2,935 matches
-
care părea un covor de pietricele mici, rotunde și perlate, putea fi văzut clar ori de cîte ori ochiul își îngăduia să nu vadă, jos de tot, în cerul răsturnat, copia dealurilor în floare. Totul emana bogăție, căldură, culoare, liniște, dulceață și delicatețe, și pe măsură ce ochiul urmărea panta cu miriade de culori, de la confluența abruptă cu apa, pînă la vîrful ce se topea în albastrul fără nori, îți era greu să nu-ți imaginezi un potop de rubine, safire, opale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuse el cu un ușor accent nazal, și chicoti în barbă. Blonda înaltă veni la marginea picturii ștergîndu-și pensula pe șorț. — Am terminat copacul, spuse ea sfidătoare. Pot pleca acum? Autorul se trînti din nou pe perne și zise cu dulceață în glas: — Bineînțeles, Marion. Poți pleca atunci cînd dorești. Am nevoie de bani. Mi-e foame. — De ce nu te duci la bucătărie? Cred că mai e niște pui rece în frigider și sînt sigur că Pat nu va obiecta dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
grohăi și apucă printre cărnuri tremurătoare care scînceau; era ca un porc carnivor cu degete. Mai tîrziu, simțindu-se extenuat, se întinse din nou blînd, înșurubîndu-se iar în despicături moi, legănîndu-se și mișcîndu-se deasupra moliciunii, plutind și lăfăindu-se în dulceață. Prinse o încheietură, iar penisul i se cuibări între două movile moi și Lanark se umplu de un nicăieri blînd. Era vîrît pînă la genunchi într-un pîrîiaș repede care gîlgîia printre pietroaie rotunde, unele negre, altele cenușii, unele pătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o cutie de bunătăți pe care, de când rămăsese fără mamaia, le gospodărea cum putea mai bine. Mulțumirea lui cea mai mare era să desfacă pachetele și să aranjeze pe rafturi, în cămară, comorile de acolo, zahăr pisat, sare, untură, mălai, dulceață, brânză. Proviziile pe multă vreme, făina sau orezul, le punea, suindu-se pe scaun, pe raftul de sus. Ținea la îndemână ce era de trebuință în fiecare zi. Socotea mereu pe cât timp i-ar ajunge proviziile și nu se hotăra
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cresc păsări... Comisionar nu vreau, pentru că ce te faci dacă pierzi o comisiune? — Ce să te faci, te dă afară, interveni vesel birjarul. Portarul le oferi musafirilor sirop cu apă - însă birjarul refuză spunând că nu-i e sete - și dulceață de prune. Nici sarmalele, nici cozonacul nu erau gata, din nefericire, așa că Nicu trebui să se mulțumească cu mirosul. Oricum erau încă în post, dar băiatul era gata să se prefacă c-a uitat. Și oricum nevasta lui nea Cercel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ar prinde bine... Atunci s-a produs ca o minune pe fața domnului Crețu. A zâmbit pentru prima dată și i-am văzut dinții frumoși, albi, dar mai presus de orice, i-am văzut un chip luminos și de o dulceață cum nu știu să mai fi observat la cineva. Nu lipsea mult să-i crească o aură în jurul capului, așa cum are luna în unele zile. Parcă ar fi doi oameni în el: unul absolut șters, din majoritatea timpului, care nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de ani, relicve din perioada regenței. Vreo cinci-șase tineri și vreo două dintre secretare ședeau chiar la masa ei. Dar aceștia rămăseseră doar câțiva, după emigrarea tinerilor în urma plecării Prințului Del Curtin. - Toată lumea a dormit bine astă-noapte? zise Innelda cu dulceață, întrerupând tăcerea. Toți se grăbiră s-o asigure că așa fusese. "Vai ce drăguț", murmură ea, și apoi căzu într-o tăcere morocănoasă. Nu era prea sigură ce dorește de la însoțitorii ei. Probabil, oarecare frivolitate. Dar cât de multă? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a dărui și a primi „ Când dai, la început dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat dai din ceea ce ești”(Arsenie Boca) Fiecare dimineață ne așterne la picioare cele mai minunate daruri: cântecul păsărelelor, parfumul florilor, căldura soarelui , dulceața fructelor și toate vin spre noi liber, fără să aștepte nimic în schimb. Întreaga natură participă la acest joc al dăruirii și al primirii. Viața este o energie ce curge asemeni unui râu, fără oprire, liber și tot astfel și
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
împodobească - Căci văzînd-o toată țara Crede că e primăvara. {EminescuOpVI 120} DRAGOSTE ADEVĂRATĂ Dragoste adevărată De fecioară prea curată; Tânără - ntineritoare Dragoste de fată mare; Însă plină-i de durere Dragostea cea de muiere, De durere și de haz, De dulceață și necaz; Îndărătnică și dragă Cată ceartă ziua - ntreagă, Iară sara se împacă Că tot ție va să-ți placă; Dragostea de la muieri E cu sare și piperiu, Nu-i lihnită și dulceagă, Zi cu zi în foc te bagă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tău nume Drag la inimă-mi se pune. Câtă țară am îmblat Eu ca tine n-am aflat, Că după gurița ta Se topește inima. Dragu-mi-i și-mi pare bine Când mă - ntîlnesc eu cu tine, M-aș sătura de dulceață, Eu mândră te-aș strînge-n brațe. Câtă țară am îmblat Eu ca tine n-am aflat Naltă-n trup și subțire, Înțeleaptă și frumoasă, Bărnace și sprâncenată La inima mea băgată, Și cu buze subțirele Pe pofta inimii mele. Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
odată. 21 Cîtu-i țara ungurească Nu-i ca fata rumânească; 141 {EminescuOpVI 142} Că-i cu capul plin de ruje, Cu obrajul plin de sânge, Când o văd inima-mi plânge. Că eu de când am viață N-am avut altă dulceață, Numai c-o strângeam în brațe Roșie și mîndră-n față. Trecui sara pe uliță, Mândra ședea la portiță În subțirică polcuță, Poale albe subțirele Pe pofta inimii mele. Și, zo, ea d-așa zicînd: - Hai noi doi să ne iubim
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
poți sbura De ce mi-ai cântat așa. 41 Mândră, mândrulița mea, Că tu ești viața mea - O lungești și o - ndulcești 150 {EminescuOpVI 151} Ș-o mângâi și-o fericești. Uite drept la mine-n față Și mă împle de dulceață, Că de dorul ei mai mor Și nu pot, doamne, să sbor Că eu de-aș pute sbura Pân-la sfânta Vinerea, Eu m-aș ruga de mi-ar da Inimioara ta. Ostenit - am ostenit, Foarte tare m-am trudit Până ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i lua una ca mine Dumnezeu să-ți dee bine, Iar dac-o fi mai frumoasă Dumnezeu să-ți facă casă, De-o fi una bălăioară Dumnezeu să-ți-o omoară. 138 Frunză verde rosmalin, După nor vine senin, După dulceață venin. Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin. Săracă inimă arsă Varsă lacrimile, varsă, Săraca față frumoasă De lacrimi e toată stoarsă. 186 {EminescuOpVI 187} Mult mă-ntreabă inima De ce m-am stricat așa? De-aș trăi cât
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
curate Că trăesc până la moarte Și-s cu dracu - amestecate, Că trec prin tină nu se-ntină, Și trec prin apă nu se-neacă. De tânăr voinicu - aleargă Tinerel fără musteață Când se-nvață - a strînge-n brațe Și sărută cu dulceață. - Țucu-ți, mândră, ochii tăi. - Țucă-i, bade, Pe - amândoi. 141 Frunză verde rosmalin, Ajunsu-m-on dor pin sin. Dorul mare se oprește Și mândruța mă iubește, Și pe sinul ei de flori Varsă șir de lăcrămiori Și mă-ndeamnă a mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Tare plânge și oftează; Cine poate să nu crează, O lacrimă să nu-i cază. Eu șezând așa călare, Ea striga cu glasul mare: Oh, nu păși așa tare Nu-mi da pași de alergare. Oh, vai, nu-mi duce dulceața Și nu-mi întrista viața, Nu mai vesteji verdeața Ca soarele rujii fața. Leagănul brațelor tale Îl duce și nu cu cale, Ah, amar necaz și jale, Cum curg lacrămele vale. Mai sărută-mă odată Să mă lași mai mângâiată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-ți chipul frumos Și privește mai duios Și din ochi dă-mi mângâiere La cumplita mea durere. Ah! nu te posomorî, Dragostea nu-mi omorî, Că-n ochi-ți i-a mea viață, 199 {EminescuOpVI 200} Și toată a mea dulceață Și de la dânșii aștept Leac la rana mea din piept. Că eu numai cu vederea Îmi pot alina durerea, Iară de nu-i avea dor Și mă vei lăsa să mor, Răsplătire după faptă Și pe tine te așteaptă Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
văzut Te-am văzut, te-am cunoscut, Cum ședeai în pieptăraș Sub umbră de mărăraș 268 {EminescuOpVI 269} În brațe la Dumitraș; Sub un corciu de rosmarin În brațe la Costantin; Și ei te strângeau în brațe Te sărutau cu dulceață; Te țineau pe genuchele Te hrăneau cu alunele. - Jură, mamă, pentru mine Să nu rămân de rușine. Mă-sa-ncepe a jura, Soarele-a se-ntuneca, Luna-n sânge a se schimba Și pămîntu a tremura. - Vezi, copilă, fapta ta
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Plec, mă duc, ah, ce năcaz, Frați, prieteni, las dormind, Singur sunt și mor plângând. Doamne, ce lucru cumplit 416 {EminescuOpVI 417} {EminescuOpVI 418} {EminescuOpVI 419} Ca să-mi pierz pe cel iubit. No. 7 O viață, ce viață! Până când fără dulceață Și-n necazuri să trăiesc, Până când în astă soartă 5Să trăiesc viață moartă Și oftând să viețuiesc. Nu voi viață ce mă-nșală, Ci voi moarte fără sfială, Gata sunt și hotărât. Cei de demult din vechime Li-e frică de-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca o vatră Crăpai de-ai fi fost de piatră Și puteai să te topești. Gândesc la a ta răbdare Și mă cuprinde mirare Cum mai poți să te mai ții. Te-ai deprins cu reaua viață, Amar îți pare dulceață Și-l ai la răni alifii, Ori care nenorocire La tine s-au făcut fire Și suferind o petreci; Rabzi dureri fără-ncetare, De oftări nu ai scăpare Și nu plesnești să te-nneci; Te-ai luptat tot vitejește Dar acum
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
putință De-a mai trăi, cuconiță? N-o trece la mijloc mult Și-i să auzi c-am murit. 427 {EminescuOpVI 428} Privii pe fereastră - aseară Și mă umplui de multă pară, Țineai oglinda pre față Și te căutai cu dulceață, Așteptai să isprăvești La fereastră să privești, La un pui care-l iubești - Că te vede nu gândești. Făceai nazuri din sprâncene Și mă omorai făr de vreme, Luai giubeaua pe spate, Plecai să merg la o parte, Purcesei să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
frate, să te scol Că ți-e boala de amor. Tot se-ntîmpla vreodată De te zăream prin ogradă, Unde te văz sara prin casă Îmi pai făclie luminoasă, (Cutare-i) făclie aprinse Degetele tale ard nestinse. No. 19 A amorului dulceață Nu ține mai mult de-un ceas, Iar mâhnirea nu-ncetează, Nu se uită în viață Pentru iubita (cutare). Eu cu totul m-am jertfit Iar ea nemulțămitoare Fără milă m-au urât. Cât va merge - această apă Despre râu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gânduri, Te făgăduești Ș-apoi te-ndoiești; Ți-am zis ș-alta dată Fii încredințată Că eu te iubesc Și-n piept te slăvesc, Nu vremelnicește, Nici fățărnicește, Ci cu jurământ Până la mormânt; Ce cât avem viață Să trăim cu dulceață, Lipiți să ședem Să ne mângâiem, Inima din mine Cu cea de la tine Voi să le unim Și un trup să fim; Iată a mea mână Vino, fii stăpână Pre tot trupul meu Când ți-l jertfesc eu. Amorul nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n cel mai mare Palat, mi se pare Că-n peșteră sunt. Când e la-ntîlnire Nu sunt în simțire Slobod cu cuvânt, Nu pot înțelege, Nici gust a alege Câtuși de puțin, Iar când nu-i de față Nu pricep dulceață Nici altei mă-nchin. No. 49 Inima-n mine de dor s-aprinde, ah! Arde, arde și nu se stinge, Flacără mare rămân spre sară, ah! Focul durerii rău mă doboară, ah! Fie-ți milă, soro, de mine. Ah! totdeuna
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aflu și până azi. Eu am fost la mulți scutire, La orice rea compătimire, Se vede c-al meu noroc Voiește cu acest mijloc A-mi da chinuri ne-ncetat Ca unui rău vinovat. Ci, decât așa viață Să trăiesc fără dulceață, Făr-de aceea ce-o iubesc, Mai bine să mă sfârșesc. Ca să scap dintr-aste chinuri, Dureri și dese suspinuri. No. 74 Haină ești la toate la câte te-am rugat, Mi-ai zis că nu se poate, mă mir ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cireș lustruit, lenjeria delicată, lucrată în mânăstiri, emana arome dulci, mitenele fine de antilopă albă adăstau alături de dantela scumpă Valenciennes ori mai modestă de Bruxelles... Melania Lupu trase mânerul de bronz și scoase o jumătate de cozonac, un borcan de dulceață și câteva pastile de ciocolată pe care motanul le prinse din zbor. ― Ai răbdare, Mirciulică, șopti bătrâna. Am să-ți povestesc totul. Preparăm doar ceaiul și pun un capot pe mine. E o vreme oribilă... Se întoarse peste zece minute
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]