KorAP: Find »[drukola/base=ecleziastic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...110 >

2,734 matches

Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416

în privința temelor religioase era un lucru bun, dar uneori autoritățile bisericești interveneau în sfere ce nu erau de competența lor, cum ar fi cea politică. Și în acest caz era obligat jurnalistul să se supună? Nu era posibil ca autoritățile ecleziastice să mai și greșească? Don Eusebio i-a replicat că un subiect poate aparține atât sferei politice, cât și celei morale, el fiind întru totul de acord că supunerea este necesară doar în domeniul aflat în competența autorității, adăugând totuși

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
a lui Lamennais (1782-1854). L'Avenir nu era menționat în mod explicit nicăieri în document, însă Lamennais a fost înștiințat că se referea la el și la publicația lui. Aceasta a fost considerată una dintre primele atenționări adresate de ierarhia ecleziastică unei publicații periodice (Jose Maria La Porte Fernandez-Alfaro, op. cit., p. 129). 111 Papa Pius IX, Nostis et nobiscum, 8.XII.1849. 112 Papa a condamnat traducerile echivoce ale Bibliilor care ajungeau în mâinile credincioșilor, astfel că le-a propus episcopilor

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
X, Proposicion 58 del Decreto Lamentabili, 1864. 142 Respingea astfel conceptul de revelație, deoarece transcendența exista doar în conștiința credinciosului și în natura divină a Bisericii, ca produs al unei experiențe colective. Acestă idee fundamentală se reflecta în diversele științe ecleziastice, cum ar fi Exegeza biblică, Teologia Fundamentală sau oricare alta. Din acest motiv, modernismul se înfățișa într-un mod nestructurat și avea influență în medii foarte diverse, ceea ce explică dificultatea de a lupta contra lui, precum și exagerările unor intelectuali care

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
și Revista del Círculo de Obreros de Acción Católica (Valladolid) (J. Andres-Gallego, A.M., Pazos, op. cit., pp. 216-217). 188 În 1910, Consiliul Național a preluat controlul asupra publicației La Paz Social, iar Aznar a fost înlocuit de un judecător al Tribunalului Ecleziastic Catolic, viitor primat al Spaniei, Enrique Reig y Casanova (Ibidem, p. 217). 189 M.C. Seoane, M.D. Saiz, op. cit., pp. 192-193. 190 C. Almuina Fernandez, op. cit, p. 142. 191 Tot în această categorie, putem include La Correspondencia de España. Împreună

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
apăra credința și naționalitatea. Din momentul în care existența și viitorul poporului român sunt complet asigurate, cei care sunt convinși că acest popor nu poate progresa și nu se poate dezvolta decât sub egida eternei Roma, păstrând intact caracterul său ecleziastic oriental, vor putea mai ușor să-și apere punctul de vedere și să-l valorifice. În acest scop, s-a dorit crearea unui sindicat de jurnaliști catolici la București, care nu doar să se intereseze de problemele profesionale, dar și

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Ibidem. 855 Ibidem. 856 Pentru a se asigura de implicarea tuturor în realizarea pregătirilor necesare participării la expoziție era menționată importanța acesteia și faptul că se organiza la Vatican în prezența Papei: Ne cerem scuze Excelenței voastre dacă pe lângă grijile ecleziastice și publicistice (ale căror ecouri onorabile au ajuns recent până aici) îndrăznim să o adăugăm și pe aceasta, dar hărnicia dvs. plină de zel pentru cauza catolică, binecunoscutul dvs atașament față de Sfântul Părinte ne asigură că nu am făcut apel

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
corespunzător anuității de 50.000 lire" (Ibidem). 936 Ibidem, ff. 44-46. 937 Ibidem, busta 25, fascicolo 97, f. 2. 938 Albina, nr. 1, anul I, 9 noiembrie, 1921, f. 1. 939 Ibidem. 940 Ibidem. 941 La alegerile din 1879, ierarhia ecleziastică din Spania înclina către participarea la sistem și chiar în acel an, Alejandro Pidal y Mar a creat un partid confesional catolic, numit La Unión Católica. Ulterior Sfântul Scaun, care milita pentru unitatea catolicilor, a oferit și indicații în acest

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
a oferit și indicații în acest sens; ele au fost puse în practică prin lansarea în 1910 a unui ziar nou: El Debate. S-a urmărit crearea unui instrument de informare catolic, cu distribuție națională, în armonie cu directivele ierarhiei ecleziastice. 942 Albina, nr. 1, anul I, 9 noiembrie, 1921, f. 1. 943 Ibidem. 944 Ibidem. 945 "Noi o repetăm încă o dată, nu vrem să știm de nimeni. Când luăm condeiul ca să scriem în Albina, renunțăm la orice credințe și sentimente

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
țara noastră, m-am adresat personal Secretariei de Stat care m-a rugat să-l pun în raport cu Contele Dalla Torre, Directorul oficiosului L'Osservatore Romano și oarecum conducătorul general al presei Vaticanului. Fără a întârzia, am însărcinat pe Consultorul nostru eclesiastic Părintele Canonic Aloisiu Tăutu să ia un prim contact cu sus numitul Domn, punându-i la dispoziție și câteva din lucrările de informațiune și propagandă ce avusesem prudența să aduc cu mine din țară. Părintele Tăutu îmi adresează un referat

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190

stingherească sau chiar să blocheze progresul societății românești”. „Cea mai veche mențiune de caracter istoric despre geți provine de la Herodot”. „Tradiția istorică, păstrată în cronica lui Grigore Ureche, atribuie lui Alexandru cel Bun o mare operă de organizare politică și ecleziastică”. Cele trei exemple au avut ca scop acela de a sugera că semnificația istoriei și trecutului au fost echivalate între ele, mai concis spus, obiectul a fost asimilat disciplinei și viceversa. Examinarea multora dintre conținuturi duce la senzația de interșanjabilitate

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
Z. Pâclișanu. Dintre cei care s-au readaptat (între care se aflau și V. Grecu, N. Bănescu, M. Berza și D.M. Pippidi - ultimii doi păstrându-și chiar catedrele), doi au reușit aproape perfect: S. Dragomir, prin studiile sale de istorie ecleziastică vădit anticatolice și, îndeosebi, C.C. Giurescu, care a devenit în deceniul opt un „istoric de curte” al regimului ceaușist. în sfârșit, pentru cei mai norocoși a existat varianta rămânerii în străinătate, a autoexilului, iar cei care au adoptat-o nu

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
o întreprindere dificilă, în condițiile în care arhivele cele mai importante rămân deocamdată închise. Documentele relevante ale pontificatelor de după 1939 nu au fost declasificate, iar accesul la Arhiva Departamentului Cultelor de la București s-a făcut într-un mod netransparent. Diplomația ecleziastică a Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a secundat politica externă promovată de regimul de la București, inclusiv în relația cu Vaticanul, iar în Arhiva Sfântului Sinod s-au păstrat prețioase izvoare, foarte utile istoricului care ar dori să surprindă evoluția raporturilor României

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
a episcopului Iuliu Hossu, iar peste câteva luni, la 22 octombrie, primea în audiență un „grup de preoți ai Bisericii de rit oriental”, condus de episcopul Vasile Cristea. în deceniul opt, contactele între oficialii Sfântului Scaun și autoritățile politice sau ecleziastice de la București s-au intensificat, dar asperitățile au ieșit și mai mult la lumină. La festivitățile prilejuite de semicentenarul Patriarhiei Române și împlinirea a 90 de ani de la recunoașterea autocefaliei, care au avut loc la 1 noiembrie 1975, au participat

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
război rece” care a caracterizat relațiile (un termen impropriu!) româno-vaticane în anii ’50 a avut prelungiri și în deceniul șapte. Chiar și atunci când oficialii Departamentului Cultelor admiteau în 1960-1961 ca BOR, pe care o controlau, să se integreze în organizații ecleziastice internaționale, motivația era aceea că se va preveni transformarea acestor instituții într-o tribună a „imperialiștilor”, iar BOR își va consolida pozițiile în fața pretențiilor Sfântului Scaun, care atunci se pregătea de organizarea Conciliului II Vatican. Fără îndoială, politica orientală (Ostpolitik

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
universitare” (p. 342). Din text s-ar putea deduce că este vorba de foști greco-catolici deveniți ortodocși doar de formă. Dar oare au pătruns aceștia chiar în rândurile corpului profesoral al Institutului Teologic din Sibiu? Și cine sunt ei? Diplomația ecleziastică ortodoxă a secundat, mai ales din anii ’60, politica externă a regimului de la București. Unii clerici ortodocși condamnați la ani grei de închisoare sub regimul comunist au ajuns să facă parte din această diplomație bisericească și chiar să ocupe demnități

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
ortodoxă a secundat, mai ales din anii ’60, politica externă a regimului de la București. Unii clerici ortodocși condamnați la ani grei de închisoare sub regimul comunist au ajuns să facă parte din această diplomație bisericească și chiar să ocupe demnități ecleziastice importante (cazul cel mai semnificativ este reprezentat de Antonie Plămădeală). Chiar și profesorul Dumitru Stăniloae, o dată eliberat din închisoare, este integrat în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor (p. 282) și devine unul dintre referenții Sfântului Sinod al BOR. Ar mai trebui adăugat tonul

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
nu mai e loc de nici o mirare). în anul 1998, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului a editat volumul Biserica întemnițată. România. 1944-1989 (autori: Paul Caravia, Virgiliu Constantinescu, Flori Stănescu) care identifica 1.725 de preoți ortodocși arestați; autorii Dicționarului personalului ecleziastic încarcerat au apelat inclusiv la sprijinul Eparhiilor ortodoxe pentru completarea unor eventuale lacune documentare. Apoi, o simplă consultare a bibliografiei istorice a României, a bibliografiilor specializate, precum și lectura lucrărilor științifice dedicate suferințelor Bisericii sub comunism contrazic ultima frază a autoarei

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
un prost serviciu” (p. 223). Despre care popor este vorba? Orice manual serios de liceu plasează desăvârșirea etnogenezei românești în secolele VIII-IX. Prin urmare, s-ar părea că „ignoranța” despre care vorbește autoarea este în altă parte... Din nefericire, discursul ecleziastic oficial a încurajat asemenea abordări extravagante ale trecutului național, care îi transformă pe români într-un fel de „popor ales”. Poate o mai mare atenție din partea redactorului de carte ar fi eliminat o serie de dezacorduri. Corect ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
volum există o ciudată variație a transcrierii unor nume proprii: Meyendorff/Mayendorff, Barth/Bart sau Păcurariu/Păcuraru. Enumerarea unor astfel de greșeli ar putea continua. Redactat într-un stil alert și tranșant, departe de maniera în care sunt scrise istoriile ecleziastice oficiale (cu multe aseptizări), volumul de memorii al fiicei marelui dogmatist se constituie într-un inventar de binevenite rectificări ale scrierilor nu foarte documentate și chiar diletante despre profesorul Dumitru Stăniloae. Cristian Vasile Dennis DELETANT, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
32; Janice Broun, „The Latin-Rite Roman Catholic Church of Romania”, Religion in Communist Lands, vol. 12, no. 1, spring, 1984, p. 183, n. 14. Documentele Securității `l așază `n r`ndul cardinalilor, deși prelatul italian a ajuns `n această demnitate ecleziastică abia la 26 noiembrie 1994. ACNSAS, fond D, dosar 69, vol. 7, f. 43 verso. Ibidem, f. 42 verso. ACNSAS, fond D, dosar 69, vol. 7, f. 80. `n această perioadă, conducerea de la București redescoperea românitatea populației romano-catolice din Moldova

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312

în limba română. Tot lui i se atribuie lucrarea cu caracter enciclopedic Gramatică de la învățarea fizicii (1796) , necesară „celor ce călătoresc pe drumul învățăturilor”, o istorie a Moldovei și o traducere a unei istorii universale. Mărturie a trecerii marelui erudit ecleziastic pe meleagurile actualului sat Zagavia rezidă și din actul încheiat la 18 noiembrie 1786, cănd călugării da la schitul Zagavia fac schimb de terenuri, dând mănăstirii Sf. Spiridon din Iași „cele 20 pămînturi și 12 fălci de șes și iau

Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu (2011) [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722

instituția ca atare. O altă explicație, pe care nu am pus-o în evidență pe parcursul acestei lucrări, ține de conflictul tot mai intens dintre regi, monarhi și principi și Papa de la Roma. Puterea laică își cerea drepturile în fața unei puteri ecleziastice din ce în ce mai slabă. În epocă a existat un război permanent al celor două puteri. Fără a intra în detalii de ordin istoric vom spune că bogăția lumească și puterea lumească își vor cere drepturile. Era un conflict determinat de puterea tot

Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
a țăranilor liberi 164. Agricultura rămâne o ocupație în imperiu ca semn al moștenirii romane, numai că,în timp, zona va deveni aceea a unui comerț intern și internațional înfloritor. Revenind la agricultură subliniem ,,apariția marilor proprietăți, funciare, laice și ecleziastice"165. Ovidiu Drîmba pune în evidență mecanismul prin care proprietarii de pământ puteau fi deposedați de proprietate și deveneau dependenți de stăpânul pământului. În epocă, având în vedere caracterul centralizat al statului, exista o legătură directă între cetățeni și împărat

Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
pe care o reclamă în permanență și absența unui intermediar între Dumnezeu și ființa umană desacralizează preoția. Oamenii nu mai au nevoie de preoți pentru a întreține o relație cu Divinitatea. În consecință, nu poate exista o ierarhie de tip ecleziastic și conducerea treburilor bisericești poate fi realizată colegial. O contribuție importantă a Reformei este și împărțirea socială a oamenilor în trei mari categorii sau ordine 106: status politicus, eccleesiasticus și oeconomicus. Se recunoștea faptul că existau oameni ai politicii, care

Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
spune Mises: ,, Fiecare epocă a găsit în evanghelii ceea ce a căutat să găsească acolo, și a trecut cu vederea ceea ce dorea să treacă cu vederea. Acesta este cel mai bine dovedit cu referință la importanța preponderentă pe care etica socială ecleziastică a legat-o de multe ori de doctrina cametei. Cererea făcută discipolilor lui Hristos în evanghelii și alte scrieri ale Noului Testament este ceva cu totul diferit de renunțarea la dobândă asupra capitalului împrumutat. Interzicerea canonică a dobânzii este un

Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]