2,032 matches
-
de la fereastră pe Sanger, care stătea În vîrful dealului său și se uita sumbru la oglinda neclintită a apei, ținînd În mîini cămașa de noapte. Lumina care cădea asupra complexului de bungalouri, nemaifiind reflectată de stropii iscați din piscină, se estompase, ca și cum sufletul ei se furișase pe acoperișuri și se topise În văzduh. Fereastra era deschisă, iar pe pervaz se vedea scrumul unei țigări neglijent rulate. Mi-l imaginam pe Crawford semnalizîndu-i lui Laurie Fox, lăsînd mirosul de canabis să plutească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
XIX-lea până azi, femininul se află Într-o continuă expansiune, tulburând ierarhiile lumii patriarhale, fisurând bastioanele androcrației. Vremuri de criză? Din punctul de vedere al tradiției, da. Tocmai În astfel de epoci, când reperele valorice slăbesc sau chiar se estompează, apar - susțin antropologii, psihosociologii, istoricii ideilor - „subiecții feminizați”. Dacă granițele dintre „masculin” și „feminin” sunt tot mai fragile, dacă rolurile sociale ale acestora ajung chiar să se răstoarne, nu-i greu de Înțeles de ce dandy-ul e atras deseori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
n-au dat nici un rezultat. L-am menținut pe agenda de priorități, sperând că poate, totuși, Într-o bună zi va reapărea sau că măcar voi descoperi undeva o informație oricât de lapidară despre soarta lui. Treptat, mi s-a estompat În memorie, mai ales că, până la urmă, emisiunea a fost scoasă din grilă - era prea lungă și prea serioasă pentru anotimpul estival care se apropia și În care totul trebuia orientat către divertisment, așa vroia publicul nostru, stăpânul nostru... audiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În funcție de modul cum plasezi brațul N R D U X orizontal, de pildă. L M E De 7, 8, 9, 10 și următoarele te iert: nu-mi ești, totuși, cel mai mare dușman... Pe măsură ce vorbea, iritarea din glasul Evelinei se estompase, lăsând loc unei deprimări calme și resemnate. Nu-mi mai arunca nervoasă, dinainte, foile mâzgălite În fel și chip; le așeza rar, metodic, una câte una, cu mișcări liniștite, melancolice aproape, și cu pauze menite parcă să-mi ofere răgazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Rennes-le-Château, abatele François Bèrenger Sauniére (ăsta era numele lui Întreg), Noel Corbu, Pierre Plantard, Alexandru cel Mare, Stăreția Sionului, templieri, catari și tot neamul lor. Mă ajutau câteodată să-mi amintesc anumite detalii din povestirea profesorului Adam care mi se estompaseră În memorie. De multe ori Însă, documentarea reprezenta doar un pretext pentru a mă abandona fără remușcări frecventării gratuite, din pură plăcere, a paginilor respective. N-aș spune că devenisem dependent de aceste lecturi; fapt este Însă că și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să fie al naibii de nefericit pentru ca un altul să fie alternativa. Nu există un răspuns: doar timpul, asta-i tot. Am să mă îngrop, cum se spune, în muncă, și-am să-mi țin capul plecat până durerea începe să se estompeze. Sunt o femeie atrăgătoare și clar nu am de gând să mă închid pentru tot restul vieții: va veni o vreme când am să fiu gata să... să... ce se face în zilele noastre? Se iese în oraș? Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
impresia proaspătă și în general nerecomandabilă avea o valoare specială. Credea într-o anume crispare a obrazului ori linie a gurii sau într-o ridicare a bărbiei. Detalii inițial izbitoare și pe care obișnuința, cunoașterea mai aprofundată a individului, le estompează. Știa cât poate corecta un surâs, o voce caldă sau un gest amabil. Cristescu n-avea nimic împotriva lor, le asimila însă cumva aparte, independent de primul diagnostic. După 20 de ani de meserie, își închipuia că poate califica -cel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
într-adevăr, aparent frumoși, poate chiar fericiți, dar au dispărut precum visul unei ființe efemere; prea naivi și prea lipsiți de conținut. Au zburat mult prea repede, au trecut pe lângă el ca o vijelie de vară, lăsând doar amintiri vagi estompate de timp, care cu vremea s-au evaporat, precum fulgii de zăpadă căzuți pe palma unui magician. Poate... Anii adolescenței: plini de frământări inutile, lecturi de-a valma care i se lipeau de suflet, bibliografii obligatorii chinuitoare și total ineficiente
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
grațios, săltat chiar, care parcă punea în unduire nu numai propriii sâni și propriile fese proeminente, dar și întreaga lume din jur, și chiar rostirea ușor peltică a cuvintelor sau cu pronunțarea unor consoane ca în limba ei maternă: fie estompate, fie palatalizate, iar vocalele fie prea deschise, fie prea închise. Când îmi rostea numele, punea accentul pe prima silabă, ceva nefiresc pentru melodicitatea limbii române, așa că într-o limbă tonică, dar ceea ce mie cel puțin, îmi trezea tot interesul. La
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Nu sunt decât un simplu guvernator, un funcționar credincios și util, care-și face treaba cât poate mai bine, dar pentru care nimeni n-ar risca un război civil... Trebuie să treacă mulți ani pentru ca amintirea lui Abdul-el-Kebir să se estompeze în neant și să dispară aura lui... Luă cu grijă, cu mâinile legate, paharul cu ceai și-l duse la buze sorbind, ca să nu se ardă. — Și lucrurile n-au mers prea bine în acest timp, continuă. S-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-ți nutrea întreaga ființă cu confort și sănătate.și timpul a trecut, până, hăt, dincolo de facultate. Facultatea de litere. În timpul liceului și facultății alt scai s-a agățat în ființa sa: lectura. Este drept că acest nou scai îl cam estompa pe primul admiratul răsăriturilor și apusurilor.Dar, cu calm și cu hotărâre, reușea să procedeze în așa fel, încât, să nu se deranjeze prea mult unul pe celălalt. La un timp socoti că este un prea zgârcit, un prea egoist
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Ce rost are să îți bați capul cu distanța și apropierea dacă totul e relativ? Da, e relativ, dar necesitatea iubirii nu e relativă, e prezentă și intensă, ardentă și imensă... e energia care înseamnă însăși existența, de aceea nu se estompează niciodată și nu renunță la a-și cere dreptul. Acesta e și dreptul meu, de a fi și a alege ce îmi este necesar. Legenda spune “îmi place ce îmi place și gata”, adică nu am obligația să dau explicații
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de defecte, care se manifestau prin ricoșeu într-un mod impardonabil, chiar rușinos. Comportamentul românilor, cu mici excepții, evident, este cam același, indiferent de gradul de cultură, de educație, de religie. Avem un înscris nenorocit în gena noastră și educația estompează, dar nu anihilează acest blestemat testament. Blestematul nostru cromozom ne condamnă să avem trăsături de slugă, de "capul plecat sabia nu-l taie", de lingușitori, cînd nici vorbă nu trebuie, de lipsă de mîndrie, de trădători, de lipsă de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
umbră atît de blîndă acum În declinarea timpului, altădată tiranică În incandescența ei orgolioasă și aceste mișcări tandre, docile, care-ți Împresoară fruntea, rapacitatea lor de atunci, Încărcată de o senzualitate violentă și toate femeile și toți bărbații, colegii, prietenii estompați sub lumina difuză a reflectoarelor. Voi Încerca totuși saltul cu toată frica mea de mistificare, pentru că aceste fantoșe care mă bîntuie nu se vor astîmpăra pînă nu le voi aduce Înapoi În locul și timpul unde s-au zămislit. Pipăi drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În patul lui Procust. Mă scufund. Sună. Acum s-a găsit să vină. Imediat, strig. Iau repede căldarea de sub chiuveta din bucătărie și dau drumul la robinet. GÎlgîitul jetului de apă În găleată acoperă țîrÎitul soneriei care cu cît se estompează devine mai insistent. Da, da, Îndată. Mă opintesc să ridic găleata plină din chiuvetă și mă reped abia ducînd-o pînă la ușă. Apa dă peste margini, mă ud pe picioare, las o dîră de stropi mari, pe linoleumul roșu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sînt ușor jenată, am senzația unui adulter, ca un bărbat care s-ar culca cu nevasta altuia și de cîte ori pătrunde În ea simte că dă peste urmele celuilalt. După cîteva luni această barieră dispare. Amintirea primului ocupant se estompează În memoria obiectului și eu mă instalez În el pînă la ignorarea lui. În ultimă instanță nu se schimbă nimic. Doar Începutul acela platonic și posesia unică, exclusiv a ta, nu mai e cea care a fost. Oare de ce ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe cele distruse de ploaia torențială din seara precedentă. Nu găseam nici un motiv să nu le fac pe amândouă acolo și atunci, înainte să pornesc spre Manchester; mi-era greu să-mi imaginez că urmele lăsate de Fidorous se puteau estompa mai mult decât în acel moment. Cu aceste argumente clare și practice, m-am convins să rămân la hotelul Willows, însă existau și alte câteva motive mai obscure. Străbătusem trei sferturi din drum urmând traseul pe care îl parcursese primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
văd prin ceața tot mai rară bărcuța lui Ian. M-am întors din nou, încercând să văd mai bine și-n clipa aceea am observat ce se întâmpla cu vederea din mâna mea. Imaginea în alb-negru a casei mele se estompa, negrul bătând în alb. Nu după mult timp, imaginea dispăru cu totul, lăsând vederea complet goală. Am dat să ating din nou suprafața, dar m-am oprit: cartonașul zumzăia din nou, vibra slab între degetele mele. Zumzetul dură doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
generală. Cu toate astea, nu accepta verdictul; nici nu-și putuse imagina o acceptare. Pentru occidentalul contemporan, chiar și sănătos, gândul morții formează un fel de zgomot de fond ce vine să-i invadeze creierul de Îndată ce țelurile și dorințele se estompează. Cu vârsta, prezența acestui zgomot se face tot mai invadatoare; poate fi comparat cu un sforăit Înăbușit, Însoțit uneori de un scrâșnet. În alte epoci, zgomotul de fond consta În așteptarea Împărăției lui Dumnezeu; astăzi, constă În așteptarea morții. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rațiune și cu un perfect instinct al ordinii. Morala care sacrifică individul în folosul speciei nu se potrivește celei omenești. Aceasta a ajuns mai departe. Pentru insul civilizat colectivitatea nu are sensul de haitic. La omul civilizat colectivismul s-a estompat. În casa asta, de pildă, eu mă simt înconjurat de strămoșii care își află locul doar în cadrele de pe pereți. Ei sînt idealul unei umanități rezolvate, cu totul alta decît cea imperfectă a contemporanilor mei. Fără strămoși, aș suporta mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
le culeagă. Curajul mi se spulberă. Sclipea iar steaua lui Costică, unicul băgat cu bunăvoință în seamă de mărimi și care, cu siguranță, era autorul denunțului ce provoca acest control. Imaginea eroică în care de trei săptămîni mă complăceam se estompă. Cumințenia îmi arăta că trebuie să tac. Talgerul principiilor atîrna ușor, pe cînd cel plin de interese era cît un bolovan. Am înțeles mai bine frica de Fărocoastă. Oportun era ca toți să-i încredințăm răzbunările noastre iar pe el
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de muncă trebuiau să care bolovanii în jos, pe scări. Iar glia maternă de la Mauthausen nu se apără; o mamă înghite orice. Deși mama s‑a apărat întotdeauna, acum tot ce‑i rămâne sunt maldărele de hârtii care i se estompează în fața ochilor istoviți. Azi mă mai duc și la clubul de jazz, trâmbițează vesel Hans. Își pune pe el haine care sunt la modă la sfârșitul anilor ’50. Ele îl protejează și‑l camuflează. În ceea ce privește moda, epoca asta a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
arăt eu acuși cine ce mănâncă cu lingurița (Hans). Chelnerița îmbrăcată în alb și negru se strecoară printre mese și‑i lasă pe adolescenții din înalta societate s‑o trateze ca pe una de‑a lor, astfel încât alb/negru se estompează și devine gri, fiindcă e mai deosebit; trebuie să ai ochiul format pentru astfel de diferențe. Sunt unii care vorbesc cu ea de la egal la egal, deși locuiesc într‑o vilă cu douăzeci de camere din Hietzing. Îi încredințează micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu năpasta năpastelor: cu molima care ne macină sănătatea și viața: conducerea actuală. Un tânăr om politic spunea nu demult, că președintele nostru este cel mai mare accident istoric cunoscut vreodată. Amintirea dictatorului Ceaușescu și a consoartei sale, s-au estompat demult în ceață. Cel puțin, de abia acum se vede, că ei aveau ca țel, bunăstarea materială a omului, condiții decente de locuit și un serviciu pe toată viața. Dar aceștia de acum, nu suportă termen de comparație cu nimeni
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
respirării, adică visării: sertarele noptierei; un sertar în care chiar s-au copt strugurii, deci un univers închis, în care se simte afundat în spaimă /ca într-o cochilie de melc, astfel încât până și sentimentul, în general, salvator, iubirea, se estompează treptat: Tot mai abstractă ești iubita mea. Spaime ce devoră, un strigăt /din abisurile în transă ale cărnii etc. sunt imagini-coșmar, întrupări ale aceleiași disperări în fața sfârșitului, când smârcuri cresc în mine... Această terapie prin spunere (îmi privesc în fiecare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]