3,503 matches
-
lui, pe oJmoia" oujsiva", ușmoio" ușmoio" kat oujsivan, oșmoio" kataV pavnta. Dar, în genere, termenii trinitari ai Sfântul Atanasie seleagă fie ca formă, fie ca înțeles, de formulele Simbolului - fără căutare de termeni noi - și pe ei îi opune termenilor echivoci ai arienilor, ajgevnnhto" și gennhtov", cu care se fac mai mult speculații filosofice,arătând mai degrabă apartenența de școală, decât teologie întemeiată pe Revelație<footnote X. Le Bachelet, art. Athanase (Saint) DTC, vol. I, p. 2, col. 2172. footnote>. Acestora
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
un produs standardizat, adesea o linie Îngustă de produse care nu este supusă atacurilor concurenței. Această structură organizatorică permite unui număr mic de manageri să controleze Întreaga organizație. Un alt avantaj este lipsa redundanței pozițiilor de conducere și, implicit, lipsa echivocului În stabilirea responsabilității managerilor, două fenomene cu care se confruntă foarte des alte tipuri de structuri organizatorice. Această structură organizatorică este folosită de corporațiile transnaționale care se ocupă cu mineritul sau extracția petrolului, În special corporații americane. Existența unei linii
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
Clasificarea nosologică anterioară, mai ales folosirea termenului de sindrom Shy-Drager, nu era clară și nu reflecta cunoștințele actuale în ceea ce privește tulburările vegetative. Prima problemă a fost reprezentată de multitudinea de nume proprii folosite, deseori pentru tulburări similare, ceea ce este cel puțin echivoc. În trecut, entitățile nosologice erau denumite de obicei eponimic sau descriptiv, ceea ce era adecvat, având în vedere că descripția clinică era un component vital, urmat apoi de descoperiri mai rapide sau mai lente în ceea ce privește etiologia și patogeneza afecțiunii. Pe de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din Aristotel dovedește că și el exclude posibilitatea unei necunoașteri a identității victimei. "Este necesar ca cel care acționează să cunoască sau să nu cunoască", scrie Aristotel, care elidează complementul direct al verbului "a cunoaște", căci pentru el nu există echivoc posibil. El înțelege recunoașterea ca pe un mijloc de a stabili identitatea victimei. Racine, interpretând complementul pe dos, îl comentează pe Aristotel în acești termeni: "Trebuie ca cei care acționează, sau să cunoască, sau să ignore ceea ce vor să facă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fantasticul; 2. vechiul asociat cu grotescul și bufonul; 3. diformitățile fizice și de alt tip; 4. viciile morale; 5. o infracțiune de la ordine și regulă; 6. micile nenorociri ale unui individ sau ale mai multora; 7. indecentul și obscenul; 8. echivocul simulării de tip afectare sau deghizare; 9. ignoranța, naivitatea; 10. raporturile de inconsecvență, disproporțiile, inadecvarea, incoerența logică (o formă de nonsens); 11. jocurile de cuvinte și spiritele; 12. obiectele care apar ca manifestări ale unei dispoziții vesele; 13. triumful unui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în comunicare a fost semnalată, între alții, de Ervig Goffman. Astfel, încălcarea principiului general de cooperare poate genera comicul absurdului, nerespectarea maximei de relație ("fiți pertinenți!") creează comicul în general, violarea maximei modalității ("fiți clari!") poate fi responsabilă de producerea echivocului comic, a jocurilor de cuvinte, a qui-pro-quo-ului etc., în timp ce ignorarea maximei cantității ("cuvinte saturate", adică "spuneți suficient!") sau a normei de calitate ("spune adevărul!") poate avea ca efect declanșarea unui comic de tip umoristic și respectiv, ironic. În același mod
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca de o amintire sau ca de niște arhetipuri ale prostiei omenești. Devenise un comic în stare pură. Acum, însă, oamenii care asistă la Conu Leonida, la Noaptea furtunoasă n-au oare ispita de a căuta personajele în prezent?"24 Echivocul denunțării caragialiene paralizează râsul pentru că vizează esența și nu veșmântul contextual al referenților. Însă nu doar prin tentația echivalarii mentale a ridicolelor personaje caragialești cu noile și mult mai hidoasele specimene ("Pristanda, de pildă, e transformat în paznic de închisoare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este și perspectiva pragmatică. Așa cum observam în capitolul Invariant și variante, în cazul ironiei vorbitorul mai degrabă menționează enunțul decât îl folosește în scopul comunicării, astfel încât se consideră că această modalitate a comicului derivă dintr-o deliberată abatere, prin formulările echivoce, de la maxima conversațională a calității prin care se impune respectarea adevărului. Folosind procedee care țin de analiza discursului obținem o clasificare diferită a tipurilor de ironie în funcție de raporturile stabilite între actanții de pe scena comicului (A1: locutorul, A2: auditorul, A3: victima
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tristă strâmtorare financiară. Dintre tipurile de ironie precizate de Heinrich F. Plett, cel preferat de Caragiale este asteismul. Un exemplu elocvent și edificator și în privința superiorității ironiei caragialiene în ceea ce privește mânuirea în proporție ideală a semnalelor sintactice și stilistice pentru menținerea echivocului, îl oferă schița Savantul din ciclul Moftangii. În combinație cu paramologia, diasirmul atrage cititorul pe drumul sinuos între justificare și blamare, între admirație și dispreț, primul termen fiind revelat prin antifrază, cel de-al doilea prin fraza care trebuie subînțeleasă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a triadelor conjugale caragialești este ambiguitatea raporturilor dintre înșelători și înșelați. Situați, în mod obișnuit, în prima categorie, craidonul și adulterina pot ilustra, în special în O scrisoare pierdută, tipul păcălitorului păcălit, întrucât anumite replici și fapte pun sub semnul echivocului relația previzibilă între personaje. "Diplomația" cu care venerabilul Trahanache rezolvă chestiunea "plastografiei", surprinde și avertizează asupra ascunselor sale abilități de detectiv. Precizarea din finalul piesei ("eu n-am prefect! Eu am prietin!"), departe de a sublinia orbirea personajului, poate fi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mai. Configurarea dimensiunii interioare completează în spirit modernist fișa caracterului, umanizându-l, dar presupune, în același timp, și glisarea din zona satiricului în cea a melodramei, fandată abil prin replica din final (" Am calculat totul"), care poate revalida ambivalența și echivocul din structura unui astfel de personaj care-l făcea pe Caragiale să exclame: "Al dracului Mitică!". Mai puțin cunoscuta schiță caragialiană O blană rară, pare a prefigura in nuce, profilul astfel interiorizat al unui Mitică-Mișu sensibil, măcinat de griji, doar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de scandal și una de natură aluzivă, la relația dintre Polixeni și Băiatu. Persistența qui-pro-quo-ului (rezultat din suprapunerea între motivele care au dus la crima pasională și cele din situația nou-descoperită în casa domnului Bănică Nisipoiu) prelungește intervalul comic prin echivocul replicilor și îi oferă încornoratului ocazia să răbufnească în injurii à la Titircă Inimă-Rea ("Pentru un fârțăgău, pentru un pomădat, pentru o haimana și-un porc fără rușine, care nu merită decât să-i sucești gâtul ca la un pui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pardon, onoarea mea care m-a-njurat și clondiru cu trei chile mastică prima, care, venisem tocmai atunci cu birja..." (Justiție). La nivelul sintaxei, anacolutul, digresiunile sau dimpotrivă concizia excesivă obturează sensul și generează comicul bazat pe procedeele acumulării haotice sau ale echivocului. Discursul înverșunatului Mitică din Situațiunea pune în lumină valențele comice ale anacolutului, iar expozeul incoerent și găunos al lui Farfuridi este o neîntrecută "demonstrație" de prolixitate. În aceeași preocupare a autorului de a exploata în registrul comicului greșelile de construcție
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mit". Ea renunță să "utilizeze asocierile prin contrast, să împerecheze și să unească contrariile, să progreseze prin răsturnări succesive; în numele unui ideal de non-contradicție și univocitate, ea dă la o parte orice fel de raționament care pornește de la ambiguu și echivoc".36 Tot grecii sunt însă cei care introduc persoana și individul în istorie. Dacă omul homeric era lipsit de profunzime psihologică, "străbătut de pulsații subite, de inspirații venind de la zei, oarecum străin sieși și actelor sale", în perioada clasică subiectul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un muzeu de superstiții, o magazie de recuzite", și îl "înnoadă spațial și temporal de lumea prototipurilor terestre".172 În accepțiunea sa, "a medita asupra mitului înseamnă să faci o căsătorie din dragoste cu ambiguitatea. Prin natura sa, mitul este echivoc, pentru că stă între două lumi, pe care le unește, despărțindu-le".173 Apropiindu-se de poziția lui Lucian Blaga, Vasile Lovinescu adaugă: "mitul are două fețe. Cine-și închipuie că a circumscris una din ele își dă îndată seama că
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
transmite informație ori pentru a produce un răspuns estetic din partea receptorului".515 Chiar dacă această definiție largă este operantă și suficientă pentru a discuta la modul general despre banda desenată, punctele de vedere specifice o îmbogățesc și o nuanțează, dovedind fără echivoc că acest domeniu dispune de o complexitate tematică și stilistică virtual inepuizabilă și că își merită pe deplin locul între arte. McCloud, în viziunea sa cuprinzătoare, merge până la a considera banda desenată un film accelerat (și filmul este realizat, la
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
reale" în poveștile care îl au în centrul lor. Eco identifică și o "constrângere narativă suplimentară" și face o distincție importantă între "romanele problematice" (unde catharsisul nu se realizează prin consolarea cititorului, ci din contră, prin suspendarea firului narativ în echivoc, într-o problematică mai largă) și "romanele populare" (unde finalul trebuie să fie clar, povestea să-și soluționeze propriile "noduri"), și trage concluzia că banda desenată aparține celei de-a doua categorii. În Franța și Belgia, diseminarea acestor narațiuni s-
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în vin! A gustat vre-un vechi latin, Marele-adevăr din...Gin?! PRETINS ARTIST... N-ai fost și nu vei fi original! Înveți elevele...ce știi: -În artă, ca și-n actul sexual, E mai comod să faci...copii! IUBIRE ÎN ECHIVOC Într-un verde timp, cândva, Pe o stea, pe undeva, Ne jucam trăind ceva, Netrăit de-altcineva! Eu te voi iubi oricând Și-ți voi dărui orice, Nu voi accepta, nicicând, Să primesc doar...oarece! Cred că mi-ar fi
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
OCTAVIO PAZ (Labirintul singurătății) avertisment "Jurnalul" din Mexic este primul meu jurnal adevărat, scris sub impresie directă, cuprinzând ce-am gândit și ce-am simțit, zilnic, într-o lume care m-a surprins și prin scindări și prin timpul ei echivoc. "Contrajurnalul" (adică textul tipărit cu caractere cursive) l-am scris ulterior, când mi-am recitit jurnalul. L-am scris, uneori, din nevoia de a continua o mărturisire, un gând, dar de cele mai multe ori pentru a corecta o părere, convins că
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
claxonează. Am venit, am urcat, trebuie să ne continuăm drumul. "Al cincilea soare" are și el pretențiile lui. Mai întîrziem câteva clipe în fața unor mici magazine cu bijuterii artizanale. Se vând amulete, calendare aztece, brățări, piramide în miniatură. Un comerț echivoc proliferează ca de obicei în jurul monumentelor trecutului și se găsesc destui care-și cumpără suveniruri cu iluzia că achiziționează amintiri. În special americanii, atât de siguri pe ei în afaceri, sunt de o candoare dezarmantă în asemenea împrejurări. Există chiar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în locul podului de la Rialto cerul înalt și gol, iar pe maluri, în locul palatelor din Renaștere, lanuri de porumb și copaci. Firește, cântece, firește o veselie vag melancolică, firește flori, atribute indispensabile unui asemenea spectacol. Treptat, însă, mă las contaminat de echivocul comparației cu Veneția sau de amestecul de realitate și de irealitate din atmosfera de chermeză de pe ambarcațiunile cu care ne încrucișăm și nu mai am impresia de exotism ușor caricatural. Poate și din cauza serii, apa întunecată pe care plutim îmi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
după care dispare pe neașteptate. Înainte de a afla cum arată o junglă a lianelor, aflu cum arată o junglă a ploii. Depășim pășuni galbene, păduri de palmieri ca niște temple din care au rămas în picioare numai coloanele, un peisaj echivoc în care luxurianța alternează cu ariditatea, sub o ploaie caldă, care pe nesimțite se transformă în lumină umedă. Din când în când, în marginea șoselei se văd locuințe modeste, simple, cu o singură încăpere, din nuiele împletite și acoperite cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de general învingător, deoarece arăta că oamenii începeau să-și îngroape iarăși morții. Cine s-a nimerit să vadă Siena într-o noapte cu lună s-a convins că Evul mediu e încă viu. Și aici la Chichen-Itza timpul este echivoc. Ai impresia că te despart milenii de civilizația care a lăsat aceste ruine. Și totuși, ea era la apogeu când în Europa statuile antice putrezeau în pământ. Inițial, pe toate cele patru laturi ale piramidei au existat trepte care permiteau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
este totul, femeia nu este decât un nimic ce poate fi bătut în voie". Să-și uite, oare, atât de ușor băieții cu sombrero serenadele și jurămintele? Am auzit și eu zidari strigând de pe schele femeile și făcîndu-le, prin complimente echivoce, să roșească. Dar acestui argument i se poate răspunde că Don Juan n-a făcut nicăieri altceva. Probabil, oricare dintre tinerii cu sombrero care se plimbă dumineca în piețele orașelor făcând ocheade fetelor e gata să-și dea aere de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ore în șir pe scărița de lemn, înșurubată monoton în pereții dați până la jumătate cu ulei vernil. Mii, zeci de mii de trepte prăfoase, tocite, scârțâitoare. Globurile murdare din tavan dădeau o lumină tot mai stinsă, crepusculul devenea cafeniu închis, echivoc. Din când în când ajungeam pe câte un palier cu uși numerotate, mereu închise, și cu scaune acoperite cu vinilin slinos de-a lungul pereților. Din spatele unor uși venea zgomot de conversație, de după altele un bâzâit continuu sau un râs
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]