2,823 matches
-
RĂDULESCU, Mihai (15.V.1936, București), prozator, eseist și traducător. Aparține unei familii de intelectuali. Urmează școala primară și cursul secundar la Maison des Français, la Liceul Francez și la Liceul „Matei Basarab” din București, apoi devine student la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, secția regie de operă, dar aceasta
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
doctoratul în anii dictaturii. Un capitol din teză va fi publicat în Shakespeare, un psiholog modern, prima lui carte, apărută în 1979. După 1989 fundează Editura Ramida. R. a abordat mai multe domenii, remarcându-se mai ales ca prozator și eseist. Până în 1990 i se editează mai ales transpuneri din literatura engleză și americană (George Eliot, Oscar Wilde, Herbert Spencer, precum și Povestiri stranii. Pagini antologice din literatura anglo-saxonă, 1973, alte texte incluse în Antologie de poezie americană de la începuturi până azi
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
, George (10.II.1900, Crăguești, j. Mehedinți - 1.V.1967, Freising, Germania), jurnalist, prozator și eseist. Este fiul unui învățător. Își începe învățătura în satul natal, apoi urmează Liceul „Traian” din Turnu Severin. Colaborator apropiat al lui Nae Ionescu la „Cuvântul”, director al revistei de teologie „Predania”, R. se distinge ca un incisiv polemist încă de la
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
RADU, Pavel Gheo[rghiță], (3.X.1969, Oravița), prozator, eseist și traducător. Este fiul Ioanei și al lui Gheorghe Radu. Urmează la Timișoara Liceul Silvic (1983-1987) și Facultatea de Litere și Filosofie, secția română-engleză, din cadrul Universității de Vest (1989-1994). După absolvire este profesor la Iași și Timișoara (1994-1999), redactor-șef
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
judecata canonică, Subiectivismul în literatura SF, Fantasticul în SF ș.a.), oferind autorului „prilejul de a-și exersa acribia critică și spiritul disociativ în observații nuanțate, demne de reținut” (Mircea Opriță). Pe lângă specializarea în SF, R. are o bogată activitate de eseist în câmpul literaturii mainstream și în cel general-cultural. Inspirat de experiența americană, volumul Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a (2003) e un non-fiction structurat secvențial-epistolar, o decompoziție a visului american executată de la firul ierbii
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
cotidiene fiind astfel ordonate și deturnate din perspectiva creației. Exemplul tipic pentru literatură Evului Mediu i se pare a fi trubadurul Jaufré Rudel, cel care introduce în poezie motivul „iubirii de departe” - amor de lonh. În capodoperă lui Cervantes, Don Quijote, eseistul crede a găsi confirmarea deplină a ipotezelor sale de lectură: caracterul construit al primului „personaj de hartie” din istoria literaturii - o construcție polemică în raport cu românele cavalerești anterioare și, bineînțeles, în conformitate cu programul estetic al autorului -, complicitatea autor-personaj, jocul subtil cu convențiile
RAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
linia Cărtărescu-Lefter - nu se bucură de o acceptare unanimă. Contestările comportă, și ele, un sistem de argumentație convingător. Unul dintre cei mai energici contestatari, considerând imaginea p. românesc inautentică, idilic-voluntaristă, manipulată și confecționată, va fi - de la începuturile dezbaterii - poetul și eseistul Alexandru Mușina, tot un reprezentant al generației ’80. Încă din 1986, într-un text intitulat Postmodernismul la porțile Orientului, pregătit pentru numărul special din „Caiete critice” - și, se pare, refuzat sau omis de la publicare de redacție, poate pentru caracterul lui
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
a fi postmodern înseamnă (și) a conștientiza și a accepta un număr maxim de convenții, însă nu din resemnare, ci [...] prin asumarea totală a riscurilor și savurarea precarității condiției ca atare, prin integrarea ludică și ironică în mecanismul proliferării convențiilor” -, eseistul opinează că raportarea la acestea ar învedera inadecvarea susținerilor celui avut în vedere: „Postmodernismul românesc descris de Ion Bogdan Lefter este, în mod cel puțin bizar, unul umanist, antropocentric și realist. Autorul descrie postmodernismul în termeni precum: «întoarcerea la real
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
PROTOPOPESCU, Dragoș (17.X.1892, Călărași - 26.XI.1948, București), eseist, poet, prozator, dramaturg și traducător. Este fiul Octaviei (n. Blebea) și al lui Constantin Protopopescu, profesor de limba latină și, o vreme, revizor școlar (scriitorul va semna câtva timp Protopopescu-Blebea sau Dragoș Blebea). Urmează școala primară în orașul natal, liceul
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
citate ediții foarte recente și lucrări de istorie literară apărute în 1924. Textul e compus cu acribie, nu e doar o înșiruire de scânteietoare impresii de lectură, ci, fără să evite paradoxul (care va fi una din marile plăceri ale eseistului), analizează în profunzime opera lui Congreve, argumentându-i convingător apartenența la poetica Restaurației. În general, în spiritul școlii lui Cazamian, dar și al aceleia a lui Densusianu, tânărul anglist consideră că nici o informație de bibliotecă sau de arhivă nu trebuie
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
RĂDULESCU-MOTRU, Constantin (2.II.1868, Butoiești, j. Mehedinți - 4.III.1957, București), eseist, dramaturg și memorialist. Este fiul Justinei (n. Butoi) și al lui Radu Popescu, proprietar și secretar particular al lui Eufrosin Poteca. Copilului i se va da la naștere numele bunicului său, pandurul Constantin Rădulescu din Cărbunești, refugiat, după evenimentele din
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
de obiectivitate”. Termenul se impune definitiv în vocabularul teoretic modern la începutul celui de-al șaselea deceniu al secolului al XIX-lea, fiind aplicat picturii lui Gustave Courbet. Principalul propagator și teoreticianul curentului pe care îl desemna devine romancierul și eseistul Jules Champfleury. Acesta își editează în 1857 articolele sub titlul Le Réalisme. Comiliton al său, prozatorul și criticul Louis Duranty scosese, cu un an înainte, periodicul „Le Réalisme”, ce promova reflectarea în artă a socialului și principiul accesibilității: „Realismul impune
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
conștiințe, înlocuind, prin cultivarea asociațiilor capricioase ale memoriei involuntare, omnisciența auctorială tradițională - ubicuă și falsificatoare - cu „autenticitatea halucinantă” a subiectivității și trăirii individuale. Neajunsurile, de extracție iluministă, ale abordării raționaliste fuseseră puse în discuție încă de Wilhelm Dilthey - amintit de eseist între exponenții de marcă ai „noii structuri” -, cel care, teoretizând diferența inaugurală a hermeneuticii moderne dintre „științele naturii” și „științele spiritului”, a exercitat o influență pe cât de profundă, pe atât de puțin remarcată asupra autorului român: ceea ce este creat de
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
MORARIU, Modest (11.VIII.1929, Cernăuți - 15.IV.1988, București), poet, prozator, eseist și traducător. Este fiul Teofilei (n. Simota) și al lui Alexandru Morariu, profesor, provenind dintr-o ilustră familie de intelectuali bucovineni, între care mitropolitul Silvestru Morariu-Andreevici și fiul acestuia, Vasile Morariu (coleg și prieten cu Mihai Eminescu), Constantin Morariu și
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
înțepături, ca orice nevastă acrită, căreia i se pare că nu i se arată destulă recunoștință pentru anii sacrificați. Oare nici unul din lista de pețitori n-a stârnit o tresărire în carnea Penelopei?)” O mențiune aparte trebuie acordată activității de eseist și critic de artă a lui M. - laureat al Premiului de Critică al Uniunii Artiștilor Plastici pentru monografia Rousseau Vameșul (1975) -, care s-a dovedit a fi unul dintre cei mai lucizi și mai avizați observatori ai fenomenului plastic românesc
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
MUREȘAN, Viorel (1.IV.1953, Vicea, j. Maramureș), poet și eseist. Este fiul Vioricăi (n. Oros) și al lui Victor Mureșan, țăran și cântăreț bisericesc. Urmează școala primară în satul natal și gimnaziul în Someș-Uileac (1963-1968), apoi Liceul Teoretic din Cehu Silvaniei. Este student al Facultății de Filologie, secția română-rusă, a
MURESAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
MUNTEANU, Eugen (18.VIII.1953, Seimenii Mari, j. Constanța), filolog, eseist și traducător. Este fiul Nicoletei (n. Cocor) și al lui Ilarion Munteanu, agricultori. Face școala generală în comuna natală, după care se înscrie la Liceul Teoretic nr. 4 din Constanța, pe care îl va absolvi în 1972. Între 1974 și
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
MUREȘAN, Ion (9.I.1955, Vultureni, j. Cluj), poet și eseist. Este fiul Mariei (n. Curt) și al lui Ilie Mureșan, țărani. Urmează școala primară în Vultureni, apoi Liceul „George Coșbuc” din Cluj. Se afirmă în cenaclurile și la concursurile naționale de creație literară ale elevilor și debutează la vârsta de
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
, Aurel Dragoș (16.I.1942, Buda, j. Lăpușna - 20.V.2005, New York), prozator și eseist. A absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din Turda și Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1964). În 1968, 1970 și în 1980 beneficiază de burse de studii în Statele Unite ale Americii, la San Paul University, Iowa, și la Columbia University
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
, Dan Ion (7.VII.1951, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Paulei Gabriela Nasta (n. Popescu), monteza de film, și al lui Atanasie Nasta, jurist. Este absolvent al Liceului „Nicolae Bălcescu” din orașul natal (1970), licențiat al Facultății de Litere a Universității Paris IV - Sorbona (1974) și
NASTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288356_a_289685]
-
NASTA, Mihail (2.VIII.1933, București), eseist și filolog. Este fiul Luciei (n. Băicoianu) și al medicului ftiziolog Marius Nasta. Urmează cursurile Liceului Francez și ale Liceului Clasic din București (1944-1951) și Facultatea de Filologie a Universității din același oraș (1951-1955). Lucrează ca preparator, asistent și lector
NASTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
lui N., Le Fonctionnement des concepts dans un texte inédit de Castelvetro (1977), este o restabilire însoțită de comentarii erudite a unui manuscris al cărturarului renascentist, în care acesta glosează pe marginea tratatului lui Dionysios din Halicarnas, Despre potrivirea cuvintelor. Eseistul se impune cu Anatomia suferinței. Primul pătrar (1981), text polimorf de factură originală, asociind incursiunile în filosofia culturii, în antropologie sau psihologie cu fragmente memorialistice sau poematice. După cum arată și titlul, gândit în replică la Anatomia melancoliei a lui Robert
NASTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
, Iosif (11.III.1932, București - 8.XI.2003, București), dramaturg și eseist. Este fiul Amaliei (n. Baroti) și al lui Iosif Naghiu, tâmplar. Face școala primară la București, unde începe și liceul, pe care îl termină la Reghin (1947). Desfășoară timp de câțiva ani diverse activități sportive (joacă baschet), devenind apoi student
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
, Mihai (2.II.1938, Brașov), eseist și prozator. După absolvirea liceului la Brașov (1955), urmează Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic din București (1955- 1960) și Facultatea de Filosofie a Universității bucureștene, luându-și licența în 1968 și doctoratul în 1971. Lucrează doi ani ca inginer
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
mai degrabă de filosofie a artei - fără mare relevanță, formulate alambicat, sufocate de gongorism terminologic și de o sintaxă distorsionată. La curent cu evoluțiile moderne, bunăoară cu interpretarea operei lui Shakespeare întreprinsă de Jan Kott ori de regizorul Peter Brook, eseistul pare să fi încercat, fără succes, să rivalizeze cu aceștia. Contestate aspru și ironizate de unii comentatori (Mircea Iorgulescu reproșa „truismele abundente”, „frazele găunoase”, excesul de limbaj figurat), cu un succes de stimă pe lângă alții, aceste cărți au trecut în
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]