4,261 matches
-
Aquitania fiind o formațiune statală cu o istorie și tradiții de guvernare proprii, cu propriile legi și cutume, etc., deci nu un „domeniu feudal” - avocații regelui Franței puteau acum invoca noile norme feudale pentru a justifica, în anumite condiții, confiscarea ducatului. Este ceea ce s-a întâmplat în 1294, când Eduard I al Angliei a fost citat de Filip al IV-lea al Franței să apară în fața Parlamentului din Paris pentru a răspunde unor acuzații asupra unei chestiuni de graniță. Eduard a
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
când Eduard I al Angliei a fost citat de Filip al IV-lea al Franței să apară în fața Parlamentului din Paris pentru a răspunde unor acuzații asupra unei chestiuni de graniță. Eduard a refuzat; în consecință, regele Franței a declarat ducatul confiscat. Războiul de graniță care a urmat a fost indecis, iar în 1303 s-a revenit la status quo-ul din 1294, dar tensiunile create de situția Aquitaniei erau evidente. Conflictul din 1294-1297, deși limitat și de scurtă durată, constituie un
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
Aquitaniei erau evidente. Conflictul din 1294-1297, deși limitat și de scurtă durată, constituie un precedent direct pentru Războiul de 100 de Ani. Regii Angliei vor dori o clarificare - în sensul unei limitări - a obligațiilor față de regii Franței decurgând din deținerea ducatului Aquitaniei. Acestor probleme li s-au adăugat multe probleme, după 1328, pretențiile dinastice ale regelui Angliei. Prin moartea lui Carol al IV-lea fără urmași direcți (1328), dinastia capețiană se sfârșise, iar drepturile dinastice cele mai solide la tronul Franței
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
Eduard părea dispus să reînvie pretențiile sale dinastice la tronul Franței, chiar dacă doar în scopul consolidării poziției sale în Aquitania - cucerirea întregului regat al Franței părând la acel moment o cauză fără sorți de izbândă. În 1337 Filip a declarat ducatul Aquitaniei confiscat sub pretextul unor acte de rebeliune ale lui Eduard. Războiului de 100 de Ani începuse. Conflictul poate fi văzut însă și ca unul economic. Aquitania ocupa o vastă suprafață costieră, acoperind mare parte din accesul Franței la oceanul
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
a fost cel mai puternic și pe parcurs a căpătat o hegemonie în regiune. Ungaria a devenit regat patrimonial unde majoritatea terenului era împărțit în proprietăți private. Conform cronicarului maghiar Thurocz în 1003 în sud-estul Transilvaniei exista ca formațiune statală ducatul lui Kean, vasal bulgarilor. Regele Ștefan al Ungariei supune acest ducat, autorității maghiare. Kean este alungat și înlocuit cu ruda regelui, Zoltan. Prima mențiune documentară privitoare la existența secuilor pe aceste meleaguri datează din anul 1116, secuii fiind amintiți alături de
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
hegemonie în regiune. Ungaria a devenit regat patrimonial unde majoritatea terenului era împărțit în proprietăți private. Conform cronicarului maghiar Thurocz în 1003 în sud-estul Transilvaniei exista ca formațiune statală ducatul lui Kean, vasal bulgarilor. Regele Ștefan al Ungariei supune acest ducat, autorității maghiare. Kean este alungat și înlocuit cu ruda regelui, Zoltan. Prima mențiune documentară privitoare la existența secuilor pe aceste meleaguri datează din anul 1116, secuii fiind amintiți alături de pecenegi ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
și Belrusului contemporan. Până la mijlocul secolului al XIV-lea, această regiune era partea a statului medieval Rusia Kieveană. După o serie de războaie distrugătoare și invazia mongolă din 1240, aceste teritorii au devenit ținta expansiunii Regatului Poloniei și a Marelui Ducat al Lituaniei. În prima jumătate a secolului al XIV-lea, Kievul și regiunea dintre râurile Nipru, Pripiat și Dvina au fost cucerite de Lituania. În 1352, Polonia și Lituania au împărțit între ele Cnezatul Galiției-Volînia. Prin Uniunea de la Lublin din
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
cea mai mare parte a teritorilor locuite de slavilor de răsărit a trecut sub stăpânirea Imperiului Rus în cursul a ceea ce este cunoscut ca procesul de partiționare a Poloniei. După Congresul de la Viena din 1814-1815, cea mai mare parte a Ducatului Varșoviei a fost transferat sub controlul Rusiei. În 1918, odată cu sfârșitul Primului Război Mondial, harta Europei Centrale și Răsăritene s-a modificat în mod drastic. Cum înfrângerea Germaniei a distrus planurile ei de creare a statelor marionetă din Mitteleuropa și cum Rusia
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
II-lea și, după jumătate de an, la 14 septembrie, abolirea monarhiei și proclamarea republicii în Rusia. La fel de incredibile erau știrile despre acceptarea unor revendicări naționale care puneau sub semnul întrebării însuși viitorul imperiului: constituirea la 20 martie a Marelui Ducat al Finlandei, recunoașterea independenței Poloniei la 30 martie, proclamarea independenței Estoniei la 12 aprilie și a autonomiei Ucrainei la 23 iulie. Valul revendicăilor naționale nu putea să ocolească Basarabia: în aprilie 1917 s-a format Partidul Național Moldovenesc, promotor al
Ștefan Ciobanu () [Corola-website/Science/299449_a_300778]
-
dezvotarea otomană în zonă, probabil în toamna lui 1452, inițiază o reformă fiscală de anvergură înlocuind sistemul ponderal de inspirație apuseană, adaptându-l după cel al asprilor turcești (1,21 grame) din vremea lui Murad al II-lea și emite ducați din argint de 800 ‰ cu greutatea de 0,6 și bani cu greutatea de 0,3 grame. Această reformă a asigurat, în perspectivă, o oarecare stabilitate și dezvoltare dar mai ales autonomia economică a țării prin adaptare, model ce va
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
în aceste scrieri cu fantezia, dar ele povestesc întotdeauna despre aventuri, scandaluri și despre destinul schimbător al artistului. "Caravaggio", un orășel din Lombardia în apropiere de Bergamo, era așezat în secolul al XVI-lea la hotarul dintre două state vrăjmașe: Ducatul Milanez și Republica Venețiană, inevitabil expus trecerii oștilor aflate în luptă. Era regiunea pe care oamenii o numeau "patria fruntariilor, tâlharilor și asasinilor". Aici s-a născut, la 29 septembrie 1571, Michelangelo, fiul lui Fermo Merisi și al Luciei Oratoria
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
nume derivat din toponimul "'s-Hertogenbosch", locul nașterii sale și unde a trăit până la sfârșitul vieții. În limba spaniolă i se mai spune "El Bosco". Aflat în sudul Olandei de astăzi, 's-Hertogenbosch a fost unul din cele mai mari orașe ale ducatului Brabant, care aparținea din 1430 ducilor de Burgundia. Nu se cunosc detalii din viața sa. Fiu și nepot de pictori, proveniți probabil din Aachen (în flamandă: "Aken"), continuă tradiția familială. Când a murit tatăl său, în anul 1478, trebuie să
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
documente interne care să ateste domnia sa, însă există câteva referiri externe, în principal acte ale Regatului Maghiar și o cronică italiană contemporană, precum și o pisanie târzie, o iscripție pe zidurile Bisericii Domnești de la Curtea de Argeș și o importantă cantitate de monede (ducați, dinari și bani) emise de voievod. Relațiile cu regalitatea maghiară sunt în continuare încordate, ajungându-se la conflicte armate. Detaliile acestor lupte ne sunt neclare. O cronică italiană „Cronaca Carrarese“ povestește despre o expediție a regelui maghiar Ludovic cel Mare
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
anului 1375 și Biserica Domnească din Curtea de Argeș. În plan economic, dă la 20 ianuarie 1368 un privilegiu pentru negustorii brașoveni, vama percepută mărfurilor - "tricesima" (a 30-a parte din valoarea transportului); este primul voievod al Țării Românești care bate monedă - "ducații de argint" plus o monedă secundară: "banii". Unul din cele mai vechi documente din Țara Românească (document original, în limba slavă, pe pergament) prin care Vladislav I dăruiește în anul 1374 ctitoriei sale (Mănăstirea Vodița) trei sate, venitul domnesc de la
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
domniei lui Vlaicu Vodă, practic primele monede românești propriu-zise, au fost bătute numai în argint și au fost clasificate astfel de către numismații români (în speță clasificarea aparține lui Octavian Iliescu): Monedele din prima categorie ar aparține unui sistem similar cu ducații venețienii de argint bătuți începând din anul 1202, denumiți inițial ducați ("ducato"), apoi groși sau matapani, mult imitați în Peninsula Balcanică. Numele "ducat" este atestat mai târziu în documente pentru unitatea monetară a Țării Românești, fiind inițial echivalent cu groșii
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
bătute numai în argint și au fost clasificate astfel de către numismații români (în speță clasificarea aparține lui Octavian Iliescu): Monedele din prima categorie ar aparține unui sistem similar cu ducații venețienii de argint bătuți începând din anul 1202, denumiți inițial ducați ("ducato"), apoi groși sau matapani, mult imitați în Peninsula Balcanică. Numele "ducat" este atestat mai târziu în documente pentru unitatea monetară a Țării Românești, fiind inițial echivalent cu groșii sârbești și bulgărești bătuți în sistemul ducaților venețieni de argint. Monedelor
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
în speță clasificarea aparține lui Octavian Iliescu): Monedele din prima categorie ar aparține unui sistem similar cu ducații venețienii de argint bătuți începând din anul 1202, denumiți inițial ducați ("ducato"), apoi groși sau matapani, mult imitați în Peninsula Balcanică. Numele "ducat" este atestat mai târziu în documente pentru unitatea monetară a Țării Românești, fiind inițial echivalent cu groșii sârbești și bulgărești bătuți în sistemul ducaților venețieni de argint. Monedelor din a doua categorie, cu greutate medie de 0,70 g, echivalente
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
anul 1202, denumiți inițial ducați ("ducato"), apoi groși sau matapani, mult imitați în Peninsula Balcanică. Numele "ducat" este atestat mai târziu în documente pentru unitatea monetară a Țării Românești, fiind inițial echivalent cu groșii sârbești și bulgărești bătuți în sistemul ducaților venețieni de argint. Monedelor din a doua categorie, cu greutate medie de 0,70 g, echivalente cu dinarul unguresc de argint din acea vreme, le revine denumirea de "dinari". A treia categorie, monede anepigrafe (dar purtând literele Б-Л pentru „Vladislav
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
religioasă în întreg imperiul german. Abia în anul 1936 biserica întreagă este trecută în proprietatea Bisericii Evanghelice din Landul Baden. Abia atungi zidul despărțitor care a separat cele două comunitățiu a fost demolat. În 1821 s-a realizat în marele ducat al Baden-ului uniune adintre comunitățile reformate și cele luterane. Astăzi parohiile protestante dacă nu aparțin bisericilor libere sunt membre ale protopopiatului protestant din Heidelberg care al rândul lui depinde administrativ de Biserica Evanghelică din Landul Baden. Parohiile romano catolice aparțin
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
a rămas fără copii. Prințul Frederic avea numai 28 de ani când tatăl său Frederic Wilhelm I a murit iar el a urcat pe tronul Prusiei, la 31 mai 1740. În acel moment Prusia era alcătuită din teritorii împrăștiate, inclusiv ducatul de Cleves, comitatele Mark și Ravensberg în partea de vest a Sfântului Imperiu Roman; Brandenburg, Pomerania în partea de est a Imperiului, și fostul ducat al Prusiei. Dorind să alipească Prusiei, care era o țară săracă în materii prime, bogata
Frederic al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/298937_a_300266]
-
Prusiei, la 31 mai 1740. În acel moment Prusia era alcătuită din teritorii împrăștiate, inclusiv ducatul de Cleves, comitatele Mark și Ravensberg în partea de vest a Sfântului Imperiu Roman; Brandenburg, Pomerania în partea de est a Imperiului, și fostul ducat al Prusiei. Dorind să alipească Prusiei, care era o țară săracă în materii prime, bogata provincie a Sileziei, Frederic a refuzat să recunoască Pragmatica Sancțiune din 1713, un mecanism juridic care să asigure moștenirea Mariei Tereza asupra Austriei. După decesul
Frederic al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/298937_a_300266]
-
sisteme principale ale lumii", publicată în 1632, a fost judecat de Inchiziție, găsit „vehement suspect de erezie”, forțat să retracteze și și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu. Galileo s-a născut la Pisa (pe atunci parte a Ducatului Florenței), din actuala Italie, fiind primul dintre cei șase copii ai lui Vincenzo Galilei, celebru cântăreț din lăută și muzician teoretician și ai soției sale, Giulia Ammannati. Numele complet al lui Galileo a fost Galileo di Vincenzo Bonaiuti de' Galilei
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
pe locul unde, în antichitate, era un templu în cinstea zeului Hercules Magusanus. În 1185 ducele Henrich I von Brabant l-a ridicat la rang de oraș iar în sec. al XIII-lea, a fost unul dintre principalele centre ale ducatului de Brabant. În sec. al XV-lea l-a dăruit lumii pe celebrul pictor și sculptor H. Bosch. Deși reședință episcopală catolică din 1559, în 1561 a deschis porțile Reformei și apoi a participat la războil împotriva Spaniei, în care
's-Hertogenbosch () [Corola-website/Science/297738_a_299067]
-
aflat pe rând sub influența francilor, după care a reintrat sub influența bretonilor, fiind centrul uneia dintre regiunile istorice ale Bretaniei. La începutul Evului Mediu Bretania a fost organizată sub forma a trei regate care au fost ulterior înglobate în ducatul Bretaniei. Până în secolul al XV-lea Bretania forma un stat independent, aflat în vizorul celor două mari puteri din zonă: Franța și Anglia. În 1491 Rennes este ultimul oraș din Bretania care nu a capitulat în fața armatelor regelui Franței Carol
Rennes () [Corola-website/Science/297745_a_299074]
-
1759, Marbach am Neckar, Baden-Württemberg - d. 9 mai 1805, Weimar), înnobilat în anul 1802, a fost un poet și dramaturg german, considerat unul din „prinții poeziei germane”. Schiller s-a născut în familia unui felcer din Marbach am Neckar în ducatul Württemberg din sudul Germaniei, care devine mai târziu administrator al grădinilor curții ducale. În 1773, la vârsta de 14 ani, tânărul Schiller este înrolat la ordinul ducelui Karl Eugen în Academia Militară, instituție cu cel mai desăvârșit spirit cazon, unde
Friedrich von Schiller () [Corola-website/Science/297780_a_299109]