18,730 matches
-
un scaun și nu mă clinteam. Mi-era atât de frică de duhurile rele, cu ochii lor bulbucați, cu ghearele, cu schimonoselile și cu boturile lor rânjite, încât așteptam ore în șir să vină hoții. Fiindcă hoții te scapă de duhuri. Hoții n-au venit niciodată, iar eu, care nu mă mișcam din loc, care priveam ușa de la baie ca pe cel mai îndepărtat și mai înspăimântător loc din lume, am făcut de câteva ori pipi pe perete, doar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o bufnitură mare, un vacarm care răzbătea din altă parte, obiectele care se săturaseră să tropăie și cădeau pe podea, djinii ăia erau apucați de streche, oricât de credincioși i-ar fi fost lui Harun Al Rașid prea semănau cu duhurile rele din Crihala și năvăliseră în Drumul Taberei, nu pricepeam cu ce-am greșit eu, un copil de nouă ani (mai inofensiv ca eunucii) și am aruncat pătura și am sărit în picioare și pe culoar m-am întâlnit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
blestemat) n-ar fi schimbat traiectoria șutului când Oneață Augustin a pornit singur de la mijlocul terenului, a trecut ca un bolid pe lângă fundașii insulari, l-a păcălit pe Grobbelaar și mingea a mușcat bara și el, înainte de-a-și da duhul, a văzut o lumină blajină risipindu-se prin frunzișul mestecenilor, o lumină din ce în ce mai intensă, reveria propriei lui nunți cu fata cu părul negru legat în coadă, așa de frumoși unul lângă altul, el în frac, ea într-o rochie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și atâtea specimene care au servit cercetărilor medicale într-un sens strict chirurgical, bașca acelora care au folosit drept tapet în cele mai neașteptate locuri (perdele, oglinzi, ferestre, dulapuri, dulăpioare, cărți), nemaipunând la socoteală cohorta celor care și-au dat duhul în temnițele de plastic ale cutiilor de vitamina C, neînfricatul erou blond a trebuit să se recunoască, dacă nu înfrânt (lucru incompatibil cu natura de erou care exclude prin definiție posibilitatea oricărei înfrângeri), atunci măcar depășit numeric. Asta nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bobârnac pe capul muscoilor care bâzâie prea tare. Genul acesta de pălitură are efectul unui tranchilizant moderat, iar în plus beneficiază de marele avantaj de a pricinui doar leziuni minore. În schimb, tare aș vrea să știu ce fel de duh meschin și laș este acela care mă împinge să pun atâtea și atâtea mârșăvii în cârca lui Rahan. Oare când mi se vor limpezi odată mințile ca să accept până la capăt, curajos și demn ca fratele meu Filip, că anumite chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aibă nevoie de oameni cu cuțite, șurubelnițe sau toporiști. Oricare din variante ar fi cea corectă, unde mai pui că ar putea exista și o a treia, de compromis, în care omul, de preferință somnambul, a fost doar unealta unor duhuri neștiute, e clar că nu doar strălucirea vrăjitorească (ca de cer cu soarele pe ducă), ci însăși prezența ei pe un copac plicticos de Drumul Taberei era de ajuns să ne încremenească, să ne hipnotizeze, să ne certifice că ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe platforma de observare a Terminalului Oceanic de la aeroport, în balcoanele de la mezanin ale hotelurilor și pe garajele studioului. Pentru fiecare dintre ei, Vaughan gândea cea mai eficientă moarte prin accident auto. Onassis și soția lui aveau să-și dea duhul într-o reconstituire a asasinatului de la Dealey Plaza. Îl vedea pe Reagan într-o tamponare complexă, având parte de o moarte stilizată care exprima obsesia lui Vaughan pentru organele genitale ale acestuia, asemănătoare cu obsesia lui pentru atingerea minunată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tot felul și care pot profita din plin de orice avantaje și în special materiale. Mai rar, tot mai rar întâlnim femei cu bun simț și cu un caracter frumos. De aceea, îmi tot revin în minte vorbele acelea de duh rostite de părintele Dumitru Stăniloaie: «Dați-mi mame mai bune și voi schimba lumea!». Putem desigur să reactualizăm și concepția sociologului Petre Andrei în ce privește criza culturii contemporane și rolul studențimii alături de cel al profesorilor și intelectualilor: Înarmați cu convingerea adevărului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
putere. Nu demult, un baștan al social-democrației recunoștea că partidul lui are «un electorat mai sărac, mai bătrân, mai puțin școlarizat». Pe scurt, ăștia au venit și sunt ținuți la putere cu voturile săracilor. Și ale celor mai săraci cu duhul. Moldova să trăiască! Și săracii ei, întru bunăstarea bogaților de partid și de stat. Un paradox al tranziției! Și al duminicii orbului! [...] 18.000 de familii (!) din județul Vaslui trăiesc în exclusivitate din ajutoare sociale.” Sunt admirabile declarațiile unei militante
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
îl netezește, îl modelează. Așa este și cu credincioșii la biserică. Ei vin să asculte mai ales predica. Chiar dacă uită, tot le mai rămâne ceva.” Cât sunt de adevărate cuvintele părintelui Galeriu Constantin, care susține: „Cunoștința e un dar de la Duhul Sfânt («să mă guști pe Mine, viața cea adevărată»). Astăzi sunt îmbrățișate tot mai des cultul plăcerii (eroticului) și cultul mâniei (violenței) prin intermediul mass-mediei.” Citându-l pe Victor Frankl într-o conferință de presă, domnia sa spunea că: „nu pofta plăcerii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lumea în biserică a zâmbit fericită și îngăduitoare, eu l-am felicitat pe Yves, apoi pe Anca, și am ieșit. Alte râsete, lacrimi, veselie. Invitații defilau prin fața tinerei perechi și urau casă de piatră. Unii mai sclipitori ziceau vorbe de duh. Apoi m-am dus și am tras mașina în fața bisericii. Cineva legase un balonaș de antenă. Era de prost gust, dar l-am lăsat acolo. Lumea a zis „ooh“ și „aah“, reacții cu care eram deja obișnuit. Am coborât, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de persoană la colțul următor și n-ar fi arătat altfel decât oricare persoană obișnuită. Numai că mintea lor e mult mai bogată decât a unui om obișnuit, care, în cea mai mare parte a timpului, e oricum sărac cu duhul. Se uită la panoul care se autointitula harta campusului. La Facultatea de Fizică se ajunge pe acolo, la Facultatea de Teologie, pe dincolo, iar pentru Institutul de Studii Aprofundate faci prima la dreapta. Și apoi, ceea ce i-ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mândri de orașul nostru”, „Sărbătoarea mărțișorului”, „Lecții de karate și kung fu cu maeștri profesioniști”, „Cu noi, înveți mai repede să conduci mașina”, „Suntem întotdeauna lângă tine”, „Spre destinații exotice...” Aștept cușca să mă urce. Sper să nu-și dea duhul între etaje. - ... n-ai fost la ședința trecută! gâfâie lângă mine Cezar, cu gâtul lui gros sugrumat de-o cravată cu nodul cât pumnul, înghesuită într-o vestă pepit, cu nasturi maro. Aceiași pantaloni gri burlan pe care nici tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îl citești, te face fie să plângi și să crezi în Dumnezeu, fie să te lepezi de el, să-ți blestemi și sufletu’ din tine, și laptele mâne-tii... iar Brâncuși, mă, nu-i de nasul franțujilor. Acolo-i chiar duhul țăranului român...”. Bogdaproste că nu mi-a zis Burebista sau Decebal. - Sau Traian... - Sau Gaius, Spartacus, Titus, Septimius, Ovidius... - Ar fi fost cam greu, c-al meu era bâlbâit și, când se enerva, sâsâia și mai tare și-atunci mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
merge alături de îngeri, în Împărăția cea fără de suferință. Să ne rugăm lui Dumnezeu să-i ierte toate păcatele, și cele cu voie, și cele fără de voie... și să-l așeze alături de cei drepți... În numele Tatălui, al Fiului și-al Sfântului Duh, amin... - Amin! fac semnul crucii. - Îndoliată adunare, dacă tot suntem aici împreună, lângă acest stejar, poate cineva dintre dumneavoastră dorește să spună câteva vorbe despre răposat, să ni-l reamintim înainte de a-i întoarce în țărână trupul cel pieritoriu. Țărână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ridică vocea și criticul. Aici e casă de nebuni! se înroșește. Casă de nebuni, niște descreierați! Maxențiu bate zgomotos din palme, mătură fursecurile și saleurile de pe masă, într-un gest de entuziasm nereținut. - Așa! Ovații, vă rog, pentru vorba de duh... Voievoade, să nu disprețuiești nici o secundă virtuțile maieuticii! Sfânta moșeală! Iată, după ce-a fost tras cu cleștii de țăcălie, criticul nostru cu moacă de Lenin a început să vadă lumea! În sfârșit a zis ceva cu miez. Bravo! Urrraaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fuseseră legați strașnic de mîini și se aflau În puterea celei mai abominabile și mai respingătoare ființe omenești. Unul dintre ei, majordom pe vas, nu a avut nici măcar prilejul să priceapă ce anume i se Întîmplase, pentru că și-a dat duhul chiar acolo, din pricina pierderii de sînge, dar ceilalți doi rămași În viață fură conduși cu forța la loc sigur. Mai tîrziu, Oberlus plecă În căutarea lui Sebastián Mendoza și a norvegianului Knut, pe care Îi obligă să descarce tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
somnul său a guvernantei se datora acestui fapt, auzise că în jurul prințului totul începe să freamăte, se trezește, furnică, dă colț. Pînă și vinul începea să fiarbă în butoaie la cele mai neașteptate intervale. Din cauza asta Hariton se dădea de duhul morții să-l împiedice pe Șerban Pangratty să viziteze prea des Crama și cînd n-avea ce face îl ducea numai în hrubele unde se păstra vinul vechi de cîțiva ani, amorțit de-a binelea. Nici atunci nu reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care le făcuse. Își încălcase cuvintele, încălcase jurămîntul militar, nu-și ținuse nici un fel de obligații morale și, pe deasupra, puțin îi păsa. Lucrul îl îngrijorase cel mai mult. Nu că domnul Caraiman nu știa ce face, fericiți cei săraci cu duhul că a lor e împărăția cerurilor!, dimpotrivă știa prea bine ce face, dar puțin îi păsa! Iar dacă lăsa impresia că e un om de paie era numai pentru a trece cît mai repede peste clipele neplăcute. Era convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
formă, va ști să facă din el un ciomag atît de tare și de noduros, încît va sparge multe capete. Acum era moale ca lutul, un Golem neînsuflețit, dar ar fi fost îndeajuns să sufle cineva peste el puțin din duhul puterii doar o clipă, atunci Golemul va răsturna lumea cu fundul în sus. Guvernul simțea că îi fierbe cazanul sub picioare și pentru că nu vor să se dea jos de pe el, să lase aburii să se împrăștie, măcar pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i‑am ascultat pe Pavel și Ioan“, ziceau ei, „vorbele lor ni‑s de‑ajuns pentru un an de zile“. „Eu nu sunt apostol“, zicea Simon, “Îs ca și voi. Ei vă pun mâna pe creștet ca să vă insufle Sfântul Duh; eu vă Întind mâna ca să vă scot din colb“. Și aici Își ridica mâinile În sus, iar din mânecile largi, care cădeau În falduri, se iveau mâinile lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și ocrotească rodul pântecelui, fără a se mai căuta pe la vraci calici, ori cum să‑și vegheze fiii de urgia războaielor, iar femeile sterpe erau Îndemnate să spună rugăciuni, de trei ori pe zi, pe inima goală, ca astfel Suntul Duh să le rodească pântecele. Și toate astea le săvârșeau fără de răsplată, dacă prin răsplată nu se Înțelegea o coajă de pâine pe care o primeau cu smerenie sau un urcior cu apă rece din care sorbeau cu Înghițituri mici, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aceea, popor samarinean, lepădă‑te de Învățătura lor!... Deci nu păcătui, ca ei să‑ți amăgească fetele În floare! Deci nu‑ți pizmui aproapele, căci n‑ai la ce râvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gândul, și‑ți dau În schimb făgăduința; pentru supușenia ta de‑acum, pentru ruga ta, pentru tăcerea ta de‑acum, Îți vin cu tot soiul de făgăduințe, făgăduința unui viitor care nu există...“ Simon nu băga de seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lumea este În mâinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tiran dintre tirani, Elohim!“ Mulțimea Îi făcu loc și ea se strecură printre indivizii tăcuți și o porni jeluindu‑se prin deșert. Trupul ei muritor se Întorcea În lupanar, iar duhul ei se strămuta Într‑o altă nălucă. ONORURI POSTUME Faptele s‑au petrecut cam pe la o mie nouă sute douăzeci și trei sau douăzeci și patru. Și cred că a fost vorba de Hamburg. Era În perioada crahului financiar și a inflației galopante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce merita văzut În Suedia, tot ce ar fi putut să mă intereseze „ca femeie“. N‑a lipsit nici faimoasa corabie Vasa, scoasă din mâl după secole, conservată acum ca o mumie faraonică. Într‑o seară, după spectacolul cu Sonata duhurilor de la Teatrul Național, gazda mea m‑a condus la bibliotecă. Abia de am reușit să Înfulec un sandviș Într‑un expres. Era ora unsprezece, biblioteca Închisă. Cu toate astea, doamna Johanson Îi arătă portarului o anume legitimație, drept care el ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]