațiile percepției și continua glisare între obiectul real și ficțiunea imaginii, sprijinite și întreținute de artist printr-o manualitate și printr-o capacitate de adaptare la spiritul formei și la somațiile materiei cu
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
ale Dunării. Oameni cu fețe plumburii, însetoșați, agățându-se ciucure de cumpăna unei fântâni, care nu mai aducea la lumină decât noroi, oameni sălbăticiți, oameni-spectre, cu figuri cadaverice ca cei din gara Nadejda. Sunt numai câteva din aspectele profund întristătoare, dramatice, ale războiului. Dar scriitorul nu rămâne la tonul acesta, el tratează materia când grav, când cu un umor negru, când cu duioșie, când cu umorul său tonifiant, bine cunoscut. La un moment dat, prizonierii francezi urmăresc, prind și omoară o
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
chiar: În numele adîncului pețesc o icoană / Nervii-țipari sar să vestească nunta" (ibidem). Dar această etapă nu e decît o preparare a celei cu adevărat caracteristice, de natură spirituală. Poate că era necesar în evoluția acestei creații un punct de plecare dramatic, vehement contrastant cu ceea ce avea să urmeze. Dan Damaschin nu întîrzie a se revela ca un "căutător de Dumnezeu", cu atît mai înverșunat cu cît structura sa inițială se proba a fi terestră, cu cît risipa figurilor de stil învedera
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
vor fi dați jos din birji, cu bîta, și siliți să lingă scuipatul de pe trotuar." Cînd toate astea s-au întîmplat, apărarea Capșei a căzut. Și, odată cu ea, alternativa. De-asta, pamfletul, cît mai e, se scufundă azi în monolog dramatic în deșert. Nu e tifla unui învingător, ci revanșa unui învins. Arghezi putea, la sfîrșitul demonstrației lui, să îndemne: "Confrate bolnav de dictatură și ursuzlîc: fii om cumsecade. Pune pălăria cea mare, ce-o ai la Iași în cuier, și
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
melasa unui vis de opiu, cu un relenti care contrastează cu scenele de alertă din spitalul unde lucreză ca infirmieră Briony. Alternanța între momentele de reverie și scenele de "acțiune" dictate de "notele" mașinii de scris conferă, de asemenea, relief dramatic fimului. Regizorul știe să elimine contrafacerile sentimentale tipice melodramei, cu exaltările și aranjamentul ei festiv-emoțional, întîlnirea halucinantă și ireală în care timpul pare să se oprească o clipă este continuată de vertijul de febră al unui impuls tardiv. Refacerea cuplului
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
reconsideră romanesc întreaga poveste unde episodul melodramatic al împlinirii dragostei nu reprezintă decît o minciună pioasă, adică o ficțiune. Încercînd să împace în ficțiune ceea ce a distrus în realitate, Briony oferă și sensul soteriologic al acestei povești, dar și traseul dramatic, "real" al personajelor a căror idilă s-a stins prematur. Putem relua filmul începînd cu sfîrșitul care-l reconstruiește printr-un rapel nostalgic al unei împliniri sub binecuvîntarea unei ficțiuni dezirabile, compensatorii, și nu putem decît să ne amintim că
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
de dorință și frustrare conlucrează la conceperea unei ficțiuni cu impact direct în realitate, iar autoarea la senectute le va conferi un paradis artificial în ultimul ei roman. Joe Wright, regizorul lui Pride and Prejudice (2005), a ridicat aceste etaje dramatice într-un joc catroptic, kharmic, prin care ficțiunea melodramatică este lansată pe baza potențialului aferent pe care-l conține istoria și invalidată în același timp. Imaginea joacă un rol esențial în film alături de partitura sonoră, ea invocă arta fotografică a
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
Cantatei BWV 60, "Est ist genug: Herr wen es Dir gefält" de I.S.Bach. Muzicalitatea lui Sherban Lupu a fost, încă din acest moment de geneză sonoră, hotărâtoare, construind cu har și subtilitate acea monodie erotică și eroică, diafană și dramatică, testimoniu al sintezei dintre serialism și tonalism, capabilă să digere muzici dintre cele mai diverse, precum melodia populară din Carinthia, cu ritm de vals lent (ländler) care se insinuează ca un cântec de lebădă al unui muzician prematur dispărut. De
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
prudent de mână și mergem spre locuința din strada Olari a Butoienilor"9. Nu s-ar putea spune că "profețiile politice" ale lui Oscar Steinhardt nu s-au împlinit. Existența sa și a familiei sale avea să ia o întorsătură dramatică. El însuși își va pierde proprietățile succesiv (din Pantelimon, din Calea Moșilor, din Strada Armenească, de la Clucereasa, lângă Câmpulung, unde tot în interbelic fusese inginer 10 etc.), ajungând, după 1958, să locuiască împreună cu fiul lui într-o mică garsonieră din
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
vârstă crepusculară, stofa povestirii cu atâta siguranță. Cel mai greu lucru, scriind, este să știi ce reții și ce lași de o parte. Iar vărul Adrian, tăind stofa literară, avea mână sigură. Și avea și alte calități. Deși tema era dramatică și era vorba chiar despre el, evitase orice urmă de patetism. Propozițiile erau scurte, sacadate, economice, ca un scenariu de film. Și efectul lor dramatic era cu atât mai mare. Suferința indusă, mergând până la limita exterminării, era descrisă, dacă se
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
Adrian, tăind stofa literară, avea mână sigură. Și avea și alte calități. Deși tema era dramatică și era vorba chiar despre el, evitase orice urmă de patetism. Propozițiile erau scurte, sacadate, economice, ca un scenariu de film. Și efectul lor dramatic era cu atât mai mare. Suferința indusă, mergând până la limita exterminării, era descrisă, dacă se poate vorbi așa, "cu bun gust", fiind trecută în prealabil printr-un filtru al pudorii. Nu existau lacrimi, nu existau văicăreli, nu existau îndârjiri și
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
cu totul minor. Crainica, abordând o coafură de cel mai scump stil, renovată admirabil, expulză în câteva vorbe cutremurătorul caz, căindu-se că pe mai multe drumuri naționale stratul de zăpadă a atins grosimea de zece centimetri. Tonul îi rămăsese dramatic, întrebarea se născu: oare să mai cutezăm a ieși din case, pe un asemenea cataclism? Viața pune asemenea crâncene probleme, te bate gândul că e preferabilă pacea eternă, nirvana, extincția cosmică. Eventual, părăsirea patriei, evadarea în mările sudului, la Pago-Pago
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
am numit generic microscopie hermeneutică, ne oferă și Scena supravegheată: punctul de plecare al acestei cărți este o experiență punctuală de spectator care, asistînd la o reprezentație (Britannicus de Racine), are revelația multiplelor consecințe existențiale și teatrale ale unei situații dramatice și scenice asupra căreia nimeni nu s-a oprit pînă acum în mod expres, deși ea apare frecvent în literatura dramatică, și anume situația în care un personaj supraveghează alte personaje, fără a fi văzut de către acestea, ci doar de
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
spectator care, asistînd la o reprezentație (Britannicus de Racine), are revelația multiplelor consecințe existențiale și teatrale ale unei situații dramatice și scenice asupra căreia nimeni nu s-a oprit pînă acum în mod expres, deși ea apare frecvent în literatura dramatică, și anume situația în care un personaj supraveghează alte personaje, fără a fi văzut de către acestea, ci doar de spectator. Fulgurantă, în primul moment, descoperirea se înrădăcinează, însă, într-un teren consolidat - inconștient poate - de multă vreme deja, căci, după cum
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
și oroare față de acest procedeu, fiind observator lucid și implicat ("spectator brechtian", îl numește Banu), dar încercînd, totodată, și o senzație de plăcere deloc inocentă, ba chiar "perversă și suspectă", care îl face să sucombe efectelor emoționale ale acestei strategii dramatice ( acesta e "spectatorul aristotelic", captivat de jocul supravegherii). Raportul cu intriga se modifică și el, "dublarea" privirii spectatorului conferindu-i acestuia sentimentul că domină platoul, deci realitatea ficțiunii, supravegherea fiind consubstanțială oricărei puteri. Aceasta este de fapt axioma tutelară a
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
exclusivității. Dialogul dintre tînărul cu potențial și profesor este construit cu ceva mai multă grijă și cu toate acestea destul de static. Camera se plimbă de la un interlocutor la altul, încercînd să surprindă acel punct de articulație al discuției de efect dramatic. Și pentru că aceasta nu este de ajuns, apar cei doi studenți care, ca argument suprem al aplicației lor de seminar, se înrolează în armată pentru a lua parte la război, și a salva lumea (sau cel puțin America). De fapt
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
în trupa de teatru a lui Bataille, e cea care-i face cunoștință cu Cîntăreața cheală, o damă fermecătoare și, a la longue, de succes, chiar dacă dă chix la prima înfățișare. De atunci, spune regizorul despre dificilul, pe text, autor dramatic, "eu am fost destinul său, iar el a fost destinul meu." Iar La Huchette, ultimul teatru mic dintr-un cartier al Parisului mare, a devenit familia Ionescu. Unde Cîntăreața cheala, din care, peste 50 și mai bine de ani, au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
a-și proteja soțul de o foarte posibilă interzicere a operei sale, așa cum se întîmplase cu opera lui Albert Jerska. Wiesler ia parte la tensiunile fa-mi-liei, ascultă muzica pe care cei doi o ascultă, gustă tensiunea unor momente mult mai dramatice decît ceea ce oferă piesele dramaturgului, este prezent la un spectacol care bate teatrul: viața. Agentul lucrează 12 ore, fiind înlocuit de colegul de tură, pînă cînd reușește printr-o mișcare abilă să se debaraseze de el. Totul decurge conform planului
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
tocat destine, efectul pe care-l produce munca operativă i se înfățișează acum direct, este un film lipsit de imagini, ca o piesă de teatru ascultată la radio, dar nu mai puțin intensă. Viața celor doi, încărcată de acestă tensiune dramatică mai puternică decît cea aparținînd scenei, invadează viața seacă a acestui celibatar care-și poartă hanoracul peste costum și al cărui aspect ascetic ascunde un deșert de tristețe și monotonie. Wiesler asistă la proliferarea răului al cărui agent devotat este
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
sunt inextricabil legate, asta este opțiunea publicului, cel pe care nu trebuie să-l trădezi niciodată, începînd prin a nu trăda propriul adevăr. Actrița îi spune la plecare: "Sunteți un om bun". De cealaltă parte a baricadei, scena este la fel de dramatică, superiorul său îi explică cu acribie, citîndu-i dintr-o lucrare doctă, natura specifică a artiștilor și scriitorilor, care fac parte din cea de-a patra categorie a rezistenților, cea mai dificilă, pentru că este intratabilă. Cu ei trebuie procedat după strategia
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]