1,922 matches
-
avansa pe tărâmul împlinirilor și al binelui. Înfruntarea cu răul, tema centrală a imaginarului seriei inițiate de Jacobs, este indisociabilă de provocarea pe care o întruchipează știința pervertită de tiranie sau ambiția oarbă a unui Faust sedus de partea întunecată. Erudiția lui Mortimer, cu adevărat prodigioasă, este pusă în serviciul omenirii a cărei libertate și demnitate nu pot fi anulate de asaltul puterilor infernale. În plin război rece, Jacobs elogiază, în profesorul Mortimer, energia ziditoare și generatoare de solidarități care oferă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este versantul imagologic legat de începutul acestui nou spațiu. El gaucho este un text despre paradoxul și misterul unei istorii care se situează în ultimii ani ai intervalului colonial, cu puțin înainte de izbucnirea războiului de independență. El gaucho descrie, cu erudiție și melancolie, creuzetul din care se ivește ethosul argentinian. Un aliaj de cruzime, curaj și încredere în posibilitatea teritoriului care se oferă privirii de a fi casa unui nou început. La 1806-1807, atunci când armatele britanice încearcă o invazie a coloniei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de bine. Agitat și precipitat, Tintin se aruncase deja pe scara ce ducea către bibliotecă : agățat de ea cu agilitatea unui marinar de cursă lungă, Tintin gesticula scoțând de pe rafturi tomuri groase și hărți. Ocolind cu iscusință acest tir de erudiție ce risca să îl atingă, Milou lătra, pe jumătate bucuros, pe jumătate melancolic. Cu paharul de whisky în mână, Haddock urmărea fascinat această suită de acrobații ale lui Tintin. Și doar câteva exclamații modeste, în care se mai puteau ghici
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui timpurii condensată Într‑un singur alineat. Acum am ajuns la Ruma, unde tata a urmat liceul. Voi da un exemplu care va dezvălui cât de omniscientă era Enciclopedia morților. Principiul e clar, cu toate că ți se taie răsuflarea În fața acestei erudiții, a acestei trebuințe ca totul să fie Înregistrat, tot ceea ce Înseamnă viața unui om. Am dat deci și de o istorie sinoptică a Rumei, diagrama climatică a orașului, descrierea nodului de cale ferată, numele tipografiei și tot ce se tipărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cultivarea intelectului În anii mei de aventuri. Am citit ce-am citit și v-aș putea recita pe de rost pagini alese din Viața e vis. — Haidem, dom’ șef, puneți-vă hainele astea, dacă nu vă supărați, căci, pentru noi, erudiția dumneavoastră e mai presus de orice Îndoială, am zis eu, sărind să-mi eliberez tatăl. Lui Fermín Romero de Torres i se topea privirea de recunoștință. Ieși din cadă, strălucitor. Tata Îl Înveli Într-un prosop. Cerșetorul surîse de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
imaginație, construcție, antimimesis, influențe, cărți, clișee, reverii, personaje, persona, în fine, tot spanacul făcut să te scoată din încurcătură. - Nu sunt chiar autobiografice... m-am revoltat cu jumătate de gură. Carina nu părea deloc înmuiată de proba mea certă de erudiție și își păstra poziția demnă. - Știi ce? Lasă balivernele... Astea-s pentru colocviile voastre cu intelectuali care produc clasificări savante în vreme ce visează la nuri și pentru femeile de știință sobre. Mie să-mi spui clar: ai scris acolo că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
conotațiile, acompaniindu-se cu gesturi învăluitoare, invitându-te parcă să te mulțumești cu echivalențe aproximative, întrerupându-se pentru a enunța reguli gramaticale, derivații etimologice, citate din clasici. Dar când te-ai convins că profesorul ține mai mult la filologie și erudiție decât la subiect, îți dai seama că adevărul este altul: învelișul academic slujește doar să protejeze ceea ce povestirea spune și nu spune, inspirația poetică gata să se disperseze în contact cu aerul, ecoul unei cunoașteri dispărute, dezvăluită în penumbră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să-i trimită contra cost, un teasc tipografic. Amenajarea locului pentru tipografie s-a făcut cu sprijinul lui Gheorghe Duca. Este clar că sub ocrotirea și cu sprijinul material al lui Gheorghe Duca, în Moldova s-a ajuns la ,,unirea erudiției clerului înaltei școli constantinopolitane cu ce putea să dea, în spiritul lui Varlaam, tradiția mănăstirilor moldovenești”<footnote Nicolae Iorga, Istoria Românilor. Monarhii , vol. VI, Editura Enciclopedică, București, 2000, p. 314 footnote>. Mitropolitul l-a convins pe Gheorghe Duca să dea
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
domnul era iubitor de limbă greacă. În noiembrie 1678 Mitropolitul Dosoftei a oficiat slujba de încoronare a lui Gheorghe Duca pentru a treia domnie. „Duca Vodă nu mai găsise, în această a treia domnie a sa, la moldoveni școala de erudiție slavonă, nu fără amestecul latin, adus de ucenicii lui Petru Movilă, și grec care era în legătură cu originea și tendințele împărătești ale lui Vasile Vodă, de la Trei Ierarhi”<footnote Ibidem, p. 247 footnote>. Cu sprijinul material al lui Gheorghe Duca, Mitropolitul
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
s-ar părea și că sunt rubedenie îndepărtată cu don Miguel, dat fiind că numele meu de familie este și al unuia dintre înaintașii săi, potrivit preadoctelor investigații genealogice ale prietenului meu Antolín S. Paparrigópulos, atât de cunoscut în lumea erudiției. Eu unul nu pot prevedea nici primirea pe care i-o va rezerva acestui riman publicul care-l citește pe don Miguel și nici cum va fi el interpretat. De câtva timp urmăresc cu destulă atenție lupta pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe care te-au auzit spunându-l și să-l prezinte apoi ca pe al lor... — Cum, aici s-a ajuns? — Vai, prietene Pérez, eruditul e din fire un mic ciorditor; ascultați-mă pe mine, așa sunt și eu. Noi, erudiții, suntem gata să ne umflăm unii altora lucrușoarele pe care le cercetăm și să facem tot posibilul să nu ne-o ia înainte altul. — E de-nțeles: cine are o prăvălie își păzește marfa mai aprig decât cine are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Celălalt. Cât despre posibilitatea de a-l învia pe don Quijote, cred că pe cel al lui Cervantes l-am readus la viață și cred că-l readuc la viață toți cei ce-l contemplă și-l aud. Sigur, nu erudiții, nici cervantiștii. Îl înviază pe erou cum pe Cristos creștinii urmându-i lui Pavel din Tars. Căci așa e istoria sau poate legenda. Și altă înviere nici nu există. Ființă fiictivă? Ființă reală? Reală în ficțiune, ficțiune a realității. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
adică acțiune, unde nu există pasiune, unde nu există trup și carne de durere omenească, unde nu sunt lacrimi de sânge, mă las câștigat de tot ce e mai teribil, de tot ce e mai antipoetic în gongorism, și anume erudiția. „No es sordo el mar; la erudición engaña“ (Soledades, II, 172), a scris, nu a gândit, Góngora, și acolo se și zugrăvește. Era un erudit, un profesor universitar de poezie clericul acela cordovez..., blestemată meserie! Și la toate astea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
suferă violență - potrivit sentinței evanghelice - din partea caldei iubiri și speranței vii care învinge voința divină: Regnum coelorum violenza pate da caldo amore e da viva speranza, che vince la divina voluntate. Și asta e mai mult decât poezie pură sau erudiție culterană. Speranța vie învinge voința divină! A crede în așa ceva e într-adevăr credință și credință poetică! Cine poate spera fără șovăire, plin de credință în speranța sa, că nu o să moară, nu va muri...! Și în orice caz, osândiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și la unii, nu la toți, evident, un act de cerșetorie. Și toată acea poezie celebrată de ei nu-i decât minciună. Minciună, minciună, minciună...! Góngora însuși era un mincinos. Auziți cum își începe Singurătățile cel care-a spus că „erudiția înșală“. Așadar: Era del año la estación florida en que el mentido robador de Europa... Cel mințit! Cel mințit? De ce se credea obligat să ne spună că raptul Europei de către Jupiter transformat în taur e o minciună? De ce se credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Galdós (1843-1920), probabil cel mai mare romanceir spaniol de după Cervantes; José María de Pereda (1833-1906), romancier, reprezentant de marcă al așa-numitului realism regionalist; Marcelino Menéndez Pelayo (1856-1912), istoric și filolog, autor al unei opere vaste și de o copleșitoare erudiție, ironizat de Unamuno. Targumic: traducere sau parafrază arameică a unui pasaj din Vechiul Testament. „Eu însumi am devenit pentru mine o problemă“, Sf. Augustin, Confesiuni, trad. de Gh. I. Șerban, Humanitas, București, p. 357. Fr.: Hendaye. Aici, ca și în restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
paragraf care începe cu „Și oare nu vor fi având nițică dreptate?“ devine ininteligibil. Vezi Don Quijote, II, 44. „a Pirineului cenușă verde“. „mult Ocean și ape-o mână-adună“. „de sânge voci și sânge sunt din suflet“. „Nu-i surdă marea; erudiția-nșeală“. Așa-numita generație de la ‘27 (Pedro Salinas, Jorge Guillén, Rafael Alberti, Federico García Lorca, Luis Cernuda, Dámaso Alonso, Vicente Aleixandre, Gerardo Diego etc.), dornică să se racordeze la poezia novatoare a avangardei europene, și-a căutat rădăcinile spaniole în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cât Omar se afla acolo de un ceas, În picioare și cu veșmântul În zdrențe, pradă tuturor privirilor, zâmbetelor, murmurelor. După câteva clipe măsurate cu măiestrie, Abu Taher adaugă: — Omar, tu nu ești un necunoscut la Samarkand. În ciuda vârstei tinere, erudiția ți-e deja proverbială, isprăvile tale se istorisesc prin școli. Nu este oare adevărat că ai citit de șapte ori, la Isfahan, o lucrare voluminoasă de-a lui Avicenna și că, odată Întors la Nishapur, ai reprodus-o cuvânt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o merită mărinimia ta. Omar s-a oprit. Șovăie, Înainte de a continua: Poate că aș putea să te fac să-mi uiți refuzul dacă ți-aș prezenta un om pe care tocmai l-am Întâlnit. Este de o mare inteligență, erudiția Îi e imensă, iar abilitatea, dezarmantă. Mi se pare cu totul potrivit pentru postul de sahib-khabar, și sunt sigur că propunerea ta Îl va Încânta. Mi-a mărturisit că venise de la Rey la Isfahan cu nădejdea de a ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu ce frenezie copilărească bate din palme, ca să Înțelegi că, Într-o zi, va ajunge să-și lovească „tatăl”. Hasan știe să nutrească În suveran orice urmă de resentiment Împotriva vizirului. Cu ce anume se mândrește Nizam, cu Înțelepciunea, cu erudiția sa? Hasan face paradă cu abilitate și de una, și de cealaltă. Cu puterea sa de a apăra tronul și imperiul? Hasan a dat, În scurtă vreme, dovadă de o pricepere la fel de mare. Cu fidelitatea sa? Ce e mai simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Când, la Întoarcere, trece prin Basra, fiul cadiului vine să-i ceară, pe tonul cel mai politicos din lume, să-și scurteze șederea. Destinul său devine, În acea perioadă, unul dintre cele mai uimitoare. Nimeni nu-i contestă geniul, nici erudiția; pretutindeni unde merge, adevărate mulțimi de oameni de litere se strâng Împrejurul lui. I se pun Întrebări despre astrologie, despre algebră, despre medicină și chiar despre chestiuni religioase. E ascultat cu pioșenie. Dar, inevitabil, la câteva zile sau la câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șiit, varianta ismailită a lui Hasan Sabbah și, mai aproape de noi, babi-i, cheikhi-i, bahai-i. N-am uitat să amintesc că „paradisul” nostru avea drept origine un vechi cuvânt persan, „paradaeza”, care Înseamnă „grădină”. Matthias Webb mă felicită pentru vădita mea erudiție, dar atunci când, Încurajat de elogiul său, i-am propus o colaborare regulată, păru stingherit și brusc indispus: — Vreau, Într-adevăr, să vă iau de probă, dacă promiteți să renunțați la această manie agasantă de a vă presăra textul cu expresii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în cenuși spulberate de-a lungul veșniciei: O clipă-n nesfârșirea neantului, și-o clipă Din dulcele vieții gustăm și-apoi, nimic. Sus neclintiți stau aștrii, iar caravana-n pripă Pornește spre tărâmul eternului Nimic. Khayyam, cel care poseda o erudiție universală, afirmă că taina universului rămâne de nepătruns. Învăț în zeci de tomuri savanții ne-au tot dat. În mână c-un opaiț scrutând pământul mut. Mai mult decât feștila nici unul n-a văzut Și-n bezna cea eternă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
1942, și a cursului următor, în 1944, Mircea Florian va ataca pozițiile filozofice ale lui Nae Ionescu - desigur fără să-l numească vreodată - în volumele Metafizică și artă (1945) și Misticism și credință (1946). El mobilizează o mare cantitate de erudiție pentru a susține niște teze altminteri destul de simpliste și pe care, foarte probabil, preopinentul său dispărut n-ar fi avut dificultăți în a le demonta. În cel din urmă volum, el citează de mai multe ori laudativ „cuprinzătoarea și mai
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
prezenta problemele, în dialectică, în puterea de a sesiza ce e nou [Ț], în inteligență, în mască și suflu, în amestecul de seriozitate și demonism aparent, de sobrietate și frivolitate, în liniștea sfidătoare, în exemplele pe care le dă, în erudiția din toate domeniile, în faptul că vorbește tinerilor și oamenilor de ceea ce îi doare, în amestecul de revoluționarism și ordine, de colectivism și orgoliu individual, în înalta cultură filozofică etc.“ Chiar dacă putem fi în dezacord cu unele dintre elementele pe
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]