2,295 matches
-
alimentat de nostalgia poetului vagant. Antologia Versuri (1968) cuprinde texte risipite, decenii la rând, în presă și vădește intenția șlefuirii definitive. Frecvent prezentat în antologiile de epigrame, P. este însă un autor cu o activitate extrem de variată, colaborând cu versuri, epigrame, cronici literare, evocări și portrete de scriitori, proză și traduceri, articole de popularizare a științei la „Amicul tinerimei”, „Rampa”, „Revista dobrogeană”, „Vremea”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Radical”, „Seara”, „Farul”, „Spectator”, „Axa”, „Kalende”, „Revista literară”, „Epigrama”, „Pițigoiul”, „Păcală”, „România
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
colaborând cu versuri, epigrame, cronici literare, evocări și portrete de scriitori, proză și traduceri, articole de popularizare a științei la „Amicul tinerimei”, „Rampa”, „Revista dobrogeană”, „Vremea”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Radical”, „Seara”, „Farul”, „Spectator”, „Axa”, „Kalende”, „Revista literară”, „Epigrama”, „Pițigoiul”, „Păcală”, „România literară” ș.a. A devenit membru al Societății Scriitorilor Români încă din 1927. A mai semnat Pavel Mihăileanu, Glauco Pena, Pirc. Prima „vîrstă” a poeziei lui P. corespunde intensei colaborări la „Bilete de papagal”. O recuzită romantică (motive
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
al lucidității în cele din urmă - subminează sentimentalitatea, conferind nota proprie: un fel de tristețe, de conștiință nefericită, atotprezentă în spatele gesturilor vitaliste ori al ștrengăriilor ludice, care, la rândul lor, devin manierism asumat, joc literar și existențial. De altfel, în epigrame, ca și în câteva proze experimentale, P. excelează în capacitatea de asumare a unui tipar, cultivând construcția prozodică savantă, formula prețioasă a sonetului, concentrarea „ermetică” a catrenului. În epigrame specifică este ironia casantă, exagerarea dusă la absurd, într-o manieră
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
lor, devin manierism asumat, joc literar și existențial. De altfel, în epigrame, ca și în câteva proze experimentale, P. excelează în capacitatea de asumare a unui tipar, cultivând construcția prozodică savantă, formula prețioasă a sonetului, concentrarea „ermetică” a catrenului. În epigrame specifică este ironia casantă, exagerarea dusă la absurd, într-o manieră senin-cinică. Realitatea pe care o acoperă textul pare să-i devină umoristului, așa cum și afirmă undeva, cu totul indiferentă, ridicând-o la grația unui joc superior, eliberat de orice
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
casantă, exagerarea dusă la absurd, într-o manieră senin-cinică. Realitatea pe care o acoperă textul pare să-i devină umoristului, așa cum și afirmă undeva, cu totul indiferentă, ridicând-o la grația unui joc superior, eliberat de orice finalitate satirică, etică. Epigrama ajunge, astfel, un fel de „răutate estetică” aducătoare de bucurie spiritului liber. A tradus din lirica franceză versuri de José-Maria de Hérédia, Charles Baudelaire, din limba engleză poezii de Saki, dar și scrieri aparținând lui V. G. Korolenko, Victor Siveditis
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
în 1927 i se decernează Premiul Național de poezie. P. face parte dintre acei poeți care, deși nu au o operă de dimensiuni întinse, și-au asigurat un loc propriu în istoria literaturii române. Volumului Poezii (1911) i-au urmat Epigrame (1925) și Poezii (1926). În epocă celebritatea i s-a datorat epigramelor. Explicația constă în faptul că, după primul război mondial și, mai ales, în ultima parte a vieții, P. s-a lăsat antrenat și acaparat de succesul pe care
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
dintre acei poeți care, deși nu au o operă de dimensiuni întinse, și-au asigurat un loc propriu în istoria literaturii române. Volumului Poezii (1911) i-au urmat Epigrame (1925) și Poezii (1926). În epocă celebritatea i s-a datorat epigramelor. Explicația constă în faptul că, după primul război mondial și, mai ales, în ultima parte a vieții, P. s-a lăsat antrenat și acaparat de succesul pe care îl avea, fiind prezent în tot felul de șezători literare, în saloane
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
etc. Se mai pot discerne dexteritatea cu care erau alcătuite catrenele, verva spumoasă, acuitatea instantanee a observației, urbanitatea și umorul sagace al ironiei. Prin natura și obiectul lor, țintind situații de moment, trăsături de caracter particulare, fapte izolate și întâmplătoare, epigramele lui P. au intrat însă în zona perisabilului. Prea puține dintre ele vizează aspecte generale, mereu repetabile, cum este epigrama intitulată Unui poet netalentat dar foarte pletos: „Găsesc că prea se-ngâmfă el / Cu păru-i arhiabondent; / Alecsandri era mai chel
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
sagace al ironiei. Prin natura și obiectul lor, țintind situații de moment, trăsături de caracter particulare, fapte izolate și întâmplătoare, epigramele lui P. au intrat însă în zona perisabilului. Prea puține dintre ele vizează aspecte generale, mereu repetabile, cum este epigrama intitulată Unui poet netalentat dar foarte pletos: „Găsesc că prea se-ngâmfă el / Cu păru-i arhiabondent; / Alecsandri era mai chel / Și... parcă-avea mai mult talent!” Dar P. rămâne în primul rând ca poet liric, trubadur modern în climatul literar specific
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
n-o arată... / Sunt obosit, aș vrea să dorm. Sunt ani, sunt ani de când alerg / Tot înainte, tot înainte! Cu-aceeași întrebare-n minte: / De unde vin și unde merg?” SCRIERI: Fata directorului. Evlavioasa. Camera studentului, București, 1889; Poezii, București, 1911; Epigrame, Craiova, 1925; Poezii, București, 1926; Epigrame, îngr. și pref. Tudor Măinescu, București, 1966; Versuri. Epigrame. Amintiri. Corespondență, îngr. George Zarafu și Victor Crăciun, pref. Victor Crăciun, București, 1972. Repere bibliografice: I.C. Bacalbașa, „Saul”, LUP, 1894, 2190; E.D.F. [E.D. Fagure], Păreri
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
vrea să dorm. Sunt ani, sunt ani de când alerg / Tot înainte, tot înainte! Cu-aceeași întrebare-n minte: / De unde vin și unde merg?” SCRIERI: Fata directorului. Evlavioasa. Camera studentului, București, 1889; Poezii, București, 1911; Epigrame, Craiova, 1925; Poezii, București, 1926; Epigrame, îngr. și pref. Tudor Măinescu, București, 1966; Versuri. Epigrame. Amintiri. Corespondență, îngr. George Zarafu și Victor Crăciun, pref. Victor Crăciun, București, 1972. Repere bibliografice: I.C. Bacalbașa, „Saul”, LUP, 1894, 2190; E.D.F. [E.D. Fagure], Păreri și impresii, ADV, 1906, 6 040
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
Tot înainte, tot înainte! Cu-aceeași întrebare-n minte: / De unde vin și unde merg?” SCRIERI: Fata directorului. Evlavioasa. Camera studentului, București, 1889; Poezii, București, 1911; Epigrame, Craiova, 1925; Poezii, București, 1926; Epigrame, îngr. și pref. Tudor Măinescu, București, 1966; Versuri. Epigrame. Amintiri. Corespondență, îngr. George Zarafu și Victor Crăciun, pref. Victor Crăciun, București, 1972. Repere bibliografice: I.C. Bacalbașa, „Saul”, LUP, 1894, 2190; E.D.F. [E.D. Fagure], Păreri și impresii, ADV, 1906, 6 040; Gh. Dumbravă, Un epigramist: Cincinat Pavelescu, VLT, 1907, 38
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
Ciopraga, Lit. rom., 291-295; Micu, Început, 539-540; N.I. Simache, Date noi privind viața și opera lui Cincinat Pavelescu, București, 1970; Piru, Varia, II, 222-227; Ilea, Mărturisirile, 7-19, 167-174; Scarlat, Ist. poeziei, II, 186; Dicț. scriit. rom., III, 645-647; Elis Râpeanu, Epigrama în literatura română, Brașov, 2001, 224-271; Cei trei magnifici: Cincinat, Ion și Mircea Pavelescu, îngr. George Corbu, George Zarafu și Mihai Sălcuțan, Râmnicu Sărat, 2002. T.V.
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
colaborare cu C.M. Mulțescu. Numeroasele sale versiuni din literaturile franceză și belgiană - versuri, proză, teatru - apar în presă începând din 1898. Colaborează la „Literatură și artă română”, „Minerva”, „Viitorul”, „Flacăra”, „Noua revistă română”, „Universul” și „Universul literar”, „Rampa”, „Generația nouă”, „Epigrama”, „Cele trei Crișuri”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Porunca vremii”, „Păcală” ș.a. A folosit și pseudonimele Iper, Narcis, Don Priego și Don Salust. În scrierile sale P. „merge pe drumul poeziei tradiționale firesc și cu îndrăzneală” (Perpessicius), având ca note distincte imaginea
PERIEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288760_a_290089]
-
sau descrie exuberante ori melancolice peisaje meridionale, invocând pretutindeni umbre și întâmplări de odinioară. O culegere târzie, Zvonul anilor (1943), reface traseul sonetistului care își scrie versul „în surdină”, cu o fascinație aparte pentru „glasul apelor”. P. exersează și arta epigramei, vizând de cele mai multe ori personalități sau evenimente ale timpului, ca în placheta Urzici (1910 ) sau în alte stihuri din celelalte volume. SCRIERI: Originale și traduceri (în colaborare cu C. M. Mulțescu), București, 1903; Răzlețe (în colaborare cu A. Sterescu), București, 1907
PERIEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288760_a_290089]
-
dare de seamă (ilustrată cu un portret-caricatură) despre o conferință a lui N. Iorga, Îndrumări culturale în viitor, ținută la Craiova, numărul 8 fiind închinat marelui istoric român, venerat de redactorii revistei. Sunt găzduite cronici literare la un volum de epigrame al lui A.C. Calotescu-Neicu, la Poezii alese de Theodor Rosen, ca și la volumul de versuri Sub vraja umbrelor de Sabina Paulian. În 1932 publicația își schimbă formatul, dar dispare tot atunci. I.R.
PICATURI DE ROUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288809_a_290138]
-
Dumitrescu-Pietrari, I. Aliniș, Secure, N. Pinten ș.a., și în alte gazete locale, precum „Ecoul Dâmboviței”, „Ancheta”, „Gorjanul”, și înființează el însuși „Suflet de țăran” (Târgoviște, 1932), care nu rezistă mult timp. La toate dădea și versificări ocazionale, cronici rimate sau epigrame. Acestea din urmă sunt strânse în volumul Țepi... cu adresă (1930). Ulterior își tipărește plachetele Scrisori de primăvară (1932), Amintiri (1935), Depărtări (1936), Regelui meu (1936), Poeme cu livezi (1937), Poeme cu vin și haiduci (1939), abia ultimele atrăgând întrucâtva
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
eseul aceluiași Nicolae Graur, Snobismul în artă. Cele două numere mai includ versuri semnate de Nicolae Pătrașcu, Iulian Dragu, Marieta Panait și pagini de proză ale directorului revistei (autor al volumului Frânturi de lumină). La acestea se adaugă câteva recenzii, epigrame, cugetări, o cronică a revistelor ș.a. I.R.
PLAIURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288841_a_290170]
-
Bassarabeanu, pasteluri de Al. Terziman, precum și alte versuri de G. Baiculescu, Al. Tudor-Miu (care debutează aici), Tănase Bădescu (care semnează și A.T. Bădescu), V. Macovei, Em. I. G. Diaconescu, Eugenia Atanasiu, Dem. Baciu (care folosește și semnătura Bacdemvi), epigrame și epitafuri de N. Mihăescu-Nigrim, fragmente de nuvele de S. Semilian, povestiri de Iordan Lucaci, N. N. Beldiceanu. Cu articole privind literatura au colaborat și Gala Galaction, N. Dunăreanu, D. Iov, Liviu Marian, Alfred Moșoiu, Zaharia Stancu. Pentru foarte multe texte
PLOIESTIUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288853_a_290182]
-
OLTENIA LITERARĂ, revista apărută la Craiova, anual, în 1956 și în 1958, editata de Uniunea Scriitorilor, Filiala Craiova. Rubrici: „Condeie tinere”, „Studii. Note critice”, „Traduceri”, „Epigrame”. Poezia promovată de O. l. este tributara ideologiei comuniste, fiind mai degrabă expresia unui lirism ocazional, în care se cultivă un fals entuziasm și se folosesc toate clișeele epocii. Publică versuri Marin Ancuțescu, C. Arnăutu, Petre Dragu, Ilie Tudor, Mihail
OLTENIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288529_a_289858]
-
dexteritate în latină câteva duzini de Carmina. Sunt reunite, astfel, epitafuri - celebre rămân „elegiile” compuse în 1536 la moartea prietenului Erasm și a fratelui Matei, influențate, ca ton, de Tristele lui Ovidiu -, compoziții ocazionale, distihuri către amici, câteva satire și epigrame. O vastă corespondență (de peste șase sute de epistole), purtată cu personalități politice, diplomatice, ecleziastice și culturale din epocă, este spațiul de comunicare, într-o latină concisă și elegantă, a noutăților științifice și a problemelor din viața publică. Prețioase sunt, mai ales
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
1885; din decembrie 1884 devine organ al Societății Dacia Traiană. Trăsătura caracteristică pe plan politic a acestei gazete este ardoarea cu care militează în favoarea românilor din Transilvania, precum și în probleme de politică internă, atacând neobosit monarhia și guvernarea liberală. Cu epigrame susține partea literară Al. Macedonski. Este posibil ca și unele dintre articolele politice semnate cu pseudonimul Jupiter să fie scrise tot de poetul Nopților. În O. au mai publicat versuri Bonifaciu Florescu, N. G. Rădulescu-Niger și Al. Obedenaru, care a
OPINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288543_a_289872]
-
1854 satiricul aprig de mai târziu aduna într-un volum cu titlu gingaș, Floricele de primăvară, versuri naive, în care poza meditativă sau suspinătoare nu prinde contur, dispoziția fiind una evident senină, nonșalantă. Alte poezii (unele de inspirație patriotică), fabule, epigrame îi apar în „România”, „Revista contimporană”, „Dâmbovița”, „Resboiul” ș.a. În stihuri searbede, alternând cu proza, O. confecționează un șir de broșuri, Misterele mahalalelor (1857-1858). E, în fapt, „cronica scandaloasă a orașului”, îndeosebi a cartierelor mărginașe din București, unde la tot
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
colective Folclor din Oltenia și Muntenia (IV, VIII, XI-XII, 1969, 1982, 1989), precum și în Jos, pe valea Oltului. Cântece bătrânești (1976). Este și autorul unei culegeri de povestiri - Satul copilăriei (1983) -, al unor cărți de versuri - Cântece de libertate (1994), Epigrame (1995) -, al romanului Satul meu (1984), de factură neosămănătoristă, și al unor povești adunate în Îmblânzitorul de păsări (1995). Colaborează la „Cadran”, „Sfarmă-Piatră”, „Universul literar”, „Oltul”, „Analele Universității din Craiova”, „Argeș”, „Revista de etnografie și folclor”, „Limbă și literatură”, „Philologica
NIJLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288459_a_289788]
-
grijă pentru păstrarea specificului graiului local, selectate după criteriul estetic, textele din colecție propun imaginea unei bogate și originale vetre folclorice. SCRIERI: Satul copilăriei, București, 1983; Satul meu, București, 1984; Făt-Frumos ca Soarele, Craiova, 1987; Cântece de libertate, Craiova, 1994; Epigrame, Craiova, 1995; Îmblânzitorul de păsări, Craiova, 1995. Culegeri: Poezii populare de pe Argeș și Olt, în Folclor din Oltenia și Muntenia, IV, București, 1969, 429-826; Jos, pe valea Oltului. Cântece bătrânești, București, 1976; Basme populare românești, în Folclor din Oltenia și
NIJLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288459_a_289788]