4,425 matches
-
aparține sfintei și indivizibilei Treimi). Au fost scrise la puțin timp după moartea lui Fulgențiu, adică după 532; cea de-a patra îi este adresată lui Eugippius, abate din Castrum Lucullanum (p. 000). Mai însemnate sînt ultimele două. A șasea epistolă expune părerea lui Ferrando, la cererea diaconilor romani Pelagius și Anatolie, și sprijină doctrina celor Trei Capitole, recent condamnată de Iustinian (în 543 și începutul lui 544); prin urmare, el respinge monofizismul. A șaptea este continuarea uneia precedente, trimisă de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
expunere a dreptei credințe, la sfîrșitul căreia era aruncată anatema asupra persoanei și scrierilor lui Teodor de Mopsuestia, asupra persoanei lui Teodoret al Cyrului și a scrierilor sale contra lui Chiril al Alexandriei și a Crezului de la Efes, și asupra epistolei trimise de episcopul Iba din Edesa persanului Mari în care îl combătea tot pe Chiril și respingea Crezul de la Efes. Cum de obicei paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz prin sintagma „Trei Capitole” sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
polemizat și cu papa Vigilius și și-a răspîndit opera în Africa în 571, ascunzîndu-se însă într-un loc secret tocmai pentru că, refuzînd deciziile conciliului de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot din această perioadă datează și Epistola de credință catolică în apărarea celor Trei Capitole (Epistola fidei catholicae in defensione trium capitulorum), trimisă tuturor catolicilor din Africa, unde sînt aspru criticați episcopii care nu erau dispuși să sacrifice unitatea Bisericii pentru a apăra doctrina pe care Facundus
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
opera în Africa în 571, ascunzîndu-se însă într-un loc secret tocmai pentru că, refuzînd deciziile conciliului de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot din această perioadă datează și Epistola de credință catolică în apărarea celor Trei Capitole (Epistola fidei catholicae in defensione trium capitulorum), trimisă tuturor catolicilor din Africa, unde sînt aspru criticați episcopii care nu erau dispuși să sacrifice unitatea Bisericii pentru a apăra doctrina pe care Facundus o considera a fi cea justă. Și în această
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fidei catholicae in defensione trium capitulorum), trimisă tuturor catolicilor din Africa, unde sînt aspru criticați episcopii care nu erau dispuși să sacrifice unitatea Bisericii pentru a apăra doctrina pe care Facundus o considera a fi cea justă. Și în această epistolă episcopul de Hermiane continuă polemica cu papa Vigilius și cu succesorul său, Pelagius. Ne face plăcere să încheiem această scurtă prezentare generală a doctrinei lui Facundus cu speranța că aceasta își va găsi un cercetător potrivit și cu o judecată
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
servim aici pentru a face puțină ordine în extrem de bogata sa producție au mai mult o valoare practică și nu respectă un criteriu literar riguros. a) Opere în proză Amintim înainte de toate bogatul său epistolar: e compus din 297 de epistole, cele mai multe scrise în perioada milaneză, înainte de a fi numit episcop de Pavia, și adresate unor personaje de vază din cercurile de la Roma, cu care, evident, avea strînse legături. Printre acestea se numără patricianul Symmachus, socrul lui Boetius, papii Symmachus și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrise în perioada milaneză, înainte de a fi numit episcop de Pavia, și adresate unor personaje de vază din cercurile de la Roma, cu care, evident, avea strînse legături. Printre acestea se numără patricianul Symmachus, socrul lui Boetius, papii Symmachus și Hormisdas. Epistolele au fost grupate în nouă cărți, însă nu de către autorul lor și nici în vremea sa, ci de către primul editor al lui Ennodius, un iezuit din secolul al XVII-lea, J. Sirmondi. Subiectele sînt variate, însă importanța lor e scăzută
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
San Pietro in Vincoli, bucurîndu-se de un mare succes. După acest moment, nu mai avem alte informații despre Arator. Așadar, Arator a scris un poem epic, Faptele Apostolilor (De actibus apostolorum), divizat în două cărți. Poemul e însoțit de trei epistole în versuri cu funcție de dedicație: una îi este adresată unui binevoitor abate Florian, a doua papei Vigilius, căruia poetul îi încredințează manuscrisul său, iar cea de-a treia, trimisă unui important funcționar din Roma, un anume Partenie, nepot al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fi considerat un scriitor doct; se observă la el influența lui Prudentius și a lui Sedulius. Bibliografie. Ediții: PL 62, 543-548; F. Rosaro, Elpidio Rustico, Centro di Studi Cristiani, Catania, 1955. 6. Alți scriitori minori: Eugippius și Victor de Capua. Epistole papale Alături de acești scriitori foarte cultivați și „laici”, cum sînt Boetius, Ennodius și prietenii lor, se distinge prin cu totul alte merite Eugippius, despre a cărui viață nu se știe nimic precis (era încă în viață prin 532, cînd Ferrando
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un tratat Despre Paști (De Pascha) al lui Victor, din care s-au păstrat numai fragmente. Papii din secolul al VI-lea - în mod similar, dar într-o măsură mai mare decît cei din secolele IV-V - ne-au lăsat epistole cu conținut dogmatic care, la nivelul detaliilor, sînt mai interesante pentru istoria creștinismului decît pentru istoria literaturii creștine. Oricum, merită măcar să le amintim: de la papa Symmachus (498-514) ne-au rămas zece epistole (cf. PL 62, 49-80); Hormisdas (514-523) a scris
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cei din secolele IV-V - ne-au lăsat epistole cu conținut dogmatic care, la nivelul detaliilor, sînt mai interesante pentru istoria creștinismului decît pentru istoria literaturii creștine. Oricum, merită măcar să le amintim: de la papa Symmachus (498-514) ne-au rămas zece epistole (cf. PL 62, 49-80); Hormisdas (514-523) a scris foarte multe consacrate așa-numitei „schisme acaciene” (PL 63, 367-526); Felix al IV-lea (526-530) este autorul a patru scrisori (PL 65, 11-16); Ioan al II-lea (532-535) a scris cinci (PL
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
foarte multe consacrate așa-numitei „schisme acaciene” (PL 63, 367-526); Felix al IV-lea (526-530) este autorul a patru scrisori (PL 65, 11-16); Ioan al II-lea (532-535) a scris cinci (PL 66, 11-26); Agapetus (535-536) e autorul a șapte epistole; cel mai important și mai prestigios dintre toți este papa Vigilius (537-555), pe care l-am întîlnit de mai multe ori pînă acum și care era preocupat de controversa celor Trei Capitole (PL 69, 15-328). în cadrul controverselor privitoare la problema
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
controversei celor Trei Capitole și condamnă atitudinea lui Iustinian, confirmînd concluziile conciliului de la Calcedon (PL 67, 1167-1254). La fel ca Facundus de Hermiane, contemporanul său, implicat în aceleași probleme, și Rusticus ar merita o atenție sporită din partea cercetătorilor. Urmează, cronologic, epistolele lui Pelagius I (555-560), cf. PL 69 (393-422) și Pelagius al II-lea (578-590), cf. PL 72, 703-760. Bibliografie. A. Quacquarelli, La prosa d’arte della Cancelleria Apostolica. Papa Ormisda al vescovo Possessore, în idem, Retorica patristica e sue istituzioni
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de fapt o culegere divizată în douăsprezece cărți și formată din 468 de rescripte pe care Cassiodor le-a trimis de-a lungul carierei sale birocratice, unele în numele lui Teodoric, altele în numele succesorilor săi, Atalaric, Teodatus și Vitiges; stilul acestor epistole este deosebit de îngrijit și conform cu demnitatea socială a destinatarului; se trece de la stilul de cancelarie la stilul căutat, cu multe artificii retorice; lui Cassiodor îi place să insereze în text și digresiuni erudite referitoare la politică sau la morală, la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
despre suflet, Cassiodor încearcă să facă o expunere în același timp sistematică și sintetică, fie comentînd toți Psalmii, fie, din evidente rațiuni de spațiu, prescurtînd ceea ce predecesorii săi Augustin și Origen trataseră pe larg. Alte texte de exegeză sînt: Prezentarea Epistolei către Romani (Expositio epistolae ad Romanos), ce se dorește o reelaborare a textului prin eliminarea unui comentariu al lui Pelagius pe marginea epistolelor pauline: Cassiodor s-a ocupat personal de revizuirea Epistolei către Romani, lăsînd în sarcina călugărilor celelalte epistole
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
spațiu, prescurtînd ceea ce predecesorii săi Augustin și Origen trataseră pe larg. Alte texte de exegeză sînt: Prezentarea Epistolei către Romani (Expositio epistolae ad Romanos), ce se dorește o reelaborare a textului prin eliminarea unui comentariu al lui Pelagius pe marginea epistolelor pauline: Cassiodor s-a ocupat personal de revizuirea Epistolei către Romani, lăsînd în sarcina călugărilor celelalte epistole; un Rezumat al epistolelor apostolilor, al Faptelor lor și al Apocalipsei (Complexiones in epistolis apostolorum et actibus eorum et Apocalypsi), care, așa cum spune
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe larg. Alte texte de exegeză sînt: Prezentarea Epistolei către Romani (Expositio epistolae ad Romanos), ce se dorește o reelaborare a textului prin eliminarea unui comentariu al lui Pelagius pe marginea epistolelor pauline: Cassiodor s-a ocupat personal de revizuirea Epistolei către Romani, lăsînd în sarcina călugărilor celelalte epistole; un Rezumat al epistolelor apostolilor, al Faptelor lor și al Apocalipsei (Complexiones in epistolis apostolorum et actibus eorum et Apocalypsi), care, așa cum spune și titlul, respectă criteriul dimensiunilor reduse și este compus
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Epistolei către Romani (Expositio epistolae ad Romanos), ce se dorește o reelaborare a textului prin eliminarea unui comentariu al lui Pelagius pe marginea epistolelor pauline: Cassiodor s-a ocupat personal de revizuirea Epistolei către Romani, lăsînd în sarcina călugărilor celelalte epistole; un Rezumat al epistolelor apostolilor, al Faptelor lor și al Apocalipsei (Complexiones in epistolis apostolorum et actibus eorum et Apocalypsi), care, așa cum spune și titlul, respectă criteriul dimensiunilor reduse și este compus mai ales din adnotări pe marginea textului. îmbinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
epistolae ad Romanos), ce se dorește o reelaborare a textului prin eliminarea unui comentariu al lui Pelagius pe marginea epistolelor pauline: Cassiodor s-a ocupat personal de revizuirea Epistolei către Romani, lăsînd în sarcina călugărilor celelalte epistole; un Rezumat al epistolelor apostolilor, al Faptelor lor și al Apocalipsei (Complexiones in epistolis apostolorum et actibus eorum et Apocalypsi), care, așa cum spune și titlul, respectă criteriul dimensiunilor reduse și este compus mai ales din adnotări pe marginea textului. îmbinarea preocupărilor sacre cu activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este reflectată într-un bogat și foarte interesant Epistolar (Registrum epistolarum), un document de o importanță majoră pentru istoria acelor vremuri: sînt 854 de scrisori împărțite în paisprezece cărți; pe lîngă cele ale lui Grigorie, au fost adunate și unele epistole ale predecesorului său, papa Pelagius al II-lea, care au fost redactate probabil de Grigorie însuși, pe atunci diacon. Problemele cu care se confruntă Grigorie sînt diverse: pontiful trebuie să mențină legăturile cu împăratul Bizanțului, pentru că acesta rămînea totuși singurul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și-ar asuma această sarcină dificilă, arătînd cum trebuie păstorite sufletele altora și cum să-ți rostuiești viața după Evanghelie. Opera nu este foarte profundă și e sub valoarea celorlalte scrieri ale papei. E un lung tratat sub formă de epistolă, adresată lui Ioan, episcop de Ravenna, care îi reproșase lui Grigorie că încercase să refuze funcția de episcop al Romei. Situația e similară cu aceea în care se găsise Grigorie de Nazianz și se poate ca Grigorie să fi citit
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Avitus pentru scrierile sale literare a fost Sidonius Apollinaris care se bucura de mare faimă în Gallia și era considerat, în dubla sa calitate de scriitor și episcop, întruchiparea tipului ideal de literat creștin. Astfel, Avitus putea să combine în epistolele sale conținutul dogmatic și intențiile didactice. Astfel e construită, de exemplu, Epistola 1, unde este înglobat Dialogul cu regele Gundobald (Dialogus cum Gundobaldo rege), compus anterior, în care scriitorul apăra ortodoxia contra arianismului. Această operă ne este cunoscută și grație
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de mare faimă în Gallia și era considerat, în dubla sa calitate de scriitor și episcop, întruchiparea tipului ideal de literat creștin. Astfel, Avitus putea să combine în epistolele sale conținutul dogmatic și intențiile didactice. Astfel e construită, de exemplu, Epistola 1, unde este înglobat Dialogul cu regele Gundobald (Dialogus cum Gundobaldo rege), compus anterior, în care scriitorul apăra ortodoxia contra arianismului. Această operă ne este cunoscută și grație fragmentelor păstrate în scrierile literaților carolingieni Florus și Agobard din Lyon, originari
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
compus anterior, în care scriitorul apăra ortodoxia contra arianismului. Această operă ne este cunoscută și grație fragmentelor păstrate în scrierile literaților carolingieni Florus și Agobard din Lyon, originari din aceeași regiune (și, ca atare, mai bine informați decît alții). Alte epistole cu conținut dogmatic, specie cu o lungă tradiție în creștinismul antic, sînt cele Contra arienilor (Epistulae contra Arrianos), numite și cărți (probabil pentru întinderea și conținutul lor). Acestea trebuie să fi fost similare celor ajunse pînă la noi (nr. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și conținutul lor). Acestea trebuie să fi fost similare celor ajunse pînă la noi (nr. 2 și 3), intitulate Contra ereziei lui Eutihie, în două cărți (Contra Eutychianam haeresim libri duo), scrise în jurul anului 512: niște tratate sub formă de epistole care, deși sînt o dovadă a relativei atenții cu care acest literat din Gallia (și cititorii săi) urmăreau controversele cristologice din Orient, se bazează pe o informație destul de confuză și insistă asupra unor motive previzibile, ceea ce demonstrează rolul marginal pe
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]