4,381 matches
-
apropiere și distanțare față de elevele ei, pentru a realiza „o anume - gândea ea - mitologie a catedrei”. - Iată, ați venit să vorbim...Mă întrerupse: - Să uitați c-am venit... sau mai bine să v-aduceți aminte, să nu uitați niciodată această după-amiază când nu mi-ați putut spune dacă ați iubit vreodată ori nu. Îmi veni să zâmbesc dar mă simții tulburat. Ea se ridică din fotoliu, îmi întinse mâna: „Asta e viața, domnule judecător: o lungă tăcere asupra substanței”. Apoi plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și pe strada principală, strada „Republicii” cum îi spunea acum, obișnuită și în după-amiezile mai blânde ale neîndurătoarei părți a anului. Înainte de pensionarea soțului, doamna Pavel veghea singură diminețile, mai venea câte o vecină “în trecere”, afară de obișnuitele întâlniri de după-amiază, de două ori pe lună, cu femeile care-i veneau în vizită cu regularitatea cu care-și învârtea, la același timp, orologiul din sufragerie. Acum domnul Pavel era la pensie. Viața înainta cenușiu, începuseră prăbușirile, speranțele, câte mai erau sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
încredere în nimeni, un lent proces de disoluție, totul părea să fi fost în urmă cu o mie de ani, parcă se scria, se rescria, cu alt alfabet, istoria Evului Mediu, cu care eram acum contemporani. În una din acele după-amiezi, la o oră sau două după ceasul prânzului, când sosii acasă, domnul Pavel, care-și făcuse siesta, bătu la ușa apartamentului meu, era înveselit, - părea numai, în realitate era trist, o nostalgie stârnea țărmurile ființei lui. Spuse: - Ia ghiciți de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
purta, și dezvelindu-i umerii într-o mișcare ce nu întâmpină nici o rezistență, draperiile timpului căzură peste noi. 27. Eram acum singur. Trecuseră câteva luni; mă plimbam cu mâinile la spate în camera în care ferestrele - era o oră de după-amiază - nu aduceau nici un zgomot. Mă aflam în fața oglinzii dreptunghiulare, care-mi reflecta docilă prezența. Pentru cine și de ce? Eram tânăr, bărbat la intersecția decadelor de vârste, ce se refuzau neantului devorator ce începuse și continua... În 1945 încetase războiul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ele dovedeau o inexplicabilă inapetență pentru asemenea “înălțimi” cum constata mâhnit însuși vorbitorul, stăpân al casei. „Așa-s femeile!” conchidea în sine, înțelegător și resemnat. În felul acesta, timpul trecea - pentru femeile acelea - neobservat în substanța lui tragică. Era o după-amiază de duminică, prin august; m-am ivit printre ele tocmai când domnul Pavel perora cu mare curaj - mă întrebam de unde luat, căci nu era al lui - despre uitata sărbătoare a zilei de 10 mai, încoronarea primului rege; femeile erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la perorările doamnei Pavel despre avantajele estetice ale acestei camere așezate cu deschiderea ferestrelor spre micul bulevard, căci prin fereastra din curte se vedea și-o parte a bulevardului, invadat acum de mireasma salcâmilor plantați pe marginea trotuarelor largi. În după-amiaza acelei zile merserăm - așa cum aranjasem - la doctor care ne primi la policlinică (vechiul lui cabinet de cu douăzeci de ani în urmă fusese naționalizat, odată cu interzicerea firmelor particulare). Ne primi cu jovială politețe, dar consultul, căruia Ana - în prezența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în somn m-am visat cu tine, mergând împreună, pe șoseaua alăturată cu mandarini pe margine, și cum mergeam era să dea peste noi o mașină ce venea dinspre Roma, eram veselă că te găsisem, se făcea că era o după-amiază de vară; spre amurg, nu știu cum, ne urcarăm în Turnul din Pisa - tu cred că-l știi din ilustrate - priveam de sus, din turnul înclinat, oamenii se vedeau mici cum nici unul din ei nu putea să-și închipuie, poate era mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Pavel) va trebui o dată, nimeni nu știe când... Adevărul - mai toți au pierdut speranța -, își va arăta fața, - lucrurile nu se pot termina așa. Ar fi oribil, dar mai ales fără sens; nu se poate. El zâmbea mai departe, în după-amiaza zilei următoare fu îngropat, vântul bătea cu furie, tăios, uscat. Pe crucea de piatră, înălțată de mult, era scris numele și anul nașterii „1884” cel al morții va fi încrustat peste trei zile prin îngrijirea doamnei Pavel și a Margăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
naște teama de a li se pierde substanța, iar substanța aceea poate să fie un adevăr colosal ca scripeții ce eventual susțin universul. Zilele acelui timp treceau mohorâte, rareori aduse la lumină de înșelătoare învieri. Se iscau în acest răstimp după-amiezi în care mă retrăgeam în compania doamnei Pavel și atunci - așa cum nu se întâmplase nicicând înainte - găsea în mine pe cel mai docil, dar cu timpul și cel mai devotat și uimit ascultător al povestirilor ei, deoarece abia în acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în care mă retrăgeam în compania doamnei Pavel și atunci - așa cum nu se întâmplase nicicând înainte - găsea în mine pe cel mai docil, dar cu timpul și cel mai devotat și uimit ascultător al povestirilor ei, deoarece abia în acele după-amiezi și înserări, darul ce-l avea al confabulării, atât încât să-mi anime uimirea, îmi deveniseră vizibile mult mai mult ca înainte plăsmuirile (cuvânt reconstituit de editor) levantine, deschidere spre împărățiile vorbei, spre zecile de povestiri ale zecilor de întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei, când păream prea uimit, invoca drept martor autoritatea domnului Pavel, care fusese - afirma - de față la multe din cele dezgropate și readuse prezentului și în adevăr niciodată nu se întâmpla ca domnul Pavel să o contrazică. Se treceau astfel după-amiezi fără noimă; se adăugau însă potrivit imaginației mele livrești bărbați - haiduci armați cu pistoale și cingători aurite, ori cutreierători ai cârciumilor de periferie, stâlpi de cafenea, liota marilor îndrăzneți pentru care închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgând din narghilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-i palidă asemeni. Era cum îl știam, nimic schimbat în înfățișarea lui, între mândrie și umilință, de om al câmpiei; visase la vremi ce zadarnic așteptase să vină. Mai era puțin ca ziua să fie egală cu noaptea și-n după-amiaza aceea, când amurgul aluneca în camera altădată plină de râsetele musafirilor, de zvăpăiala fețelor uitate, lumânarea de datină veghea ușor tremurândă somnul nedrept al învățătorului; la căpătâiul lui plângea ca un copil un bătrânel, subțire la trup, cu părul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Keti. La venire, ca și la întoarcere, aleile cimitirului erau goale. Pe nepoata venită în doliu atunci, slabă, plăcută la înfățișare, cu ochii adânciți în orbite, palidă, n-am mai văzut-o niciodată. 3. Trecuse un an de atunci. Alaiul după-amiezii de vară intra victorios în odaie, ocrotit de razele roșiatice ale apusului. Lungile perdele străjuiau la ferestre o anume intimitate caldă, misterioasă, pe care sufletul o simte totdeauna ca venită din altă lume. Doamna Pavel era în sufragerie, în cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era lumea ei, ideația în care a străbătut timpul dintre cele două războaie, din vremea României Mari și a tinereții ei, și vremea de-acum, după ultimul război. Luminat pe umeri de ultimele raze ale apusului, el se ivi în după-amiaza aceea lângă mine. Prezența lui născu o mare plăcere, amintind bucurii trecute. - Adu-ți aminte, vorbii, când stăteam pe banca din curtea casei părinților mei - avem 18 ani - ți-aduci aminte? „Mon enfant, ma soeur...” Recitam în lumina stelelor sticlind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în cumpănă, iar eu, la toate răscrucile tale de viață... Nu-l mai auzii. Pieri în semiântunericul odăii, dar nu înainte de a-i simți ocrotitoarea mână pe umărul drept: ultima dovadă a prezenței lui în seara aceea. 4. Într-o după-amiază dinspre mijlocul toamnei acelui an, venind acasă și văzând toate luminile aprinse în apartamentul doamnei Pavel, mă abătui pe la ea. Mă bucurai; avea în vizită pe nepoată, Marga Popescu, tânăra profesoară de altădată. Era acum în vârstă, dar o anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
profesoara Marga Popescu, aflată în București pe perenul Gării de Nord, ușor intimidată, se urca în expresul de Paris, dar când trenul își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5. Era moină; zi posomorâtă, și în după-amiaza aceea, când mă întorceam de la tribunal, în timp ce adăstam în fața vitrinei unei librării, închise la ora aceea, un bărbat în vârstă, cu părul alb, corect îmbrăcat - notez asta pentru că era aproape ostentativ de „pus la punct” - cu îngrijire studiată ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în care și câțiva diplomați români au fost direct implicați. În primăvara anului 1968, doream și așteptam să fiu anunțat să mă întorc acasă. Personalul ambasadei se schimbase mult, anii treceau, dar problemele nu încetau să se înmulțească. Într-o după-amiază de sfârșit de martie, ambasadorul Theodor Marinescu m-a chemat să-mi spună că a primit un telefon de la M.A.E. sovietic și că este invitat de către N. N. Kuznetov, prim-adjunct al ministrului, într-o audiență la orele 22
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
reîntors la hotelul din Ierusalim. Domnul ministru Adrian Severin a afirmat public: "Domnule ministru consilier, ați avut dreptate! Pentru a cunoaște un conflict, este bine să-i întâlnești și să-i asculți pe ambii parteneri!". La întâlnirea Delegației române, în după-amiaza aceleiași zile, cu domnul Shimon Peres, fost ministru de externe și fost prim-ministru al Israelului, ascultându-l pe domnul Adrian Severin, a afirmat: "Foarte bine că v-ați întâlnit cu partenerii noștri de pace, palestinienii vecini, pentru că voi, românii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în cursul dezbaterilor; se cereau lămuriri, printre altele, despre pedeapsa capitală în România și, în plus, despre independența magistratului. Am luat legătura cu Ministerul Justiției (principalul coordonator la elaborarea Raportului), solicitându-i explicațiile suplimentare (argumente, text de lege ș.a.); în după-amiaza zilei, am primit două pagini scrise de mână, în care existau câteva fraze incoerente, încât așa-zisele argumente nu m-au convins nici pe mine, necum pe cei care le ceruseră; pe scurt, nu s-au obosit, deși problemele țineau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
rămaserăm mai în urmă. Moșneagul sta neclintit în car. Soldatul negricios îndată își duse mânile în deșerturi și se făcu covrig. Ceilalți cinci-șase oameni umblau domol, cu mânile atârnate, cu capelele pe ceafă. În pădurea de stejari era liniște. Soarele după-amiezii tremura prin rețeaua crengilor. Pe lângă desișuri bogate, printre gropi și printre cioate, ținând poala pădurii, drumeagul urca și cobora, ocolea la dreapta și la stânga, dispărea și se arăta în depărtare, undeva, cine știe unde, apoi se pierdea pe o muche de deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dumnezeu de toate, casă bună și bărbat bun - nu mai dorește decât pe cel cu coarne și cu coadă! Amândouă - și maică-sa și nevastă-sa - îl hărțuiesc de patru zile. Când vine mai ales acel ceas de arșiță al după-amiezii și Ana suflă pripit pe nări și dă la o parte întruna învălitoarea, nana Floarea prinde a se tângui cătră cineva care nu-i de față: —Vai, așa bărbat n-am văzut, și așa copil din sângele meu și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pauze. Dacă ai avut febră mai mică, se învoi el, atunci e mai bine. Așa socot și eu, Culi. Mama zice că putem merge. — Unde să mergeți? Se amestecă nana Floarea: Ascultă, suflete, nu te osteni și nu vorbi. În după-amiaza asta, întruna ai vorbit. Spune-i și tu, Culi, să se odihnească. Dacă mâni dimineață nu-i ceață, putem să ne coborâm. Unde? întrebă Culi a doua oară, ridicând glasul. Se uita când la una, când la alta. —Tu, băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Traian s-a veselit; dar nana Floarea n-avea nici o urmă de zâmbet. Suferința lui Culi Ursake s-a prelungit în cursul iernii, fără să se înrăutățească. Era slab; se deșertase din el puterea. Febră avea puțină, numai în unele după-amiezi. La ianuarie în 4, îndată după anul nou 1926, au venit domnii. Venirea stăpânilor se datora paznicului celui bătrân de la Braniște. După gânduri mult și pregătiri, badea Toma se hotărâse, la sfârșitul lui noemvrie, să scrie un răvaș la Sibiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
capul cu o pânză udă, deasupra căreia potriveam iarăși acel acoperemânt cu boruri largi. Soarele avea atâta putere și aerul era așa de neclintit încât, ca într-o etuvă, lepădam râuri după râuri de broboane. La ceasul al treilea al după-amiezii, și trupul meu avea înfățișarea hainelor aruncate. Cu toată rețeaua de umbră a sălciilor, soarele săgeta în ființa mea cu o putere înfricoșată. Toate iernile trecute, toate nopțile umede de toamnă, toate înserările înșelătoare de primăvară la vânat, toate erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Între Sfântul Dumitru și Sfântul Gheorghe, fă cum poftești. La al treilea pahar îți spun și ce-i cu picioarele. Cel care scăpase inelul sub masă a numărat greșit. Ne-am desfătat astfel cu vorbe și vin dulce în blândeța după-amiezii, cunoscându-ne. I-am aflat și numele, deși nu era nevoie de asta, ca să fim prietini. Îl chema Ghirgor Misir. Nu i-a făcut deosebită plăcere aflând că numele Misir, adică egiptean, se aude și la armenii moldoveni. Totuși, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]