6,495 matches
-
teritoriul Moldovei în secolele XIII - prima jumătate a secolului XV (a Cumanilor, de Milcov, Siret și Baia) au purtat și o pronunțată amprentă politică. Nu este, desigur, cazul să insistăm aici asupra întregii problematici legate de apariția și evoluția diecezelor episcopiilor catolice în spațiul extracarpatic în evul mediu, tema revendicându-și, între timp, o bibliografie destul de consistentă 35. Vom rămâne, de aceea, doar la unele momente care ni se par importante pentru demersul nostru. De pildă, succesele înregistrate de către papalitate în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
demersul nostru. De pildă, succesele înregistrate de către papalitate în părțile de miazănoapte ale Munteniei, respectiv în cele de miazăzi ale Moldovei în anii ’20-’30 ai secolului XIII - punctul de referință în acest sens constituindu-l înființarea la 1228 a Episcopiei Cumanilor -, nu ar fi fost posibile fără ca în proiectul de convertire a cumanilor să nu se fi implicat și Regatul ungar 36. La o distanță de peste o sută de ani, interesul regalității maghiare pentru „coridorul“ care asigura legătura dintre Curbura
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
La o distanță de peste o sută de ani, interesul regalității maghiare pentru „coridorul“ care asigura legătura dintre Curbura Carpaților și Gurile Dunării se va reflecta - alături de incursiunile militare în spațiul de putere mongol - și în sprijinul acordat Papalității în crearea Episcopiei Milcoviei, aceasta din urmă nimic altceva decât o replică a deja amintitei Episcopii a Cumanilor, distrusă la 1241 de către mongoli 37. Și înființarea altor două dioceze catolice în Moldova, la Siret (1371) • Foarte selectiv: I. Ferenț, Cumanii și episcopia lor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care asigura legătura dintre Curbura Carpaților și Gurile Dunării se va reflecta - alături de incursiunile militare în spațiul de putere mongol - și în sprijinul acordat Papalității în crearea Episcopiei Milcoviei, aceasta din urmă nimic altceva decât o replică a deja amintitei Episcopii a Cumanilor, distrusă la 1241 de către mongoli 37. Și înființarea altor două dioceze catolice în Moldova, la Siret (1371) • Foarte selectiv: I. Ferenț, Cumanii și episcopia lor, Blaj, 1931 (în continuare: Ferenț, Cumanii); Gheorghe Moisescu, Catolicismul în Moldova până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
crearea Episcopiei Milcoviei, aceasta din urmă nimic altceva decât o replică a deja amintitei Episcopii a Cumanilor, distrusă la 1241 de către mongoli 37. Și înființarea altor două dioceze catolice în Moldova, la Siret (1371) • Foarte selectiv: I. Ferenț, Cumanii și episcopia lor, Blaj, 1931 (în continuare: Ferenț, Cumanii); Gheorghe Moisescu, Catolicismul în Moldova până la sfârșitul veacului XIV, București, 1942; Wladysław Abraham, Biskupstwa lacinskie w Moldawii w wieku XIV i XV, în „Kwartalnik Historyczny“, Warszawa, 16, 1902; Carol Auner, Începutul episcopatului de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Catolicismul în Moldova până la sfârșitul veacului XIV, București, 1942; Wladysław Abraham, Biskupstwa lacinskie w Moldawii w wieku XIV i XV, în „Kwartalnik Historyczny“, Warszawa, 16, 1902; Carol Auner, Începutul episcopatului de Bacău, în „Revista Catolică“, București, 1912, nr. 3; idem, Episcopia de Baia, în „Revista Catolică“, București, 1915, nr. 4 (în continuare: Auner, Episcopia de Baia); idem, Episcopia de Siret 1371-1388, în „Revista Catolică“, București, 1913, nr. 2; idem, Episcopia Milcoviei, în „Revista Catolică“, București, 1912, nr. 4; D. Ciurea, Noi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
w Moldawii w wieku XIV i XV, în „Kwartalnik Historyczny“, Warszawa, 16, 1902; Carol Auner, Începutul episcopatului de Bacău, în „Revista Catolică“, București, 1912, nr. 3; idem, Episcopia de Baia, în „Revista Catolică“, București, 1915, nr. 4 (în continuare: Auner, Episcopia de Baia); idem, Episcopia de Siret 1371-1388, în „Revista Catolică“, București, 1913, nr. 2; idem, Episcopia Milcoviei, în „Revista Catolică“, București, 1912, nr. 4; D. Ciurea, Noi precizări în problema identificării și localizării Milcoviei, în „Anuarul Institutului de Istorie și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
XIV i XV, în „Kwartalnik Historyczny“, Warszawa, 16, 1902; Carol Auner, Începutul episcopatului de Bacău, în „Revista Catolică“, București, 1912, nr. 3; idem, Episcopia de Baia, în „Revista Catolică“, București, 1915, nr. 4 (în continuare: Auner, Episcopia de Baia); idem, Episcopia de Siret 1371-1388, în „Revista Catolică“, București, 1913, nr. 2; idem, Episcopia Milcoviei, în „Revista Catolică“, București, 1912, nr. 4; D. Ciurea, Noi precizări în problema identificării și localizării Milcoviei, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 19
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
episcopatului de Bacău, în „Revista Catolică“, București, 1912, nr. 3; idem, Episcopia de Baia, în „Revista Catolică“, București, 1915, nr. 4 (în continuare: Auner, Episcopia de Baia); idem, Episcopia de Siret 1371-1388, în „Revista Catolică“, București, 1913, nr. 2; idem, Episcopia Milcoviei, în „Revista Catolică“, București, 1912, nr. 4; D. Ciurea, Noi precizări în problema identificării și localizării Milcoviei, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 19, 1984; Ștefan S. Gorovei, La începuturile orașului Bacău, în „Carpica“, Bacău, 18-19
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și a Moldovei (1330-1392), în „Revista istorică“, București, 2, 1991, nr. 9-10; Șerban Papacostea, Domni români și regi angevini. Înfruntarea finală 1370-1382, în idem, Geneza statului în evul mediu românesc, Cluj-Napoca, 1988; Pascu, Contribuțiuni documentare; Radu Rosetti, Despre unguri și episcopiile catolice din Moldova, în „Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice“, București, seria II, tom 27, 1904-1905; I. Sabău, O nouă listă a episcopilor catolici din Moldova, în „Revista Istorică“, București, 29, 1943; Sýkora, Poziția internațională. • Ferenț, Cumanii; Spinei, Realități, p. 87
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
anturajul domnilor, au resimțit din plin vicisitudinile timpului. Relatări de la mijlocul secolului XVI invocă discriminările la care au fost supuși creștinii de rit occidental de către domnul moldovean Ștefăniță Rareș - „un mare dușman al catolicilor“43. Emisari • Sýkora, Poziția internațională; Auner, Episcopia de Baia. • A se vedea, printre altele: Horst Glassl, Der Deutsche Orden im Burzenland und in Kumanien (1211-1225), în „Ungarn-Jahrbuch“, München, 3, 1971; Kurt Horedt, Unele aspecte ale colonizării germane din Transilvania în prima jumătate a secolului al XIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și poporane a românilor, vol. II, ediție îngrijită și studiu introductiv de Grigore Brâncuș, București, Editura Minerva, 1974, p. 393-394. • Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, traducere după originalul latin de Gh. Guțu, București, Editura Academiei, 1973, p. 297. unor privilegii acordate Episcopiei armene. Însuși Gheorghe Duca, în anul izbucnirii revoltei conduse de Hâncu și Durac, va emite un astfel de act. Cartea domnească îl îndreptățea pe episcopul armean, potrivit obiceiului, să strângă zeciuiala de pe hotarul Episcopiei și, în plus, îl împuternicea să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1973, p. 297. unor privilegii acordate Episcopiei armene. Însuși Gheorghe Duca, în anul izbucnirii revoltei conduse de Hâncu și Durac, va emite un astfel de act. Cartea domnească îl îndreptățea pe episcopul armean, potrivit obiceiului, să strângă zeciuiala de pe hotarul Episcopiei și, în plus, îl împuternicea să cheme în Moldova armeni din Țara Turcească sau din Țara Leșească, asigurându-le tuturor celor care se vor așeza sub oblăduirea episcopului unele scutiri 13. Conținutul actului citat nu cuprinde vreo urmă de intoleranță
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
etnice a celor care practicau negoțul în bazinul pontic și la gurile Dunării. Armenii, recunoscuți până în • Grigore M. Buicliu, Cânt de jălire asupra armenilor din Țara Vlahilor, p. 8. • Pravila de la Govora, 1640, f. 56. • Melchisedek, Chronica Romanului și a Episcopiei de Roman, partea I, București, 1864, p. 33. Ideea propagandei grecești ca sursă a intoleranței religioase va fi reluată și în alte lucrări privitoare la trecutul armenilor, vezi V. Mestungean, Istoria armenilor, vol. II, De la căderea Regatului până în zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în Transilvania doar pentru negoț 41. Inițial, mulți dintre cei care au pribegit nici nu au dorit ca plecarea să fie definitivă. Garantarea libertății cultului și reînnoirea, după mazilirea lui Gheorghe Duca, de către noul domn Ștefan Petriceicu a privilegiului acordat Episcopiei armene, precum și scutirile oferite armenilor care se vor stabili în Moldova 42, erau suficiente elemente care îi îndemnau să se întoarcă. Ocuparea Cameniței de către otomani a avut însă, pe lângă urmările politice pomenite, și consecințe în plan economic și demografic. După
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
inspirație pentru profesorii care se ocupau de predarea cursurilor de îndrumare misionară. Acestea urmau să fie predate în cele trei centre de învățământ teologic (București, pentru Mitropolia Moldovei, Ungro-Vlahiei și Olteniei; Sibiu, pentru Arhiepiscopia Sibiului; Cluj, pentru Mitropolia Banatului și Episcopiile Clujului și Oradiei), înființate în baza Legii pentru regimul general al cultelor și a Deciziei Ministerului Cultelor nr. 42898/1949, art. 10. Cu toate că, inițial, Legea pentru regimul general al cultelor prevedea înființarea numai a două institute teologice pentru pregătirea clerului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
26 februarie 1861, Bucovinei i s-au acordat cinci mandate. Deputații, printre care s-au numărat Alexandru Petrino, Grigore Iliuț, Em. Stârcea, Eugen Hacman, erau aleși dintre membrii Dietei Bucovinei. În 1867 au fost aleși deputați Silvestru Morariu Andrievici din partea episcopiei și marii proprietari Eudoxiu Hurmuzaki și Alexandru Petrino. La 2 aprilie 1873 a fost adoptată o modificare a legii electorale, potrivit căreia alegerile pentru Parlament trebuiau să aibă loc concomitent cu alegerile locale. Numărul deputaților din partea Bucovinei s-a mărit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ereziile lui Nestorie și Eutihie. Împotriva acelorași concepții monofizite redactează o epistolă în latinește alt episcop al Tomisului, Teotim al II-lea (aflat în rang în anul 458), răspunzând unei „circulare” prin care împăratul Leon I (457-474) îi consulta pe episcopii din provincii în legătură cu deciziile celui de-al patrulea conciliu ecumenic care avusese loc la Calcedon (de altfel, la aceste sinoade ierarhii din Dacia au fost prezenți de la început: la primul conciliu, cel din anul 325, participă și un Theofil „al
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
modernitatea timpului. Astfel, economul stavrofor V. Ursăcescu semnează articole despre diverse sărbători creștine, despre trecerea unor obiceiuri și credințe din religiile păgâne în creștinism, despre originea unor proverbe și etimologia unor expresii sau oferă date istorice referitoare la Biserica și episcopia Hușilor. La rubrica „Documente sociale”, doctorul R. Chernbach scrie numeroase texte despre instruire și educație. Curând după lansare, odată cu numărul 5/1914, revista trece sub direcția Cercului „Gânduri bune”, anunțându-i programul și tipărind unele materiale prezentate acolo. Șezătorile cercului
GANDURI BUNE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287153_a_288482]
-
în Polonia, cum se crede, la Lvov, în școala Frăției Ortodoxe. După un răstimp petrecut ca ieromonah la Probota (Pobrata), unde prezența sa este semnalată în 1649, D. se impune, urcând treptele ierarhiei bisericești. În 1658 se afla în fruntea Episcopiei de Huși, iar în 1659 este episcop de Roman. În epoca păstoririi la Roman se naște probabil prietenia sa cu Miron Costin, precum și aceea cu Dositei Notara, viitorul patriarh al Ierusalimului, pe care îl întâlnește în 1664, la Curtea din
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Mănăstirea Dealu - din 27 noiembrie 1776, va avea nevoie de îngăduința canonică a patriarhului din Constantinopol pentru a ocupa scaunul de episcop al Râmnicului. Perioada râmniceană (1780-1792) a însemnat pentru F. buna organizare a vieții canonice și ritualice de sub jurisdicția episcopiei și cultivarea tradiției ortodoxe, înveșmântată în graiul românesc al tipăriturilor. Impus de o bogată activitate cultural-religioasă (va fi, la rândul său, protectorul lui Grigorie Râmniceanu și al lui Ilarion, episcop al Argeșului, al cronicarilor Dionisie Eclesiarhul și Naum Râmniceanu), aflat
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
rândul său, protectorul lui Grigorie Râmniceanu și al lui Ilarion, episcop al Argeșului, al cronicarilor Dionisie Eclesiarhul și Naum Râmniceanu), aflat în grația domnitorului Mihail Suțu, F. ajunge, la 23 septembrie 1792, mitropolit al Țării Românești. Aduce cu sine tipografia episcopiei pentru a o întări pe cea mitropolitană. Întreține viața pastorală și relații epistolare cu vârfurile ecleziastice din Balcani și Asia Mică. Își investește averea în acte filantropice, în ctitorirea de școli, biserici sau în ridicarea unui foișor și a cișmelei
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
conciliul de la Cartagina din 411, după ce, în 408, legile lui Honorius fuseseră impuse din nou și înăsprite: guvernatorul Africii, Heraclian, acceptând o cerere a catolicilor, l-a însărcinat în 410 pe tribunul și secretarul Flavius Marcellinus să-i convoace pe episcopii donatiști la o conferință care să se țină la Cartagina în cel mult patru luni și unde urma să se ajungă la respingerea minciunii eretice; dacă aceștia nu s-ar fi prezentat, ar fi fost condamnați în contumacie și ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
după aceea, Pelagius și Celestius însuși reușesc să obțină anularea condamnării de la succesorul lui Inocențiu, Zosimus, lăsând să se înțeleagă că o astfel de condamnare avusese drept cauză maniheismul ascuns al lui Augustin. Zosimus i-a certat cu asprime pe episcopii africani pentru decizia luată. Așadar, totul trebuia luat de la capăt. Nu putem expune aici complexele evenimente care s-au succedat după hotărârea papei; Pelagius a scris un nou tratat, Despre liberul arbitru, iar Augustin a reluat acțiunea de combatere a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
quinque haereses), care ar fi păgânismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă nu uităm faptul că vandalii care invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali care erau adepții lui Arie. Oricum, trebuie să avem în vedere că unii cercetători consideră că unele din aceste predici nu sunt ale lui Quodvultdeus. Opera sa cea mai importantă este Cartea făgăduințelor și a prevestirilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]