2,465 matches
-
folosească de cutare truc. Natural că și trucurile variau după psihicul și perspicacitatea fiecărui profesor, că unii erau mai ușor, alții mai greu, iar alții imposibil de dus! Cel mai ușor de dus dintre ei, pentru că avea o fire foarte duioasă, impresionabilă și compătimitoare, mai ales la boale, era Aurel Dinu de Franceză, pe care l-am păcălit de cele mai multe ori. Apoi, Fischer de Germană! Unul dintre trucuri și cel mai simplu, pentru că nu-ți cerea nici un efori, era "trucul cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Și-atîta fericire, c-aș vrea să-mi fii stăpână, Tu, doar tu, până-n clipa în care-o fi să mor! Inima mea te cere, te caută întruna, O, sfânta mea domniță, alină-mi dorul sfînt! Grăiește-mi doar o vorbă duioasă, numai una... În clipa-aceea, versu-mi ar lua un nou avânt, S-ar preschimba pe dată în cel mai dulce cînt! Comoara mea, ascultă-l, și-ncrede-te în el, Ascultă-l ce trist sună! Pe veci al tău: Cornel! La
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
era dragă! Și-n sufletul meu năvăli puternic un dor năprasnic de iubire! Aș fi voit să-i fac versuri frumoase unei fete pe care s-o iubesc... și să simt într-adevăr ce-i scriu! Le urmăream cu priviri duioase pe toate fetele din cursul superior de la Carmen Sylva și de la Moteanu, când se-ntorceau de la școală și treceau prin fața porții mele. Frumușele, grațioase și pline de un farmec pe care numai ele, dragele de școlărițe-l au: în șorțurile
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
foarte bun la Istorie, care făcea cinste clasei lui, unul Băjenaru! Hei, câtă istorie știa ăla!... Pe unde-o fi, că eu nu-l văd... sau, dacă-l văd, nu-l mai recunosc!? Cuvintele lui, rostite cu voce calmă și duioasă, m-au pătruns până la lacrimi și au avut un răsunet atât de puternic în sufletul meu și au știut să-mi măgulească vanitatea în așa măsură, încît pe trimestrul al doilea am luat media "nouă", că "zece" nu dădea! Nouă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-mi trezesc amintirile adormite, de acum douăzeci de ani, care parcă pluteau ușor... aidoma unor fantasme din vremuri de poveste... Aurul roșu al amurgului poleia frunzele ce foșneau nostalgic, oglindindu-se în geamurile sclipitoare și murmurau, parcă înfiorate de această duioasă despărțire, cel mai trist "bun rămas"!
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
stafii și lupi și i-a fost frică, mititica!. Pe mine nu mă mănâncă lupii! Nici pe mine! spuse Mini. Cetatea era nobilă, mare, luminoasă! te chema și te sorbea în puterea ei cu o simțire de fericire sănătoasă și duioasă! Nory trase delicat pe Mini de cârlionții care zburau de subt pălărie. - Noi eram toți la moșie, la Hallipa, pe atunci. Acolo am stat tot timpul! N-am simțit nimic! zise Lina. - Care "toți"? întrebă Nory. - Numai Rim era încă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la vânzare Aproape fără excepție, fiecare om păstrează în cămara minții amintirile despre începuturile existenței sale în familia de proveniență, despre casa și localitatea în care a văzut lumina zilei și a făcut primii pași spre înțelegerea vieții. Palidele și duioasele aduceri aminte constituie neprețuitul tezaur emoțional-afectiv care ne colorează și ne însoțește întreaga viață. În ceea ce mă privește, sunt un împătimit și incurabil sentimental. Tânjesc și acum, la venerabila vârstă pe care o am, după satul natal, după casa părintească
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cât mai plăcută și mai atractivă. Când seara târziu se întorceau de la muncile câmpului, gospodinele și tinerele fete mai găseau puterea să ude florile însetate, ofilite de arșița soarelui, să smulgă buruienele ce le sufocau, să le dezmierde cu vorbe duioase, bucurându-se de coloritul și parfumul lor. ...Dar jocurile întâmplării și ale sorții mi-au hărăzit să-mi petrec viața într-un apartament de bloc, departe de natură, lipsit de plăcerea și dorința de a păși și trăi direct pe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
vreo trei ani și venea doctorul Burileanu să ne vaccineze pe sora mea și pe mine. Era înalt și pleșuv, iar eu, tremurând de frică, îl sărutam pe chelie, să-i fie milă de mine... A doua amintire este mai duioasă: aveam patru ani pe atunci și tata, care suferea de reumatism, mă chema duminica în dormitor să-l calc pe spate. Era o joacă grozavă și făceam un rock-and-roll nebun fără să știu, la vremea aceea, că eram o precursoare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
compromite. Mai mult, eu n-am să vă mai scriu Sunt doar modestă, nimic în plus... Sfaturi, rețete nu prescriu Martor îmi este Bunul Iisus. Sfârșit! De ce mințim c-a fost frumos Când totul este doar minciună? Mai curg cuvintele duios Sau lacrimi vom plăti arvună? De ce când vise hoinăresc Prin lumea tristă și amară Durerile se adâncesc Și plâng pe strune de vioară? De ce să ne-amăgim? Sfârșit! Din lacrimi, vorbe și ranchiună, Azi, sufletul e părăsit, Cuprins de vifor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
senin în dimineți le ai, e drept, în fața ta, dar plâns, tristeți si amăgiri lăsate sunt în urma ta Și cântec, vrajă și lumină le ai mereu în fața ta; Minciună, ură, multa vină rămase sunt în urma ta. O clipă lină și duioasă pășește azi în viața ta, Dar chin, și urlete, și jale rămase sunt în urma ta. Gânduri senine, fără moarte, le ai în zbor în fața ta; Iluzii în baloane sparte rămase sunt în urma ta. Și fluturi ce dansează vals tu ai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ne-aruncăm în blânda primăvară. Ești suflet, femeie! Ești zâmbet de floare ce-alină tristețea, Ești pasul legănat ce-adie speranța; Ești strop de culoare ce mbracă noblețea, Ești suflet minunat ce mângâie viața. Ești dulcea vioară cu vocea-ți duioasă, Ești farmec în noapte atingând finețea; Ești vrajă, descântec, blândeții mireasă, Ești suflet și pace cântând tinerețea. Ești mână trudită, o viață-n durere, Ești zborul miresmat, susur de izvoare; Ești simplă femeie, esti caldă-adiere, Ești suflet tresăltat pe clipe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dor de albastru, verde și de pomi în floare. Dar nu! Pieriți acum himere visătoare! Nu îmi aduceși azi în suflet primăvara, Ninsorile i ar troieni acum vioara Zefirului șăgalnic sau trilului voios, Cireșii-ar plânge floarea într-un suspin duios. Sunt abătut, pe umeri frigul mă apasă, în noaptea nghețată zăpada-mi intră-n casă, Troiene îmi așterne în suflet și în gând... Și în tăcere Styx-ul vom trece rând pe rând... Am vrut ... Am vrut să uit ce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
feerii De ninsori domoale, blânde ca o boare, Jovial îmi scaldă trupu-n bucurii, Sufletul începe-n necuprins să zboare. Albul de zăpadă iscă-n jur scântei, Străluciri curate mă pătrund divine; Mari iubiri din ceruri nasc în ochii mei Limpezimi duioase, pure și senine. Inima-mi vibrează și fierbând de dor Se scufundă-n neaua rece făr' zăbavă; Armonii celeste-n simfonii, sonor, îmi preling în sânge râuri vii de lavă. Contopite magic, inimă și nea, Generează-n spațiu sfere de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vor fi cei mai răi, fiindcă nu-l vor nega, ci îi vor stabili doar (e drept, adăugând și hohotele lor de rîs) statuia lui vie și plină de interes pe un soclu verosimil. Cei mai răi vor fi inșii duioși, care vor vărsa lacrimi cu venerație pe fabulele lui și vor produce, ștergîndu-se cu mâna la ochi, emisiuni pentru ilustrarea ideilor și necesităților curente ale timpului, la radio, televiziune și în manualele didactice. Mi se face frig când mă gîndesc
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
omagiu subtil gazdei - fie-mea, auzi prostie! -, dar și găzdoiului, care pusese mâna pe o așa minunăție de femeie. Multora le-au plăcut toate. Alții se lăsau Înrobiți esteticește de câte un detaliu: ochii zglobii ai veverițelor, ochii blânzi și duioși ai căprioarei; verdele aprins al ierbii și plasa de sârmă de pe măciulia microfonului - „zici că e adevărată, ce să mai...” i se opreau câte unuia vorbele În gât de admirație. Cineva a Îndrăznit, cu glas mic, ce-i drept, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cel negru. După ce căruța cu draci care intrase În sat În urmă cu ceva vreme se pierduse către Răsărit, nea Mitu Îl luase la el acasă pe Necuratul prăvălit În șanț și-l curățise, potopindu-l cu vorbe bune și duioase, ca pe un ied neastâmpărat ce se nimerise, În joaca lui nestăvilită, sub roțile unei căruțe. Iedul - așa Îi spuneau cei cărora le era Îngăduit să-l vadă - rămăsese, În urma căzăturii, cu o slăbiciune la genunchi și nu putea merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plin de păsări grase, cocina În care de multă vreme nu mai țineam porc, căci sămânța ălor cu care ne Înțelegeam noi bine a pierit cam de la moartea tatii (adăpostul porcesc, Însă, era o amintire scumpă și un loc de duioasă aducere aminte), toată copilăria mea și tinerețea, dorința de-a trăi și voioșia, tristețile, durerile, dura de la plită pe care, copil, o Învârteam pe uliță cu un cârlig de fier, poveștile auzite de la mama, centura de ostaș a tatei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
clampă, să se cațere atât de sus -, vârful pinului se prăbușise. Coborâse, cu greu, și omul de cultură, care Îi relatase plutonierului stările sufletești ce-l cuprindeau una după alta ori toate deodată. Se simțea mândru, tulbure, aprig, beat, Înțelept, duios, treaz, mistic, cu lipici la femei, jucăuș, cuminte, răutăcios ori iubitor. Cu mare greutate se ținea pe picioare și subofițerul se simțise dator - deși atribuțiunile sale de serviciu nu-l obligau la așa ceva - să-l care acasă pe tovarășul intelectual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au sunat așa de puțin în auzul meu. De copil n‐ am avut nimănui să spun ce mă doare, ochii mei n‐ au avut către cine să se întoarcă, mâinile mele spre cine să‐și întindă deznădejdea. și tu erai duioasă, mamă... Puținele cărți ce au rămas de la tine, cu pagini însemnate pe margini, spun că‐ți era drag să visezi, povestesc că te‐au încântat și pe tine vorbele sonore și ritmata cântare a versurilor. Ai visat și tu, și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
către conuʹ Mihai. ‐ Ai grijă pe urmele cărora calci! ‐ Da, coană Otilica! și iar am părăsit casa din Zlataust, casă pe care am mai văzut‐o și acum doi ani, dar fără acea teribilă inspirată pentru micii noștri românași, acea duioasă, bună și me reu prezentă la toate, coana Otilica. Bica Stelian Ciortolom (Din volumul „Bârladul odinioară și astăziʺ, pa g. 611‐612) Panait Cerna (Stanciof) (1881‐1913) „Ibrăileanu îl așeza din punctul de vedere al atitudinii sociale, alături de Sadoveanu și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nimeni să‐l aline ! și plânge ‐ năbușit copilul - ș‐adoarme în suspine ... Dar peste noapte‐o biruiește dorul - Din somnu‐i sare mama, și spre ungherul unde‐ i doarme‐ odorul Pășește‐n vârful degetelor numa ... Pe somnul lui cel lin Duioasă se ‐nclină; De‐al vieții sale chin Un zâmbet i‐anină. Zbucnește făr‐zăgaz Iubirea ei mută ‐ și plânsul lui obraz Plângând îl sărută. și mii de mângâieri Pe creștet i‐ adună ‐ De ziua cea de ieri Ce dulce-l
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
1866‐ 1896) „...Poet este cine cugetă, cine simte și cine își meșteșugește versurile ca Traian Demetrescu.” Alexandru A. Macedonski. Paris, 1884, august 23 MAMA Icoana veche zugrăvită Cu chipul blândului Hristos, Mi‐aduce‐ aminte ochii mamei Rugându‐ se spre ea duios... Îngenuncheată înainte‐i, Cerea cu mutele‐i gândiri, O rază bună de‐ ndurare și pază de nenorociri ... Cu limba tristelor suspine, Cu glasul cel mai cald și drag, Cerșetorea noroc și grijă Pentru copilul ei pribeag ... Azi biata mamă, când
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
1979 4 OCTOMBRIE 1964 Strigat‐am, singur în lume, numele mamei, și mi‐a răspuns numai frigul văzduhului, cu ochi de stele holbați, dar fără de lacrimi, aspru privindu‐mă, fix . O, tu - cea nemuritoare, ce ți‐ai ales doar trupuri duioase, preagingașe scutece, ca să ne naști, strălucită ești! 127 și nimic nu‐ți tulbură chipul ascuns. Dar ele, mamele muritoare, în chinuri grele, cu țipăt, născutu‐ne‐au. Plânsetul le‐ ai dat, ca limbă a bucuriei, și dorul, sunet al zilelor
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
i chipu‐ n aurită ramă 131 și de nimic, nicicând nu te mai teme! Ocrotitoare‐n oarba vijelie, Chiar umbra ei se schimbă în făclie Pe drumul drept menită să te poarte. În fața ei, de‐a pururi te prosternă! Simbol duios al patriei, eternă, Te leagănă de dincolo de moarte! CÂNTECUL MAMEI Cu mâna albă de domniță Sau aspră mână muncitoare, Purtând o floare la cosiță Ori diademă lucitoare, De legeni leagăn de mătasă Or biata albie săracă, O, mamă, inima‐ mi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]