1,848 matches
-
le muta de ici-acolo, câte un grăunte dintr-o grămăjoară în alta, mai căsca, se vede că nu-și făcuse somnul sau poate așa vroiau duhurile cu care se războia, și, iarăși, nu știu c um se făcea și dregea, că după multe curse pe care tot le realiza cu boghii ei, se adeverea, că a doua sau a treia zi ori mai târziu, cel descântat, de cele mai multe ori eu, ieșea (m) luminat, curat, ca soarele de strălucitor și sănătos
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
să fie un candidat din județul respectiv și, bineînțeles, arată cu degetul spre partidele concurente care n-au reușit o asemenea "performanță". În consecință, acei candidați se laudă pe toate căile și canalele de comunicare că vor face și vor drege la Bruxelles pentru județul, orașul și comuna lor. Vor face drumuri și școli, poduri și creșe, vor aduce fonduri și credite, vor lupta pentru, își vor "aduce aportul" ce mai, vor schimba fața comunei, orașului, județului. Culmea este că asemenea
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
este înarmarea. Psihoza dușmanului care ne înconjoară și care râvnește la bogățiile noastre are drept consecință înarmarea permanentă. Nu contează că cetățeanul n-are de niciunele, important este să ne apărăm, să zdrobim dușmanul și apoi vom face și vom drege... Iar dacă nu există dușman, îl inventăm. O asemenea psihologie este tipică regimului nord-coreean. De mai mulți ani el face mari eforturi să producă chiar arme nucleare. Cheltuielile sunt foarte mari, sacrificiul populației imens, dar nu contează. Trebuie salvat regimul
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
și mici, părintele și rugătorul nostru Serafim, Episcopul de Huș(i) și ni au arătat un ispisoc de la Moise Movilă Vod(ă) pe satul Broștenii, carele este a Sfintei Episcopii, lângă hotarul târgului Hușilor, precum ni-au arătat și alte drese de la Irimie Vodă și ispisoc de pâră de faț(ă) de la Vasilie Vod(ă) și de rămas pentru o bucată de loc din hotarul acestui sat, ce-au avut pâră Episcopul G(h)edeoan cu târgoveții de Huș(i), de-
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
și celor mici, părintele și rugătoriul nostru Ioan, Episcopul de Huș(iă și ni-au arătat un ispisoc de la Irimia Vod(ăă pe Broșteni, carele este a Sfintei Episcopii, lângă hotarul târgului Hușilor, și precum ne-au arătat și alt dres de la Moise Movilă Vod(ăă și un ispisoc de pâră de față de la Vasilie Vod(ăă și de rămas pentru o bucată de loc de hotarul acestui sat, ce-au avut pâră Episcopul G(hăedeoan cu târgoveții de Huș(iă
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
de lemn. Apoi a venit rândul bărbii mijlocii să pună borșul, cu un polonic care servea și ca măsură: un polonic o farfurie. Borșul era o ciorbă acrișoară de pește, în care înotau bucăți de nisetru. Îi propuseră s-o dreagă cu un vârf de ardei și izbucniră în râs, când, roșu tot, își înghiți lacrimile. "Sunteți din regimentul care a venit în zonă?" întrebă, mai degrabă admirativ, un vlăjgan căruia ceilalți îi spuneau Petea. Tresări. În șort, cum era, de ce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
victorie e în Nicolae. Doamne, ce frumos ar fi să fie așa! Vă invit la o busuioacă de Bohotin pentru a ni se dezlega mai bine limbile. La un ceas de taifas uns cu o asemenea binecuvântată licoare se poate drege și busuiocul (aflu recent că expresia asta este greșită, nu busuiocul este dres, el drege apa, sfințind-o). Nicolae e un nume augural și devoțional antic, de la Nikolas, un compus care cuprinde nike (victorie) și laos (popor). Ajungem apoi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o busuioacă de Bohotin pentru a ni se dezlega mai bine limbile. La un ceas de taifas uns cu o asemenea binecuvântată licoare se poate drege și busuiocul (aflu recent că expresia asta este greșită, nu busuiocul este dres, el drege apa, sfințind-o). Nicolae e un nume augural și devoțional antic, de la Nikolas, un compus care cuprinde nike (victorie) și laos (popor). Ajungem apoi la Nicolae sfântul și dăruitorul, făcătorul de minuni, născut prin părțile Lichiei (Asia Mică). Ne mândrim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și acum stătea sprijinit cu spatele de gardul de nuiele strălucitoare, pe care nu va mai reuși niciodată să-l termine. Niciodată! Când știi că visu-acesta cu moartea se sfârșește, Că-n urmă-ți rămân toate astfel cum sunt, de dregi Oricât ai drege-n lume, atunci te obosește Eterna alergare și-un gând te-ademenește: Că vis al morții-eterne e viața lumii-ntregi." (M. Eminescu) M-am apropiat și i-am arătat cele două obiecte aduse. Cu o ușoară mișcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sprijinit cu spatele de gardul de nuiele strălucitoare, pe care nu va mai reuși niciodată să-l termine. Niciodată! Când știi că visu-acesta cu moartea se sfârșește, Că-n urmă-ți rămân toate astfel cum sunt, de dregi Oricât ai drege-n lume, atunci te obosește Eterna alergare și-un gând te-ademenește: Că vis al morții-eterne e viața lumii-ntregi." (M. Eminescu) M-am apropiat și i-am arătat cele două obiecte aduse. Cu o ușoară mișcare a pleoapelor, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
regretabil“. După care a deve‑ nit complet patern și a zis : „Copii, eu n-am vrut să vă provoc necazuri“. Toate astea erau invitații deghizate de felul „Treceți de partea mea și ne împăcĂm imediat. Ce putem face s-o dregem ?“. De unde ni se părea că toată opinia din oraș o facem noi, iată că puțin mai târziu opinia publică din oraș nu mai era cu noi. Cu greu s-au găsit oameni care să candideze pentru partidele istorice. La fel
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
trenul Ăla lung și sinistru și vorbisem cu toată lumea. Și le zic celor de la GDS : „Ne așteaptă o catastrofă electorală. O să ne-o luăm de n-o să ne vedem bine la alegerile astea“. „A, nu, că o să facem, că o să dregem.“ Iar lista noastră cu Liiceanu și Paler nu a ajuns la prag în București ; nici lista inde‑ pendenților mai puțin radicali, pe care erau Pleșu, Dinescu și HĂulică, n-a strâns destul ca să intre în parlament. Cine voise să voteze
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Lujeni, în 19 episoade; Glume și povești de Dimitrie Stăncescu, cu o scrisoare din 16 octombrie 1894 semnată de Al Vlahuță, care apreciază că: „editorul n-a știrbit nimic din podoabe și arta lor pentru că n-a căutat să le dreagă, ci le-a scris sobru, natural, așa cum le-a gândit și spus autorul.”; Jipii - povestea Peleșului - de Carmen Sylva; Doina de George Coșbuc, „Soacră, soacră poamă acră”, de Sofia Nădejde - luate din volumul „Din chinurile vieții”; „De-a baba oarba
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să fie la fel de tare și domnișorul Cristian. — O, stai liniștit ! De când aștept momentul ăsta ! Când Ion Vasilescu urcă pe scenă, tot restaurantul începe să aplaude. — Nu, nu, stați, oamenilor ! Stați, și așteaptă să se facă mai liniște. Să mă mai dreg puțin, domnilor și doamnelor. Permiteți-mi să vă prezint un tânăr aspirant care vă va bucura c-un cântec. Oftaturi și câteva huiduieli din sală. Urmate de un chiot de bucurie al lui Pribeagu, care i-a acoperit pe toți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
meu Cristian, că vocea ta o să reziste ? Uită-te la tine după doar o noapte. O noapte ! Marele dizeur, scuipându-și vocea cu tot cu amigdale pe niște afurisite de note simple ca bună ziua. — Asta pentru că n-am dormit, nu mi-am dres glasul încă. Da, așa-i, dragul meu Cristian, de la dormit e. Păi, zic să dormim cu toții vreo doi ani și dup-aia să mergem la Operă ! se răstește profesorul. Și imediat liniște. Atâta liniște, încât aproape se aude praful din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cristi, care se stinsese cu doar doi ani în urmă. Oamenii au fost atât de cuceriți de vocea caldă a lui Cristi, încât nu l-au mai lăsat să plece de pe scenă decât pentru câteva pauze scurte, pentru a-și drege glasul. Pribeagu și Mamutu’ erau în delir și au băut și au petre- cut toată noaptea cu prietenul lor. Nici n-a fost nevoie să scoată lovelele, pentru că Răcaru le-a făcut cinste cu tot ce și-au dorit. Ba
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în picioare. Apoi a încercat să fure pâinea aia de pe poliță. - De ce oare vorbim despre câine? se răsti ea, întorcându-se în sfârșit spre mine. După o clipă de tăcere echilibrată am sorbit din nou din suc și mi-am dres glasul. - Deci ți-ar plăcea să mă tratezi ca la poliție? am oftat eu. - Ce rost ar avea? zise ea înțepată, întorcându-se cu spatele. Încă mai ești în comă. - Presupun că vom discuta asta la ședințele de terapie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
chestia? Altă mică sorbitură. A privit spre carnetul din poală. Părea că îi vine greu să continue, ca și cum Kimball încă nu se hotărâse cât de mult să-mi divulge ca să-mi câștige interesul. Dar expresia lui s-a schimbat scurt, dregându-și vocea. - Ceea ce vă voi dezvălui va constitui probabil un mare șoc, de aceea m-am gândit că e mai bine să vorbim între patru ochi. Am băgat imediat mâna în buzunar și am înghițit un Xanax. Kimball așteptă politicos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vă voi dezvălui va constitui probabil un mare șoc, de aceea m-am gândit că e mai bine să vorbim între patru ochi. Am băgat imediat mâna în buzunar și am înghițit un Xanax. Kimball așteptă politicos. După ce mi-am dres și eu glasul, am anunțat: - Sunt gata. Kimball avea acum expresia aceea de profesionist al suspansului. - Recent - foarte recent - colegii mei și cu mine ne-am convins că o ipoteză legată de un caz anume din districtul Midland, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
credem că există vreo legătură între ele. Nu am crezut că era necesar să-i spun (sau să-i reamintesc?) lui Kimball că mă mutasem în acest oraș la începutul verii. - Despre ce-i vorba? l-am întrebat. Kimball își drese încă o dată vocea. Parcurse în grabă o pagină din carnetul său, apoi o întoarse s-o inspecteze pe următoarea. - Domnul Robert Rabin a fost asasinat pe întâi iunie pe Commonwealth Avenue la aproximativ nouă și jumătate dimineața. Ieșise cu câinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
văd fața. Avea ochii pe jumătate închiși și era dusă rău. Aveam de gând să aloc următoarele șaizeci de secunde conversației, apoi să părăsesc curtea. - Cine... merge în Neverland? am întrebat. - Băieții, șopti ea. Se duc în Neverland. Mi-am dres glasul. - Care băieți? - Băieții dispăruți, zise Nadine. Toți dispăruții. Mă gândeam la ce zisese. Ea mă aștepta să-i dau o replică. Am încercat o asociație de idei. - Crezi că...Michael Jackson are ceva de-a face cu asta? Nadine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ochii cu mâna, am zis: „Da, da, suntem bine,“ cât de curtenitor. Din unghiul în care mă aflam, capul masiv al grifonului plutea direct sub el. - Doamnă? întrebă gardianul, îndreptând lanterna spre ea. Nadine se aranjă, suflându-și nasul. Își drese vocea și privi printre pleoape spre gardian, răspunzându-i, zâmbitoare, cu o voce reținută, fals-voioasă: - Suntem bine, suntem bine, mersi mult de tot. Lumina păru absorbită de masca Nadinei înainte ca gardianul să plece, aruncându-ne o privire neîncrezătoare. Întreruperea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai lungă ca să formulez un răspuns. Am încercat să dau un sfat simplu, practic, dar când am privit din nou la cutiile pentru Armata Salvării m-am trezit brusc și m-am decis să nu mă mai joc. Mi-am dres glasul și, privindu-l drept în ochi, i-am spus: - Eu aș fugi. În momentul în care am rostit aceste cuvinte, luminița falsă care îl animase pe Robby se stinse instantaneu și înainte de a putea să-mi reformulez răspunsul, Robby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu normă întreagă, să-mi fac griji. Kimball continua să mă fixeze, așteptând ca interludiul nătâng pe care îl impusesem să se sfârșească. M-am forțat să nu mă uit la urmele de pași. În cele din urmă Kimball își drese glasul. - Am primit mesajele telefonice și mi-a luat mult timp până am putut să vă răspund, însă nu păreați prea speriat, așa că... - Dar am niște noutăți, am zis, așezându-mă la loc. (d-ar n-ai nici unele) - Da, asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
având în fundal lumina pâlpâitoare a holului.) - Ce e? s-a auzit vocea mea răgușită. - Tată, cred că e cineva în casă. Robby încerca să nu se vaiete, dar chiar și beat puteam detecta frica din vocea lui. Mi-am dres glasul, având ochii închiși în continuare. - Cum adică? - Cred că e ceva acolo care urcă scările, zise el. Ceva îmi zgâria ușa. Conform spuselor lui Robby, se pare că am spus următoarele: - Sunt sigur că nu-i nimic. Culcă-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]