1,942 matches
-
2000 ? A.M.P. : M-am înșelat. Acum o să recunosc foarte clar. V.A. : E o carte publicată acum 10-12 ani. A.M.P. : Cartea se numește Politica după comunism și a fost publicată la Humanitas în anul 2000. M-am înșelat. Esențialul consolidării democratice s-a încheiat atunci, după manual, dar esențialul tranziției nu s-a încheiat. El nu e încheiat nici astăzi. Abia au trecut primii 25 de ani. V.A. : Deci cursul ar putea fi reversibil ? A.M.P. : Reversibil nu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
clar. V.A. : E o carte publicată acum 10-12 ani. A.M.P. : Cartea se numește Politica după comunism și a fost publicată la Humanitas în anul 2000. M-am înșelat. Esențialul consolidării democratice s-a încheiat atunci, după manual, dar esențialul tranziției nu s-a încheiat. El nu e încheiat nici astăzi. Abia au trecut primii 25 de ani. V.A. : Deci cursul ar putea fi reversibil ? A.M.P. : Reversibil nu. V.A. : De exemplu, cu justiția. În eventualitatea că stânga
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
folosi pe chinezi pentru izolarea lui Putin, acesta dădea o mare lovitură punând la cale o piață energetică cu China, Brazilia și Turcia. V.A. : Probabil, constituirea acestei piețe va dura foarte mult și va fi foarte costisitoare. A.M.P. : Esențialul este că vedem diferite puteri globale, țări care au profitat enorm din globalizare, că nu dau dovadă de niciun fel de simpatie față de Occident și gândesc doar în termeni pragmatici. Ele vor să se dezvolte, vor să prindă din urmă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
detalii nesemnificative politic, dar reținute și redate ca fapte de viață, indiferent de apartenența politică, a lor și a celor care leau dat viață ori le-au dirijat, niciodată, chiar în focul luptei dintre ele, n-au pierdut din vedere esențialul: să militeze pentru românism în ființă, limbă și port, cu riscul intrării lor în conflict cu justiția și suportând consecințele, atunci ca și astăzi... Presa n-a putut decât să strige, să analizeze, să lupte, să deschidă breșe, să desvăluiască
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Fecioru. * Însemnări sociologice, august 1936. Ca întotdeauna, interesantul articol al dlui prof. univ. dr. T. Brăileanu. În zilele noastre când atâția semidocți pretențioși ne amărăsc cu incursiunile lor „filosofico-sociologice”, confuze și ridicole, bătând câmpii pe coli întregi, fără să atingă esențialul unei probleme, articolele și studiile domnului prof. Brăileanu sunt adevărate revelații de logică, concizie și claritate, cu toată bogata lor informație întrebuințată doar să documenteze un punct de vedere nou și original. Interesante articole semnează și domnii Gheorghe Macrin și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fost semnatari Eliade, Kitagawa și Ch. Long, vezi Ninian Smart, „Beyond Eliade”, Numen XXV (1978), fasc. 2, pp. 171-183. XLVItc "XLVI" 1. În cele din urmă, Eliade nu a publicat nici un articol cu acest titlu, dar este foarte probabil ca esențialul conferinței de la Harvard să fi fost inclus în ceea ce a devenit capitolul IV, „Eshatologie și cosmogonie”, din Aspecte ale mitului, unde, chiar dacă în absența vreunei referințe precise, Wikander este, într-adevăr, citat: „Conflagrația universală (ragnarök), urmată de o nouă creație
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
datată Mexic, 2 mai 1967, tratând în mod special despre lucrarea de curând apărută atunci: „Când a apărut cartea s-au făcut descoperiri noi care m-au obligat la rectificări pe care le veți vedea în articolul din Annales. Dar esențialul pe care mi-l propuneam pare să fi fost atins, anume redeschiderea discuției asupra orogonilor și formarea popoarelor pe bază arheologică. După apariția cărții mele, doamna Gimbutas și-a modificat ipotezele și, dacă în anumite privințe trebuie ținut cont de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Mircea Eliade și Stig Wikander, realizată de tânăra cercetătoare Mihaela Timuș, ne invită la un exercițiu de o cu totul altă calitate. Această corespondență, susținută de-a lungul a aproape treizeci de ani, este în primul rând, și acesta este esențialul, o frumoasă mărturie umană, aceea a unei prietenii nobile și generoase între două genii inconfortabile, care din primul moment au știut să se recunoască și să se prețuiască reciproc. Nimic nu a umbrit vreodată această relație, cu excepția încercărilor suportate dinexterior
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
entuziastă a „capetelor de serie” puțin cam delirante ale Școlii de la Uppsala (L. Ringbom, Graaltempel und Paradies, 1951) sau credința într-un proto-shivaism al civilizației Indusului, pe care Dumézil nu o împărtășea („se întâlnesc mai degrabă afirmații entuziaste decât dovezi”). Esențialul se află în altă parte: grație celor doi prieteni, de asemenea grație corespondenților lor, ale căror câteva scrisori sunt atașate dosarului, în sfârșit, grație travaliului exemplar al editorului, vedem retrăind acest neîncetat du-te-vino de oameni, scrisori și cărți între Uppsala
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
reduse, de o meschinărie dezolantă. Nu ai suferit povara nici unei convingeri, mintea nu ți-ai chinuit-o punîndu-ți probleme complicate; molusc, fără vlagă, mălăeț, ai schimbat de poziție fără nici o complicație sufletească, deoarece îți era perfect egal unde te situezi, esențialul era să-ți fie bine. Aceste succesive renegări erau repede uitate, talentul zvîrlind în umbră pe om..." Se știe practica bolșevică de punere la index a cărților și autorilor care nu "corespundeau". Sadoveanu a fost unul din cei care și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și Pasărea furtunii (ultimul remarcat pentru crearea celui mai reușit personaj comunist) etc. etc. Se precizează în plenul Congresului că eroul pozitiv al timpului nostru este comunistul, el este "piatra de încercare pentru capacitatea scriitorului de a cuprinde și pătrunde esențialul din spiritul epocii, este vorba de cheia de boltă a literaturii noi, realist-socialiste, și dacă aici am realizat puțin, înseamnă că n-am realizat îndestul principalul". În continuare, sînt date cîteva sfaturi fundamentale pentru rețetarul la care trebuie să apeleze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai întâi, de modă, de ultimele melodii în vogă, dar după minute bune revin : — O, dar să știi că suntem diferiți, amice ! țipă Ionel. Oricât ne-am asemăna ca fire, ca nebunie, ca talent, să nu fim modești, este ceva esențial înăuntrul nostru care ne separă. — Uimește-mă ! — Da, da, suntem amândoi niște trăsniți care-și trăiesc viața din plin, care petrec fără măsură, care preferă întot- deauna momentul în locul unui plan stabil și, desigur, plicticos ; suntem niște artiști făcuți să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
numai de a exprima „confuzia, drama morală și fizică” În care am trăit decenii și generații, dar și capabilă de a ne „explica nouă Înșine”, de a ne „face sensibil”, cum se spune mai pretențios, un trecut extrem de important, de esențial pentru existența, dar și pentru istoria ultimă a națiunii noastre, a colectivității În care ne-am născut, a cărei limbă, „idiom”, o folosim și nu numai pentru a exprima, ci și pentru a ne exprima. Ca și pentru a „ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oameni Într-un popor? Iată un termen destul de vag, care a mai fost, În plus, și intens politizat. Conceptul antropologic de etnie pare mai adecvat și mai neutru; dar până la urmă nu operează decât o deplasare semantică, care nu lămurește esențialul. Principalul liant este Îndeobște limba, o limbă comună; dar și sub acest aspect apar tot felul de complicații sau de excepții: un popor poate depăși limitele unui spațiu lingvistic, după cum un spațiu lingvistic se poate Împărți Între mai multe solidarități
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
teritoriul actual al Bulgariei și Serbiei). Era o soluție de compromis sau de sinteză Între continuitate și imigraționism. Toate Întrebările primeau răspuns. Se rezolvau punctele contestabile ale teoriei continuității (ciudatele asemănări cu albaneza, de pildă), fără să se sacrifice Însă esențialul: persistența elementului românesc pe teritoriul României sau cel puțin Într-o parte a acestuia (și În orice caz În Transilvania, mărul discordiei). Românii deveneau moștenitorii Întregii romanități orientale (concepție susținută cu tărie de Nicolae Iorga); pe lângă rolul ei În argumentația
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din 2 decembrie 1851. Poate că și era nevoie de o politică de mână forte pentru punerea În aplicare a programului de reforme. Din păcate, după marele guvern prezidat Între 1863 și 1865 de Mihail Kogălniceanu, căruia i se datorează esențialul reformelor, Cuza s-a Înconjurat de oameni mărunți și corupți. A reușit să-i coalizeze Împotriva lui pe conservatori și pe liberali, care altminteri nu se Înțelegeau deloc. Susținuți și de armată, liderii politici au pus la cale lovitura de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și n-am reușit să fac plângerea, dar domnilor - și doamnelor - ele există: picățelele, enervantele picățele, și nu arată deloc accidental, ca și cum ar fi fost făcute de o mașină - așa că nu vreau prea multă descriere, doar povestea, șlefuită, fără brizbizuri, esențialul: cine, ce, unde, când și nu-l uitați pe de ce, deși pe fețele voastre de fraieri se vede clar că de ce va rămâne fără răspuns - haideți, ce dracu’, care-i povestea?“ (Informatorii e o colecție de proze scurte, publicată între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ne arată și ea acest lucru: „Solie de înfățișat prin mijlocirea Domnului marchiz”... Regele polon a cerut să fie informat în legătură cu evenimentele din Moldova. I-au venit scrisori din mai multe părți. Choranczycz n-a făcut altceva decât să extragă esențialul, să-l prezinte senatorilor, care urmau să discute ce poziție trebuie să adopte Polonia. Printre cei care au trimis scrisori regelui se număra și logofătul Mihul. Scrisorile acestuia, ca și ale nobililor poloni de la hotarul Moldovei, prieteni ai logofătului, n-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Iosif din Arimateea. Broderiile din prima jumătate a secolului al XV-lea se caracterizează prin hiertatism, în stilul artei bizantine. La broderiile din vremea lui Ștefan cel Mare personajele “sunt animate de o mișcare intens dramatică, reținută însă, redusă la esențial”. Contrastul dintre trupul nemișcat al Domnului și curbele personajelor, care participă la dramă, sau zborul îngerilor în planul superior, atitudinea reculeasă a acestora, în planul inferior, conferă o anumită monumentalitate broderiilor moldovenești. Sfânta Fecioară stă aplecată asupra trupului neînsuflețit al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sonoritate mai deschisă, specifică sentimentului cu care se pătrunde în ea și astfel conturează opoziția față de principiul masculin. O altă opoziție semnificativă între cele două lexeme este dată de genul gramatical. Limba română a rezervat, în seria sinonimică a substantivelor, esențialul și absolutul pentru genul masculin, în timp ce femininul definește efemerul, cunoașterea profană și limitată. Situația lexemelor timp-vreme este similară cu cea din codru-pădure, cel dintâi delimitând un spațiu consacrat, de o vechime vecină cu veșnicia, în timp ce pădurea ține de familiar. Trecerea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că și el, ca și mine, ca și mulți alții, au căutat în lungimea, frumusețea dar și suferința acestui lung drum să se cunoască mai bine, să regăsească „sabia” cu care să poată despărți binele de rău, adevărul de minciună, esențialul de superfluu. Scrie frumos Coelho, așa cum scrie frumos și verișorul meu, preotul - Claudiu, despre care a spus astăzi cuvinte frumoase și părintele Lucian Dâncă, la București, ce m-a primit pentru prânz, luându-mă de la gară și ducându-mă apoi
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
judec după interesul elevilor, care au astfel posibilitatea de a face comparații și conexiuni și de a urmări în mod liniar, fără discontinuități spațiale și temporale, evoluția diverselor civilizații de pe harta lumii. Cred, de altfel, că tocmai în aceasta constă esențialul, dezideratul major, „arta” noastră, a profesorilor de istorie: să facem din istorie o știință vie, o enciclopedie capabilă să redea elevilor și nu numai lor toată zestrea de informații și mai ales de explicații în legătură cu modul în care lumea și
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]
-
este sigur, căci: „Nu se știe - afirmă el - dacă Sărata era chiar în fața Hușilor, deoarece, [...] sunt mai multe locuri „Sărata” de-a lungul Prutului”. De fapt, el căuta să împace ambele păreri, însă, după unii cercetători, nu ar fi observat esențialul: Husul nu a avut domeniu și pe Drăslăvăț, deci locul unde este orașul Huși. Gh. Ghibănescu credea că moșia Husului era situată pe Sărata și pe Elan, la o distanță de cel puțin 15 km de locul în care s-
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
înțeles; depinde de cine le rostește și de cine le aude. * Avem nostalgia ruralului, dar preferăm confortul urban. * La căldura caloriferului, scriem poeme despre soba cu lemne. Unii tună și fulgeră din senin. * Afirmațiile politicienilor sunt metafore din care lipsește esențialul: adevărul. * Crede după ce ai cercetat. * Dacă ți s-a tras o palmă peste un obraz, ferește-l pe celălalt. * Unele fructe se pot bea; altele nu se pot mânca. * Nu toate acordurile sunt gramaticale. * Vorba dulce încleie uneori buzele. * Cu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
poezie, s-au decomprimat năvalnic, reacție firească a instinctului recuperator, după îndepărtarea opreliștilor. Crama s-a manifestat însă altfel, potrivit naturii proprii, înfățișându-se la treipatru ani cititorilor săi cu volume a căror principală trăsătură era concentrarea, laconismul, tendința către esențial. Cu toată lapidaritatea, cu tot laconismul, poezia lui Crama nu este însă de simple notații, cum ar putea să-i pară cititorului grăbit, ci, asemenea liricii lui Bacovia, o poezie cu acces la viziune și la mit: Un pas, atât
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]