2,025 matches
-
poziție proeminentă și domină cu luminozitate de halogen; cu instrumente mai puternice, ca de exemplu un telescop de 250mm, galaxia apare tulbure și traversată de o bandă întunecată. Messier 83 poate fi observată de pe ambele emisfere terestre, însă observatorii de pe Emisfera Australă a Pământului sunt avantajați: galaxia se găsește într-o poziție în care pentru observatorii din regiunile foarte septentrionale, cum este o parte din Europa de Nord, nu mai este observabilă, în timp ce pentru observatorii din zona temperată galaxia se află destul de jos
Messier 83 () [Corola-website/Science/312273_a_313602]
-
lebădă ca mărime este "Cygnus olor". Trăiește în Europa și Asia Centrală, iar în America de Nord a fost introdusă. În sălbăticie sunt aproximativ 600.000 de exemplare. A treia specie este "Cygnus cygnus"; în sălbăticie sunt circa 180.000 de exemplare. În emisfera nordică, penajul speciilor de lebede este de culoare albă pură (cu excepția notabilă a "Cygnus atratus" din Austria care este complet gri închis, dar care este o varietate adoptată local a lebedei negre australiene), dar speciile emisferei sudice au colorație mixtă
Lebădă () [Corola-website/Science/311659_a_312988]
-
000 de exemplare. În emisfera nordică, penajul speciilor de lebede este de culoare albă pură (cu excepția notabilă a "Cygnus atratus" din Austria care este complet gri închis, dar care este o varietate adoptată local a lebedei negre australiene), dar speciile emisferei sudice au colorație mixtă, alb și negru. Spre exemplu, lebăda australiană cunoscută sub numele popular de ("Cygnus atratus") este complet neagră cu excepția unor pene albe de pe aripile sale, respectiv în America de Sud, există o specie numită ("Cygnus melancoryphus") care are gâtul
Lebădă () [Corola-website/Science/311659_a_312988]
-
vechi a universului, și a fost sursa a aproximativ 400 de lucrări știintifice după realizarea ei. La trei ani după ce s-au efectuat observațiile ce au dat naștere imaginii HDF, în același fel a fost studiată o regiune de pe cerul emisferei de sud, imaginea rezultată fiind denumită South. Asemănările dintre cele două regiuni au confirmat că universul este uniform la scară mare și că Pământul ocupă o regiune cu nimic deosebită de restul universului (principiu numit principiul cosmologic). În 2004 a
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
vizualizare continuă” a lui Hubble (CVZ)—regiunile de cer care nu sunt ascunse de Pământ sau de Lună în timpul orbitei lui Hubble. Grupul de lucru a hotărât să se concentreze asupra zonei de vizualizare continuă de nord, astfel încât telescoapele din emisfera nordică, cum ar fi telescoapele Keck, să poată efectua observații ulterioare. Au fost identificate la început douăzeci de regiuni care satisfăceau toate aceste criterii, dintre care au fost alese trei candidate optime, toate din constelația Ursa Mare. Observațiile din domeniul
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
de praf asociate cu formările intense de stele. Imaginile radio de la sol efectuate folosind VLA au arătat șapte surse radio în zonă, toate corespunzătoare unor galaxii vizibile în imaginile optice. În 1998 a fost efectuată o imagine similară HDF în emisfera sudică: HDF-Sud. Creată folosind o strategie de observare similară, HDF-S seamănă mult cu imaginea HDF originală. Aceasta susține principiul cosmologic că la scară largă universul este omogen.
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
sud-americane cu numele lor scurt și oficial în limba română și în limbile naționale, atât varianta scurtă cât și cea oficială, împreună cu drapele, o hartă de localizare, populația, suprafața și capitalele fiecăreia. America de Sud este un continent cu majoritatea suprafeței în emisfera sudică. Are o suprafață de aproximativ 17.814.000 km și o populație de aproape 400 milioane de locuitori. America de Sud se învecinează cu Oceanul Pacific la vest, cu America de Nord și Marea Caraibelor la nord-vest și cu Oceanul Atlantic la nord-est, la est
Lista țărilor și teritoriilor nesuverane sud-americane () [Corola-website/Science/311024_a_312353]
-
alces", denumit și plotun ) este un mamifer sălbatic, fiind cel mai mare reprezentant al familiei cerbilor. El se distinge prin marile coarne palmate pe care le poartă masculii. Sunt descrise mai multe subspecii de elan: ul trăiește în pădurile din emisfera nordică, în zona temperata și subarctica, acoperind un areal ce cuprinde Scandinavia, Siberia și jumătatea nordică a Americii de Nord. Coarnele masculului răsar ca niște raze cilindrice din care ies în fiecare parte prelungiri în unghi drept, aplatizate până la mijlocul craniului, care
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
vest în Eden". Mormonii cred că Adam și Eva au călătorit 130 Km spre nordul văii "Adam-ondi-Ahman" după ce au greșit și au fost izgoniți din Grădină. (Adam-ondi-Ahman este uneori asociat greșit cu locația Grădinii în sine). Cât despre așezarea în emisfera vestică, unii Sfinți ai Zilelor din Urmă presupun că separația continentelor nu s-a produs după Potop și că această abordare ar fi consistentă cu forma super-continentului Pangea. În timp ce geologii consideră că separația continentelor s-a produs în perioada Cretacică
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
zone de 400 mile marine din India până în Oceanul Indian și insulele Maldive. Este posibil ca efectele regionale să predomine, însă aceasta nu se referă exclusiv la circulația regională a aerului. Cele mai mari reduceri se găsesc la latitudinile medii din emisfera nordica. Regiunea spectrului radiației lumioase cea mai afectată pare a fi mai mult cea vizibilă și infraroșie decât partea ultravioletă a spectrului. Pe parcursul ultimilor (estimativ) 50 de ani, pan evaporarea a fost monitorizată atent. Timp de mulți ani nimeni nu
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
fost cauzate de întunecarea globală. Modelele climaterice sugerează speculativ că această reducere în lumina solară la suprafață este posibil să fi dus la eșecul monsonului în Africa sub-sahariană, lucru asociat cu foametea ce a urmat secetei Sahel cauzată de poluarea emisferei nordice care răcește Oceanul Atlantic. Din această cauză, centura de ploi tropicale e posibil să nu fi atins latitudinile nordice, cauzând astfel absența ploilor de sezon. Aceasta afirmație nu este unanim acceptată și este foarte dificil de demonstrat. S-a demonstrat
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
la un mediu cu o atmosfera mai umedă în care plouă mai puțin. O formă naturală a schimbărilor la scară largă legate de întunecarea globală a fost identificată în 2006 ca fiind cea care a afectat sezonul de uragane în emisfera nordică. Studiul NASA a aflat că majoritatea marilor furtuni de praf din iunie și iulie în deșertul Sahara au trimis praf peste Oceanul Atlantic și au cauzat răcirea apelor, oprind dezvoltarea uraganelor. Unii oameni de știință consideră la ora actuală că
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
șef de promoție ("Senior wrangler"). Este prieten cu matematicienii Charles Babbage și George Peacock. În 1829 se căsătorește cu Margaret Brodie Stewart (1810 - 1864) și au împreună 12 copii. Continuând cariera tatălui, efectuează o cercetare metodică e cerului, inclusiv a emisferei sudice și aduce contribuții valoroase în domeniu. Descoperă mii de stele duble, roiuri stelare, nebuloase. Observă că Norii lui Magellan sunt alcătuiți din stele. Face o călătorie în Africa, unde, timp de 5 ani, studiază multe corpuri cerești, printre care
John Herschel () [Corola-website/Science/311850_a_313179]
-
desert care se întinde în partea nord-estică a Mexicului, respectiv în partea central sudică a Statelor Unite ale Americii. Cu o suprafață totală de aproximativ 362.600 km² (sau circa "140,000" mile pătrate), este cel de-al treilea deșert că suprafață din emisfera nordică, respectiv cel de-al doilea ca mărime din America de Nord după Deșertul Marelui Bazin. În partea mexicană, cea mai întinsă, deșertul acoperă partea nordică a statului Chihuahua, cea mai mare parte a statului Coahuila, partea nord-estică a statului Durango, respectiv
Deșertul Chihuahua () [Corola-website/Science/311846_a_313175]
-
ale Pământului, datorită faptului că acesta este situat la o declinare nu prea sudică: în unele zone din nordul Europei si Canada, in apropiere de Cercul Arctic, sa vizibilitatea este foarte dificilă, în timp ce în Europa Centrală este relativ scăzută; din emisfera sudică este bine vizibilă, iar în nopțile de iarnă, din zona tropicală poate fi văzută perfect, la zenit. Cel mai bun moment pentru observarea acestui obiect, pe cerul de seară, este între iunie și octombrie.
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
mare în sus, roiul M13 se găsește pe partea dreaptă a trapezului, la circa o treime din înălțime (pornind din colțul superior drept). Perioada optimă de observare este seara, din luna aprilie până în octombrie. M13 poate fi observată de pe ambele emisfere ale Pământului, însă declinația nordică a obiectului îi favorizează puternic pe observatorii aflați în emisfera nordică; pentru observatorii din regiunile boreale, obiectul este foarte sus în nopțile de vară. Pentru observatorii aflați în emisfera sudică, obiectul se află mult mai
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
treime din înălțime (pornind din colțul superior drept). Perioada optimă de observare este seara, din luna aprilie până în octombrie. M13 poate fi observată de pe ambele emisfere ale Pământului, însă declinația nordică a obiectului îi favorizează puternic pe observatorii aflați în emisfera nordică; pentru observatorii din regiunile boreale, obiectul este foarte sus în nopțile de vară. Pentru observatorii aflați în emisfera sudică, obiectul se află mult mai jos pe bolta cerească, cu excepția zonelor apropiate de Ecuator. Cu toate acestea, acesta Messier 13
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
M13 poate fi observată de pe ambele emisfere ale Pământului, însă declinația nordică a obiectului îi favorizează puternic pe observatorii aflați în emisfera nordică; pentru observatorii din regiunile boreale, obiectul este foarte sus în nopțile de vară. Pentru observatorii aflați în emisfera sudică, obiectul se află mult mai jos pe bolta cerească, cu excepția zonelor apropiate de Ecuator. Cu toate acestea, acesta Messier 13 este vizibil din aproape toate zonele locuite de pe Pământ. Primul astronom care a rezolvat în stele obiectul M13 a
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
cerebrale posterioare. Pe fața medială a pedunculilor cerebrali se vede un șanț medial, locul originii aparente a nervilor oculomotori. Față ventrală a pedunculului cerebral este încrucișată în vecinătatea punții de către arterele cerebrală posterioară și cerebeloasă superioară, iar la intrarea in emisfera cerebeloasă de către tractul optic, care se îndreaptă spre corpul geniculat lateral. Pe fața laterală este încrucișat de nervul trohlear. Fața posterioară a mezencefalului este formată de tectul mezencefalic pe care se văd de o parte și de alta a liniei
Trunchi cerebral () [Corola-website/Science/312857_a_314186]
-
totalul populației regiunii. Sud-Estul și partea Central-Vestică sunt caracterizate de o pondere echilibrată a grupurilor etnice. Albii Brazilieni sunt cel mai numeros grup etnic. După Statele Unite, Brazilia are cea mai mare populație de albi din America, cea mai mare în emisfera sudică, si a treia pe Glob, după S.U.A și Rusia. Această populație își are originile în Portugalia, Italia, Spania, Germania, Libia, Siria, Polonia. Chiar dacă găsim în orice colț al țării populație albă, ei domină partea de Sud și
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
superior, caracterizat prin acea cultură superioară. Expansiunea către America de Nord și Oceania a avut loc în cea mai recentă glaciație de acum 40-50 mii de ani, mai ales în perioada de apogeu a acesteia, când condițiile de viață din zonele din emisfera nordică, pe care astăzi le numim temperate, erau extrem de nefavorabile. Lipsa hranei în timpul glaciațiunii a dus, de multe ori, la acte de canibalism . Timp de 10-15 mii de ani, două specii și-au disputat supremația, conviețuind în Europa: Homo sapiens
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
încă reținut în primele sale lucrări în a recunoaște existența unei localizări rigide a vorbirii în anumiți "centri" ai creierului. Mai târziu, va admite că o anumită zonă a creierului, irigată de artera cerebrală mijlocie de partea "stângă" (azi spunem ""emisfera cerebrală dominantă""), ar reprezenta - în analogie cu retina - ""pata galbenă a vorbirii"". Jackson a acordat o atenție deosebită studiului epilepsiei, în special s-a interesat de descrierea clinică și de patogeneza crizelor focale sau cu debut focal și propagare particulară
John Hughlings Jackson () [Corola-website/Science/309749_a_311078]
-
Statele Unite ale Americii, prescurtat SUA, sunt o federație situată în emisfera vestică, în America de Nord. Se învecinează la nord cu Canada și la sud cu Mexic. Federația este formată din 50 de state, la care se adaugă un district federal, Districtul Columbia. Din cele 50 de state 48 sunt sunt enclave, în timp ce
Geografia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/310007_a_311336]
-
de deputați ai Partidului Liberal Democrat au încercat să revizuiască declarația din 1993 a lui Yohei Kono prin care acesta își cerea scuze fostelor femei de reconfortare. Declarația lui Abe a provocat reacții negative în țările din Asia și din emisfera vestică. Editorialul din New York Times afirma: „Acestea nu erau bordeluri comerciale. Forța a fost folosită explicit și implicit în recrutarea acestor femei”. Pe 26 martie 2007, premierul nipon Shinzo Abe și-a exprimat regretele pentru violarea drepturilor omului cu privire la femeile
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
ii (ordinul "Sphenisciformes", familia "Spheniscidae") sunt un grup de păsări acvatice, care nu zboară, și care trăiesc exclusiv în emisfera sudică, în principal în Antarctica. Aceste păsări își prind hrana înotând și prinzând în gură peștii pe care apoi îi devorează. Există mai multe specii de pinguini, precum pinguinul regal, pinguinul imperial și pinguinul Adélie. Pe uscat par lenți, abia
Pinguin () [Corola-website/Science/310149_a_311478]