1,835 matches
-
Mai apoi și-a întâlnit fratele mai mare, mort de aproape un an. S-a repezit spre el și l-a îmbrățișat strigând bucuros: „Eram sigur că nu a fost decât o moarte aparentă!” De fiecare dată, nici unul dintre cei duși nu i-a adresat vreun cuvânt. Abia acum le-a înțeles tăcerea, ca pe o poruncă: de a se întoarce dincoace, în visul cu ochii deschiși, pe cărarea cu flori sălbatice multicolore, ca să o ducă de mână pe Clara, știind
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu popoarele lor de morți și de vii. Diviziunea armonioasă a suprafeței picturale în cerul duhurilor și câmpul pământului nu înseamnă doar o percepere fizică a lumii, ci și una metafizică, în care albastrul este cutreierat deopotrivă de duhurile celor duși și de un car cu boi, purtându-și iluzoriu stăpânii prin vămile văzduhului. Regăsim în același plan motivul european și românesc al îndrăgostiților strigoi, colorați pe pânză de-a dreptul din baladă. Dincoace, pe pământ, în jurul mesei praznicare, scunde, moldovenești
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
gură și ieșindu-i prin creștet, prăvălindu-se în groapa în care ardea de obicei focul în stână, când se fierbe zărul pentru a se obține urda. Vatra era plină cu sânge. Cei doi străini au plecat peste deal și duși au fost. Din toate comentariile celor doi, adică Cristescu și Timofte, incidentul a pornit de la faptul că Dumitru a ochit de fiecare dată. Și că nu a fost împușcat intenționat, că incidentul s-a produs din greșeală. Dacă a fost
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
i-au făcut autopsie pe prispă, că era vară și se umflase. Nu mai avea plămâni, doar un singur ciot de plămân și acela uscat. L-a îmbrăcat asistentul în grabă că era cald și mirosea, apoi a plecat și ... dus a fost. Butnaru Pe numele lui adevărat Busuioc Petru, fiul lui Paraschița Cozma, căci despre tată ce pot să vă spun, era Dumitru B....ă. Cât a fost flăcău, că a fost cam mult, și-a petrecut nopțile cu Paraschița
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a șubrezit. Mai întâi a strâns-o Dumnezeu pe Ilinca. Nici Ilinca nu le-a spus celor doi copii că a lovit-o Butnaru cu ciocanul în crucea șalelor și de aceea ea se duce și tot se duce și ... dusă a fost. Au înmormântat-o creștinește, așa cum e obiceiul nostru ortodox. Apoi Butnaru a rămas să aibă grijă de „Pocum”, adică Paraschița, că așa îi spuneam noi, că folosea foarte des această expresie. Aveam armata făcută și mai mergeam când
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ramificație o șterge spre sud, luând-o la stânga pe lângă grădina Băranilor, despărțind definitiv satul de pădurea unui evreu. Acesta a tăiat pădurea când a aflat că va fi război și a vândut lemnul, apoi a vândut și pământul, după care ... dus a fost. Cu o parte din pământ, în zona respectivă, au fost împroprietăriți cei care au luptat pe front. Așa a primit pământ Pleșu chiar în capul teiului de drum. Aici și-a plantat garduri din salcâm. Tot aici a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
capul și-l scutură. El Își schimbă poziția capului și Înghiți. Liz Începu să plângă. Se duse până la marginea pontonului și se uită la apă. Din golf se ridica ceața. Îi era frig, se simțea Îngrozitor și totul Îi părea dus. Se-ntoarse la Jim și-l mai scutură o dată ca să fie sigură. Plângea. — Jim, Îi spuse. Jim. Jim, te rog. Jim tresări și se Încovrigă. Liz Își scoase haina, se aplecă și-l acoperi cu ea. Îl Înveli cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și atenție mare! Au ieșit în fugă, îndreptându-se spre spărtura din gardul de sârmă... O rafală de automat i-a făcut să devină una cu pământul... Aista-i rusul tău, Urecheatule. L-ai pălit cu milă. Al meu doarme dus - a remarcat Toaibă. Alte rafale de automat au pornit de-a lungul liniei ferate. Urecheatu, simțindu-se vinovat, s-a întors câțiva pași. I s-a părut că o umbră vine pe urmele lor. În clipa următoare, a armat scurt
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și a publicat frecvent versuri și proză în ziarul „Steagul roșu”, cum ar fi și stihurile alătur ate: „...Sună toaca la Doftana / Către zori se-ntinde geana./ Nu l mai c hinuiți pe Dej / Noi în luptă suntem treji. Șade dus, la „H” în sus / Gheorghe în cătușe pus. / Și în loc să-i dea mâncare / Varsă apa din căldare, / Să nu aibă aciuare...” (Comunistul). Față de cele de mai sus, notam într o carte a mea : „Oare există vreo cauză că A.B.
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mea, făcut din om zeu, din amant soare. Eu descoperisem visul, dar un vis în care întîlneam pe aceeași Maitreyi din Bhowanipore și o strângeam tot atât de bărbătește în brațe. Visul meu, cât de fantastic ar fi fost, continua aceeași viață dusă împreună și aceeași dragoste, desăvîrșind-o, împlinind-o. Dar mitologia ei raă transformase de mult în imaginație, în idee, și nu mă regăseam, așa cum aș fi vrut, cu scăderile și patimile mele, în "soarele" ei, în "florile" ei. Am cetit scrisoarea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-i Ivan? întrebă Darie. - Odihnește sub pământ, vorbi Zamfira. Numai cruce n-am avut de unde să-i punem. - Ne-a purtat noroc, adăugă Iliescu. Ce-a mai fost și pe-aici! Mai rău ca alaltăieri, la pod. Și dumneavoastră dormeați dus, iar noi ne-am văzut de treabă... Zamfira întinse brațul peste porumbiște. - Zburau atât de jos avioanele nemțești, de mi-era teamă că au să-și încurce aripile în știuleți. Mitraliau porumbiștea, credeau că erau ascunși rușii acolo. Pe noi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu crap, nu plătică, ci somn - l-a întrerupt moș Dumitru. Dar Pâcu s-a făcut că nu aude. A povestit mai departe: Bunica se întorcea de la câmp ruptă de oboseală. El nu auzea poarta trântită de ea, ci dormea dus. „Uite la el. O viață are și pe aceea o doarme. N-o dat măcar de mâncare la orătănii. Dacă n-aș fi eu, s-ar duce totul de râpă în gospodăria asta. Lumea s-o săturat de treabă și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dumitale! O noapte întreagă, omule!” Când o auzit Surcică așa ceva o căzut de pe scaun. „N-am dormit, domn’ doftor. De când mi-o murit fimeia, n-am închis măcar ochii. Da’ ce s-o întâmplat și unde-i acuma?” „Acuma doarme dusă.” Surcică abia mai sufla. Până la urmă s-o ridicat într-un genunchi, și-o făcut o cruce mare și o întrebat: „Cum doarme, domn’ doftor, dacă îi moartă?” Pâcule, iar ai început să te învârți în jurul cozii. Măi omule, fimeia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îi lumea și pământul... Așa o fi, Dumitre, dar fimeia lui Surcică o înviat de-adevăratelea și nu s-o prefăcut în strigoaică...O trăit până hăt încoace. Drept îi că nu-i erau toți boii acasă, dar Surcică o dus casă cu ea... Adică cum nu-i erau toți boii acasă? Intâi nu mai prea putea vorbi, nu prea auzea bine și ochii îi fugeau în toate părțile ca nălucile...Dar dinspre asta o făcut copchii și o ținut gospodărie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de ele, cum nu pot să mă bucur acum povestindu-vă și despre victoriile mele asupra muștelor... Visul lui PAM are mare nevoie de mine. Atenție, repornim povestea. Poftiți în vagoane, copii, adică poftiți în visul lui PAM! PAM doarme dusă și parcă nici nu-i pasă de câte lucruri îngrozitoare se petrec în visul ei. Noi, Ana și cu mine, am ajuns - știți unde? Pe coada mea stufoasă, că am ajuns tocmai în Maramureș. Și aici sunt munți. Licuriciul și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
șî ochii Îi fugeu În tăti părțâli, așă cum Îmblî sticlețî primavara. Da’ undi l-o pus necuratu’ sî cânti „Trăiascî Regili”. Dupî o vremi, o vinit niști perdi varî, caaa... aista, cu mașâna șî l-o luat. ȘÎ bun dus o fost... În jur s-a auzit râs sănătos, dar și mormăitul ca de urs al securistului: ― Lasă, că ies eu de aici... Spre amiază, doctorul Pas, Însoțit de doctorul Gruia, care a făcut parte din echipa operatorie când securistul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
salon, unde Maria Îl aștepta deja. ― Ai reușit, dragule, să cumperi ce este nevoie pentru moment? Pe urmă vom vedea noi ce mai trebuie. ― Am cumpărat, scumpa mea. Ce face bărbatul? - a Întrebat Gruia, aplecându-se asupra copilului care dormea dus. ― El nu are probleme decât atunci când Îi este foame sau e Însetat... În rest, somn de voie... Acuma trebuie să-l Îmbrac. Până atunci, te rog să cauți o birjă. Da’ știi tu, iubitule... Una frumoasă, ca pentru un cavaler
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ai ajuns, ce-ți pasă?” Îmi păsa, dar gândurile nu erau Încă limpezi În capul meu... Și nici nu puteam să stau cu el la taifas. Mă gândeam că mai târziu, când oi mai prinde cum stau lucrurile cu drumul dus și Întors, cât timp am liber la gară și ce cale luau trenurile Încărcate cu bușteni, voi face un plan... Mă gândeam că poate pe lângă acele garnituri de marfare a mai trece și un personal ceva... A doua zi, În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prea multă vreme. Înseamnă că e nevoie să mă grăbesc. Da’ ia stai, nene! Adică marfarul ce are? Ba este de zece ori mai sigur decât orice alt mijloc de transport. Te-ai urcat Într-o cabină de <frânară și dus ești! Până la prima stație nu te Întreabă nimeni. Ei. Acolo trebuie să ai ochii În patru, să nu dea peste tine cel ce verifică roțile și alte instalații ale vagoanelor... Da’ Îl auzi de departe pe nenea mecanicul cum ciocănește
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a „tradus” vorbele copilului: ― „Am ajuns la casa noastră. Ce? Nu vă vine a crede? Uite cerdacul!”... În seara aceea, Gruia a simțit cu adevărat cât de epuizat este. S-a Întins În pat și În scurtă vreme, a adormit dus... ― Îi trudit, saracu’. O muncit atâta! Trebui’ să să hodineascî - și-a spus părerea mama Maranda... ― Așa-i, fata moșului. Îi pisti măsurî di vlăguit - a Încuviințat tata Toader... Vasile Ilucă 15 nov. 2011 ― 6 aug. 2012 De același autor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și cei doi "băutori domnești", de vin gratis, plătit, adică, de părintele. Șugubăț, a cerut la bufet "ruși cu ceapă". Așa li se zicea hamsiilor sărate pe-atunci, "ruși". "Vreau să mănînc ruși cu ceapă. Dă-mi să mănînc ruși". Duși au fost la pîrnaie, tustrei. S-a întors după cinci ani, de nerecunoscut: tuns chilug, c-o sfoară în talie, să-i țină cumva zdreanța de palton. "Aiștea vor să dea jos raiul din ceruri, copchilă". Niciodată bunica Leonora n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
stîngă a vitraliului. "Zău, Iordana?" se aude vocea mea de-a doua, cum ai spune mamă de-a doua, mamă vitregă. "Chiar ăsta-i motivul? Pe cine prostești? Nu cumva ți-e frică să nu aluneci cu gîndul la timpul dus, scurs, apus? Ce aripi întinse mai aveai și ce pas de domnișoară! Și cît o invidiezi pe nubila aia în devenire! Cu pîntec suav de Evă și cu șarpele-colan în jurul gîtului. Incercînd apa solzoasă cu vîrful piciorului, atrasă de oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tibetană a lui Ion Mircea, Copacul cu 10.000 de imagini. Tano se repede în salturi. O îmbrîncește pe Miss Deemple, să-i arate drumul spre fundul curții, unde-i place să lenevească în bătaia soarelui, ba chiar să doarmă dus, în frunze. Pe cîinele meu (castrat, fapt neluat în seamă de veșnicele lui musafire, Dunguța și Gipsy) îl fericește tînăra femeie: proaspătă, dezastruos de bună de iubit. O amiroase, sare cu labele pe sînii ei ca niște colibe africane. Șichy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ci de inși muncitori și onești". Incompetența și-o masca Mistrie prin aroganță. Nesiguranța pe ce știa (și nu știa multe!), prin disciplină cazonă: "Activitatea pe sector să fie defalcată: trimestru, lună, săptămînă, zi, oră, minut, Ieficient". Cînd era în duși răi, devenea trinitromistrie să fi găsit pe cineva la o țigară sau la un flirt. Pronunța fliort. Numai Unul Mistrie putea fi abătut cu ispita de la trebi. Numai iel putea fi surprins în plin igzirciț erotic. "Cercetarea stă. Te pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fier de la locuința unui meșter lemnar din satul vecin, s-a trezit cu o ploaie de alice slobozite cu groază de soția meșterului... A urmat un vaiet reținut, niște umbre din fața ferestrei s-au mistuit în întunericul de nepătruns și duși au fost... Lumea șoptea cu teamă despre întâmplare... La o săptămână după cele întâmplate se aude că Gritas ar fi murit de o boală necruțătoare, autoritățile au tăcut și au încuviințat înmormântarea, iar ai lui l-au împodobit cu discreție
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]