3,224 matches
-
între societăți. Cu toate acestea, pentru teoria critică internațională, sarcina este de a extinde traiectoria Școlii de la Frankfurt teoria critică dincolo de domeniul intern, către domeniul internațional sau, mai precis, global. Ea susține o teorie a politicii mondiale care este "devotată emancipării speciilor" (Linklater 1990a: 8). O asemenea teorie nu ar mai fi limitată la un stat sau o societate individuală, ci ar examina relațiile între acestea și ar reflecta asupra posibilității de a extinde organizarea rațională, justă și democratică a societății
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Neufeld 1995: 14). Cunoașterea pe care o generează teoria critică nu este neutră; este încărcată politic și etic de interesul pentru transformarea socială și politică. Ea critică și demască teoriile care legitimează ordinea predominantă și afirmă alternativele progresiste care promovează emanciparea. Acest lucru ridică imediat întrebarea: cum pot fi formulate judecățile etice despre ordinea mondială predominantă? Din moment ce nu există baze teoretice obiective, nu poate exista nici vreun punct de vedere arhimedic în afara istoriei sau a societății din care să ne angajăm
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
acelor condiții". Neufeld (1995: Capitolul 5) afirmă și el acest punct de vedere al teoriei critice. Aceasta oferă, spune el, o formă de critică socială care susține activitatea politică practică ce are ca scop transformarea societății. Interesul teoriei critice pentru emancipare vizează "asigurarea libertății față de constrângeri neconștientizate, relații de dominație și condiții de comunicare și înțelegere distorsionate, care refuză oamenilor capacitatea de a-și construi singuri viitorul prin intermediul voinței depline și al conștientizării" (Ashley 1981: 227). Ele contrastează cu teoriile orientate
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
contrastează cu teoriile orientate către rezolvarea problemelor, care au tendința de a accepta ceea ce Linklater (1997) numește "teza imuabilității". Teoria critică este dedicată extinderii organizării raționale, juste și democratice a vieții politice dincolo de nivelul statului, pentru toată umanitatea. Concepția de emancipare promovată de teoria critică internațională este derivată în mare dintr-un curent de gândire care își are originea în proiectul iluminist. Acest proiect a fost preocupat în general de ruperea de formele de injustiție pentru a încuraja condițiile necesare pentru
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
derivată în mare dintr-un curent de gândire care își are originea în proiectul iluminist. Acest proiect a fost preocupat în general de ruperea de formele de injustiție pentru a încuraja condițiile necesare pentru libertatea universală (Devetak 1995b). Pentru început, emanciparea, așa cum este înțeleasă de gânditorii iluminiști și de teoreticienii critici, exprimă în general o concepție negativă a libertății ce constă în îndepărtarea constrângerilor create social și care nu sunt necesare. Această înțelegere este evidentă în definiția dată de Booth (1991b
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este înțeleasă de gânditorii iluminiști și de teoreticienii critici, exprimă în general o concepție negativă a libertății ce constă în îndepărtarea constrângerilor create social și care nu sunt necesare. Această înțelegere este evidentă în definiția dată de Booth (1991b: 539) emancipării ca "eliberare a oamenilor de acele constrângeri care îi împiedică să realizeze ceea ce în mod liber ar alege să facă". Accentul în această înțelegere este pe înlăturarea acelor impedimente sau impuneri care limitează într-un mod care nu este necesar
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
să realizeze ceea ce în mod liber ar alege să facă". Accentul în această înțelegere este pe înlăturarea acelor impedimente sau impuneri care limitează într-un mod care nu este necesar libertatea individuală sau colectivă. Mai precis, Ashley (1981: 227) definește emanciparea ca asigurarea "libertății față de constrângeri neconștientizate, relații de dominație și condiții de comunicare și înțelegere distorsionate care refuză oamenilor capacitatea de a-și construi singuri viitorul prin intermediul voinței depline și al conștientizării". Ideea comună aflată la baza acestor accepțiuni este
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
asigurarea "libertății față de constrângeri neconștientizate, relații de dominație și condiții de comunicare și înțelegere distorsionate care refuză oamenilor capacitatea de a-și construi singuri viitorul prin intermediul voinței depline și al conștientizării". Ideea comună aflată la baza acestor accepțiuni este că emanciparea implică o căutare a autonomiei. "A fi liber", spune Linklater (1990a: 135), înseamnă "a te autodetermina sau a avea capacitatea de a iniția acțiunea. Obiectivul teoriei critice internaționale este așadar de a extinde capacitatea omului de a se autodetermina" (Linklater
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
extinde capacitatea omului de a se autodetermina" (Linklater 1990b: 10). Doi gânditori sunt esențiali în discursul teoriei critice internaționale a lui Linklater: Immanuel Kant și Karl Marx. Abordarea lui Kant este instructivă deoarece caută să încorporeze temele puterii, ordinii și emancipării (Linklater 1990b: 21-2). În interpretarea lui Linklater (1992b: 36), Kant "credea că este posibil ca puterea statului să fie îmblânzită de principiile ordinii internaționale și că, în timp, ordinea internațională va fi modificată până ce se va conforma principiilor dreptății cosmopolite
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în primul rând a analiza modul în care inegalitatea și dominația decurg din modelele de comunitate politică legate de statul suveran, și în al doilea rând de a lua în considerare forme alternative de comunitate politică, unele care să promoveze emanciparea umană. Această secțiune detaliază trei dimensiuni pe baza cărora teoria critică internațională regândește comunitatea politică (vezi Linklater 1992a: 92-7). Prima dimensiune este normativă, și aparține criticii filozofice a statului ca formă exclusivistă de organizare politică. A doua este sociologică și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de anumite drepturi. Această critică filozofică a particularismului a făcut ca teoria critică internațională să critice statul suveran ca fiind una dintre principalele forme moderne de excludere socială și, de aceea, o barieră considerabilă în calea dreptății universale și a emancipării. În următoarea secțiune descriem relatarea sociologică a teoriei critice internaționale despre modul cum statul modern a ajuns să structureze comunitatea politică. Dimensiunea sociologică: state, forțe sociale și ordini mondiale în schimbare Respingând afirmațiile realiste conform cărora starea de anarhie și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
scurt aici. În primul rând, datorită abordării sale deliberative orientată spre consimțământ, etica discursivă oferă un ghid procedural pentru procesele de decizie democratice. În lumina schimbărilor sociale și materiale aduse de globalizarea producției și a finanțelor, de deplasarea populațiilor, de emanciparea popoarelor indigene și a grupurilor subnaționale, de degradarea mediului ș.a.m.d., "viabilitatea și răspunderea entităților de decizie naționale" este pusă sub semnul întrebării (Held 1993: 26). Held (1993: 26-7) subliniază natura deficitară democratic a statului suveran atunci când întreabă: "Al
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sub genericul "femeile în dezvoltarea internațională", și, mai recent, "genul și dezvoltarea" au arătat modul cum prejudecățile masculine în procesul de dezvoltare au dus la slaba implementare a proiectelor și la rezultate nesatisfăcătoare ale politicilor de eradicare a sărăciei și emancipare a comunităților (Newland 1988; Goetz 1991; Kardam 1991; Kabeer 1994; Rathergeber 1995). Acest curent de gândire scoate în evidență rolul central al femeilor care asigură subzistența și satisfac nevoile de bază, în țările în curs de dezvoltare (Beneria 1982; Charlton
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
vedere etic, de vreme ce nu există un motiv convingător pentru a face o distincție clară între oameni și restul naturii, un vast proiect emancipator, la care și Eckersley a aderat, ar trebui să fie extins și la natura non-umană. Ecocentrismul înseamnă "emancipare în sens larg". Toate entitățile sunt înzestrate cu o relativă autonomie, în cadrul relațiilor ecologice în care sunt implicate, și prin urmare oamenii nu sunt liberi să domine restul naturii. Ecocentrismul are patru trăsături etice principale care, împreună, îl deosebesc de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
simțită opinia conform căreia comunitatea are sens numai la nivel local ideea de "comunitate globală" este pentru ecologiști un nonsens, dacă nu un potențial totalitar (Esteva și Parkash 1997). Totuși, există un sentiment împărtășit că scopul teoriei este să promoveze emanciparea (Laferrière 1996; Laferrière și Stoett 1999). Alături de această respingere normativă a sistemului de state apare și o respingere a unei disocieri empirice clare între politica internă și cea internațională, întâlnită la pluraliști ca John Burton, dar și la marxiști, teoreticieni
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
internațională, 27, 146 ecosisteme, 259, 261 educație, 143, 237 efecte stabilizatoare, 187 egalitate, 117, 166 egalitate suverană, 117 egalitatea de gen, 248 egoism, 44, 45, 49, 52, 265 eliberare națională, 124, 151 elite, 75, 82, 108, 114, 144, 234, 235 emancipare, 36, 84, 142, 146, 148, 261, 278 emigranți, 238 empirism, 43, 168, 237 endogen / exogen, 49, 55 epistemologie, 185, 213, 234 era nucleară, 24, 82 etică, 164, 206, 267 etnicitate, 150, 195, 251 eurocentrism, 149 excludere, 181, 192, 193, 195
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pentru a-l pune mai puternic în lumină. Putem vedea în activarea subiectivității empirice un soi, tipic arghezian, de argumentație afectivă a cărei forță de esență lirică vine din adâncurile ființei sensibile. În discursul antifeminist, spre exemplu, respingerea tendințelor de emancipare a femeii este acompaniată de susținerea unei imagini foarte personalizate, ușor de contextualizat biografic, a femeii-soție și mamă, adică ipostaziată ca ființă sacră în realitatea domestică. "Soția nu este numai o femeie; din ceasul în care a pus o viață
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
apare în postura partenerului provocat la dialog polemic. În același discurs antifeminist invocat mai sus, Arghezi recurge, spre exemplu, la retorica interogării polemice, mascând, în fond, somația pe care moralistul o adresează cititoarei feministe, dar și celei neconvertite încă la emancipare: Ați observat, doamnă, că femeile politice nu știu să-și cârpească ciorapii, se îmbracă fără gust și miros a rufărie neagră, amețită cu parfum? Ați intrat în dezordinea căsniciilor acestor doamne? V-ați uitat prin colțuri? Ați ridicat marginile unei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și cu încercarea de a-i conserva esența naturală. Gândind evoluția mentalității femeii în termeni antitetici, feminitate vs. feminism, iar acesta din urmă fiind perceput ca o grefă artificială și inutilă aplicată feminității, poetul-moralist deschide brutal ofensiva împotriva ideii de emancipare (= liberalizare a moravurilor). Prin urmare, în ipostaza de victimă a noilor curente de opinie venite din est, ținta sa poate fi ușor deculpabilizată, sfătuită, avertizată, într-un cuvânt, reconsiderată moral. Apoi, din punct de vedere psihofiziologic, poetul este predispus la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
contribuția elementului slav la formarea poporului și a limbii române, caracterul romanic al poporului roman, Teoriile istoriografice tendenționiste referitoare la formarea poporului român au fost lansate În scopul menținerii controlului asupra teritoriilor românești de către statele dominante, În condițiile luptei pentru emancipare națională a românilor din provinciile românești aflate sub stăpânire străină. ÎNTEMEIEREA STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEȘTI Formarea statelor medievale românești reprezintă o consecință a intrării hotărâte pe scena istoriei a unor noi forțe sociale și politice, interesate să asigure progresul economic și
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
apere, o dată cu pământul și țara Împotriva oricăror ingerințe externe. Este vorba, de un proces istoric care urma să se desfășoare prin alăturarea, În același cadru teritorial, a formațiunilor politice preexistente (voievodate și cnezate), prin crearea instituțiilor laice și bisericești și emanciparea lor teritorială de sub dominație străină și prin afirmarea politică autonomă a noilor state În câmpul relațiilor internaționale. Sfârșitul sec. al XIII lea, reprezintă momentul de biruință al statalității românești, care va continua, nu fără a Întâmpina destule alte obstacole, mai
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
anula angajamentele de la Colomeea. Ștefan plătește tribut Porții 5000 de ducați. Domnitorul, luptă Împotriva expansionismului polon, cu regele Ioan Albert ( 1492 -1501) care Încearcă o invazie În Moldova , În 1497. Înfrângerea a polonezilor la Codrii Cosminului (26 oct.1497) Înseamnă emanciparea Moldovei de sub suzeranitate poloneză. În iulie 1499, independența Moldovei era recunoscută de regele Ungarie și Poloniei. La moarte sa, În 2 iulie 1504, domnul a lăsat urmașilor o țară puternică și respectată, care și-a păstrat propria organizare și a
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
luate la Viena erau transmise guverantorului din Sibiu sau comandamentului suprem al trupelor imperiale staționate În provincie. Românii sufereau de pe urma restricțiilor privind : stabilirea În orașe, practicarea anumitor meserii, pătrunderea În școli, În aceste condiții devin tot mai frecvente tendințele de emancipare a românilor. Nobilimea maghiară ducea o politică de deznaționalizare a românilor. Astfel, Dieta a votat o lege În 1842 privind introducerea limbii maghiare ca limbă oficială, dar legea n-a fost acceptată de Curtea de la Viena. Secolul al XVIII lea
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
și 1848 au diversificat proiectele pentru statul român modern. Revoluția din 1848-1849, a marcat afirmarea națiunii române și exprimarea opțiunii pentru modelul occidental. Pentru românii aflați sub suzeranitatea Porții și protectorat rus sau sub suzeranitatea habsburgilor ( Transilvania și Bucovina), obiectivul emancipării politice naționale era greu de realizat. Conștienți de aceasta fruntașii revoluționari au manifestat prudență față de includerea acestui obiectiv În programele oficiale, păstrându-și solicitările În limite „ legale” : respectarea autonomiei Principatelor În conformitate cu vechile tratate, unirea teritoriilor românești din Imperiul Habsburgic Într-
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Prințipiile noastre pentru reformarea patriei (Brașov) Art. 6 Unirea Moldovei și a Valahiei Întruun singur stat neatârnat. Mai avansat este modelul politic din Proclamația de la Izlaz, care preconiza: regim republican, domn ales pe 5 ani, egalitatea În fața legii, desființarea privilegiilor, emanciparea clăcașilor și Împroprietărirea lor pe bază de despăgubire. Deși Înfrântă prin intervenția militară a imperiilor vecine, revoluția din 1848-1849 a reușit să stabilească direcțiile principale de acțiune pentru făurirea României moderne. CONSTITUIREA STATULUI ROMÂN MODERN (1859) La Începutul epocii moderne
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]