1,763 matches
-
fost realizată o impresionantă ARHIVĂ DE FOLCLOR, care cuprinde 70 de volume cu înregistrări manuscrise și cu mii de metri de benzi magnetice. Arhiva a fost unanim apreciată de către marii folcloriști: Prof. univ. dr. docent Mihai Pop, directorul Institutului de Etnografie și Folclor din București, Prof. univ. dr. docent Augustin Z.N. Pop, istoric literar și folclorist, Academician Alexandru Dima, Academician Ion Zamfirescu, Prof. univ. dr. Ion Lăudat de la Universitatea “Al.I. Cuza” din Iași, ș.a. Performanțele sale didactico-științifice sunt confirmate
Ioan Brezeanu () [Corola-website/Science/325235_a_326564]
-
Populare Române", însă nu a fost trecut ca autor al acestei lucrări, din motive politice. Activitatea didactică a profesorului a integrat atât predarea de cursuri ("Geografia omenească a României, Principii de geografie umană, Populațiile Africii și ale Americii, Geografie Generală, Etnografie"), cât și conducerea de lucrări practice ("Geografie umană, Morfologie terestră, Antropogeografie") sau îndrumarea lucrărilor de licență și doctorat. Calitățile didactice ale lui Gh. I Năstase sunt surprinse de Nicolae Poni (fostul său student), în revista "Viața Basarabiei": "„Am asistat cursul
Gheorghe I. Năstase () [Corola-website/Science/324676_a_326005]
-
într-o grila de nivel de la 1000 la 3000, care indică nivelul de complexitate și cunoștințele anterioare necesare pentru a le urma. În plus față de cursuri, studenții sunt obligați să aleagă cursuri de competențe, inclusiv, dar nu limitat la, argumentare, etnografie, limbi și metode de cercetare. În al treilea rând, studenților li se cere să aleagă un proiect pe semestru. Aceste proiecte pot să fie inclusiv, dar nu limitat la, o dezbatere academică, a face parte de un Think Tank sau
University College Maastricht () [Corola-website/Science/326283_a_327612]
-
75 de ani înainte ca William Harvey să descrie întregul sistem circulator. Servet a publicat și o nouă ediție a Geografiei lui Ptolemeu. Cartea s-a dovedit un adevărat succes, unii numindu-l pe autor: părintele geografiei comparate și al etnografiei. Servet a scris și Syruporum universa ratio ad Galeni censuram diligenter expolita care prezenta un punct de vedere nou și echilibrat cu privire la un anumit tip de medicament. Bogăția de informații medicale din această carte a făcut din el un pionier
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Debutează în 1936 la casa de discuri Electrecord împreună cu taraful său, înregistrând piese și jocuri lăutărești clasice.. Din componența formației sale făcea parte și tânărul țambalist Mitică Ciuciu. În perioada 1940-1957 face două serii de înregistrări pentru arhiva Institutului de Etnografie și Folclor, unele cu taraful său, altele acompaniat la țambal de fratele său, Sterică Vișan. În 1958 înregistrează un disc vinil mic, împărțit cu Dona Dumitru Siminică, pe care apare una din puținele piese în limba țigănească înregistrate în perioada
Fănică Vișan () [Corola-website/Science/322600_a_323929]
-
s-au pus pardoseli din beton în încăperile de la demisol și s-a turnat un planșeu de beton la trei încăperi. În anul 1983 clădirea a trecut în administrarea Primăriei orașului Hârlău, care a amenajat aici Muzeul de istorie și etnografie. La 22 mai 1990, prin Decizia Nr. 334 a Prefecturii județului Iași, edificiul muzeal din Hârlău a fost trecut în patrimoniul Complexului Național Muzeal Moldova Iași. Începând din 10 decembrie 1999 s-au executat lucrări de consolidare a clădirii, în
Casa Tăutu din Hârlău () [Corola-website/Science/322074_a_323403]
-
în Spitzbergen" (se află la Complexul Muzeal Național "Astra"). Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii o colecție de peste 100 de obiecte etnografice adunate din diverse părți ale lumii. Aceasta a fost una din colecțiile inițiale ale Muzeului de etnografie unversală "Franz Binder" deschis în 1933 la Sibiu, parte a Complexului Național Muzeal „ASTRA”. Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 26 decembrie 1887, în Marienburg (astăzi Feldioara). După ce a terminat un curs de doi ani la Colegiul
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
piese ilustrând istoria industrială a sud-vestului României. Colecția de carte veche și istoria artei cuprinde circa 300 de exemplare de carte veche și bibliofilă și peste 900 de piese de artă modernă (tablouri și mobilier). Colecția de artă populară și etnografie conține 1121 de piese, ilustrând portul popular, industria casnică textilă și ocupațiile tradiționale. Primul director al acestei instituții a fost profesorul Octavian Răuț, în perioada 1962-1964, care a și organizat unele campanii de cercetare arheologică cu Muzeul Banatului din Timișoara
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
de investigare: arheologică, istorică și etnografică. Cercetările arheologice au vizat în special siturile preistorice și monumentele medievale din Caraș-Severin. Cercetarea istorică s-a axat pe studiul elitelor, a istoriei bisericii și instituțiilor bănățene în Evul Mediu și epoca modernă. Etnologia/etnografia a avut drept țintă păstoritul tradițional, industriile populare ilustrate de instalațiile hidraulice țărănești (mori, pive, fierăstraie) și portul popular din Banat. Cercetările istorice s-au concretizat în peste 60 de studii și volume, grupate în trei serii tematice: teze de
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
se acopere și să se păstreze ca un "„scump odor bătrânesc”" în care să se strângă și să se adăpostească toate cărțile și lucrurile vechi din comună. În anul 1950, biserica de lemn a fost transformată în muzeu sătesc de etnografie, artă populară și istorie locală. În prezent bisericuța de lemn funcționează ca muzeu, motiv pentru care este cunoscută și sub denumirea Biserica-muzeu „Ion Creangă”, în timp ce biserica de zid din imediata vecinătate funcționează ca biserică parohială. Biserica de lemn din Broșteni
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
documente ce constituie Fondul „Universitatea Populară Ungureni” și Fondul personal „Eugen D. Neculau”. a fost unchiul universitarului ieșean Adrian Neculau. a publicat numeroase studii și articole în revistele "Cronica", "Anuarul de lingvistică și istorie literară", "Revista de pedagogie", "Revista de etnografie și folclor", "Îndrumătorul cultural", "Magazin Istoric", precum și în cotidiene locale din Iași, Botoșani și Suceava.
Eugen Neculau () [Corola-website/Science/328187_a_329516]
-
fuga lui de urmăritori, ar fi sărit cu calul peste valea ce străbate cele două stânci, regele scăpând cu viață, iar dușmanii săi căzând în prăpastie. Julius Teutsch, cronicar sas (inițiatorul înființării Muzeului săsesc al Țării Bârsei), care a scris Etnografia Țării Bârsei, descoperă la începutul secolului al XX-lea (în anul 1913) o fortificație antică (cetate dacică) aflată în amonte de Valea cu Apă, în locul cunoscut de șcheieni sub denumirea de "„Între Chietri”", loc în care, din vremuri imemoriale, urcau
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
una dintre cele mai frumoase. Era o locuință permanentă, ridicată pe trei niveluri (caturi) pe un platou ce domină valea Jiului, asigurând vizibilitate spre sud în direcția Târgu Jiu. Cula a fost restaurată în anii 1966-1967 și integrată secției de etnografie a "Muzeului Județean Gorj", și anume în cadrul "Muzeul arhitecturii populare din Gorj". Muzeul în aer liber cuprinde monumente de arhitectură și tehnică populară din Gorj. Pe lângă cula Cornoiu (secolul al XVIII-lea) au fost aduse și remontate biserica din zid
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, iar a doua, aparținând familiei Tătărescu, care au fost strămutate în anul 2002 de la Poiana Rovinari, precum și fântâna Sf. Arhangheli (1896). În cursul anilor 2000 - 2002, de la Poiana - Rovinari a fost strămutat în cadrul Secției de Etnografie de la Curtișoara ansamblul arhitectural Gheorghe Tătărescu, compus din casa-culă Gheorghe Tătărescu, biserica familiei cu hramul Sf. Gheorghe și casa Antonie Mogoș, achiziționată de către familia Tătărescu din satul Ceauru, comuna Bălești. Toate acestea au fost donate Muzeului Județean Gorj de de
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
Alexandru Popescu (n. 8 mai 1942, București) este un istoric, etnolog, diplomat. A publicat volume și studii în domeniile etnografiei, istoriei României și universale, relațiilor diplomatice și culturale, serviciilor de informații. După absolvirea Liceului „Ion Luca Caragiale” din București. (1956-1960), a urmat cursurile Facultății de istorie ale Universității București (1960-1965). În perioada 1970-1974, a urmat cursurile Facultății de istorie și
Alexandru Popescu (istoric) () [Corola-website/Science/330084_a_331413]
-
istoriei României și universale, relațiilor diplomatice și culturale, serviciilor de informații. După absolvirea Liceului „Ion Luca Caragiale” din București. (1956-1960), a urmat cursurile Facultății de istorie ale Universității București (1960-1965). În perioada 1970-1974, a urmat cursurile Facultății de istorie și etnografie ale Universității din Bonn, obținând titlul de doctor. În perioada 1970-1971, 1973-1974, a fost bursier al Fundației “Alexander von Humboldt” din R. F. Germania. A activat ca cercetător științific la Institutul de etnografie și folclor al Academiei Române (1966-2000). În perioada
Alexandru Popescu (istoric) () [Corola-website/Science/330084_a_331413]
-
a urmat cursurile Facultății de istorie și etnografie ale Universității din Bonn, obținând titlul de doctor. În perioada 1970-1971, 1973-1974, a fost bursier al Fundației “Alexander von Humboldt” din R. F. Germania. A activat ca cercetător științific la Institutul de etnografie și folclor al Academiei Române (1966-2000). În perioada 1990-2006, activează în cadrul Ministerului de Externe cu gradul de secretar I și consilier dipllomatic (din 2004), îndeplinind funcțiile de director adjunct al Direcției de Relații Culturale (1996-1997) și de atașat cultural al ambasadei
Alexandru Popescu (istoric) () [Corola-website/Science/330084_a_331413]
-
- Proiectul evidenței monumentelor etnografice din Muzeele în Aer Liber din România își propune să ilustreze exhaustiv circa 1500 de monumente de arhitectura populară prezervate în prezent, în muzeele din România sau "in situ", aflate în îngrijirea unor muzee de etnografie sau a autorităților locale (de exemplu, Gospodăria țărănească de la Enisala, aparținând Institutului de Cercetări Eco - Muzeale din Tulcea). Fișele au fost elaborate de cercetătorii și muzeografii din muzeele în aer liber din România, în perioada 1999 - 2002. Baza de date
ETNOMON () [Corola-website/Science/330295_a_331624]
-
X din necropolele dezvelite la Alba Iulia, Blandiana și Ghirbom, cahle, arme, sigilii nobiliare și ale orașului Alba Iulia); istorie (documente, fotografii și obiecte memoriale legate de Revoluția de la 1848, Memorandum, Unirea de la 1 Decembrie 1918); periodice - cărți; colecții de etnografie și artă populară (port, țesături, ceramică, icoane pe lemn și sticlă, obiecte din metal și lemn); numismatică (antică, medievală și modernă); bibliotecă (55.000 volume).
Muzeul Național al Unirii () [Corola-website/Science/330431_a_331760]
-
1940. Dicționarul pictorilor din România." București, Oid. icm., 1996, p. 108-109. Pavel, Amelia. Enea, Nicu. În: "Amelia Pavel. Pictură românească interbelică". București, Meridiane, 1996, p. 112-113. Enea, Nicu. Flori. [Reproducere]. În: "Județul Bacău. "Bacău, Consiliul Județean; Muzeul de Artă și Etnografie Bacău, 1996, p. 93. Centenar Nicu Enea. 28 mai 1997. [Mapă ex libris]. Bacău, Bibliotecă Județeană “C. Sturdza”, 1997. Kalmuski, Doru. Radiografia unui destin artistic. [Nicu Enea]. Bacău, Muzeul de Artă, 1997. 107 p. Frunzetti, Ion. Despre melosul picturii moldoveanului
Nicu Enea () [Corola-website/Science/328590_a_329919]
-
timpurile rusificării a început să-l trădeze. Împreună cu familia s-a mutat la Heidelberg, Dresda, Praga, iar în sfârșit la Varșovia. Împreună cu el a luat o vastă colecție de cărți (400 bucăți). Din 1899 a început să țină prelegeri de etnografie la Cursul de pedagogie din Varșovia. Din 1887 a fost membru-corespondent al Academiei de Arte și Științe în Cracovia. A făcut parte de asemenea din Asociația Prietenilor Știintei din Poznań (1872 membru-corespondent), Societé des Traditions Populaires în Paris (1880), Asociația
Jan Aleksander Ludwik Karłowicz () [Corola-website/Science/329412_a_330741]
-
Varșovia. Din 1887 a fost membru-corespondent al Academiei de Arte și Științe în Cracovia. A făcut parte de asemenea din Asociația Prietenilor Știintei din Poznań (1872 membru-corespondent), Societé des Traditions Populaires în Paris (1880), Asociația Literară Lituaniană (1881), Asociația de Etnografie din Lvov ( 1895 fondator, mai târziu membru de onoare), Asociația Naturaliștilor „Mikolaj Kopernik“, American Foklore Society, Folklore Society din Londra, Academia de științe și arte din Zagrzeb, Asociația de Etnologie din Praga. Statutul de membru l-a obținut și la
Jan Aleksander Ludwik Karłowicz () [Corola-website/Science/329412_a_330741]
-
Praga. Statutul de membru l-a obținut și la Asociația varșoviană de cântat „Lutnia“. În Asociația de Muzică din Varșovia a înființat Secția lui Stanisław Moniuszka (1891) și Frederyk Chopin (1899). În 1888 a fost unul dintre cofondatorii Muzeului de Etnografie din Varșovia. A îndeplinit funcția de președinte al Fondului Literar din Varșovia. Preocupările sale științifice cuprind folclorul literar, etnografia muzicală, limba polonă, stiința religiei, lingvistică comparativă, lituaniană, peisajistică, note muzicale. Împreună cu Adam Antoni Kryński și Wladyslaw Niedzwiedzki a elaborat cel
Jan Aleksander Ludwik Karłowicz () [Corola-website/Science/329412_a_330741]
-
Varșovia a înființat Secția lui Stanisław Moniuszka (1891) și Frederyk Chopin (1899). În 1888 a fost unul dintre cofondatorii Muzeului de Etnografie din Varșovia. A îndeplinit funcția de președinte al Fondului Literar din Varșovia. Preocupările sale științifice cuprind folclorul literar, etnografia muzicală, limba polonă, stiința religiei, lingvistică comparativă, lituaniană, peisajistică, note muzicale. Împreună cu Adam Antoni Kryński și Wladyslaw Niedzwiedzki a elaborat cel mai cuprinzător (până în a doua jumătate a secolui XX) Dicționar al limbii polone (1900-1927, 8 tomuri)care conține în
Jan Aleksander Ludwik Karłowicz () [Corola-website/Science/329412_a_330741]
-
germanii aici intenționau să înființeze „muzeul rasei dispărute”. Din trecut s-au păstrat mai multe clădiri monument, în primul rând instituțiile religioase frumos restaurate: biserici catolice și sinagogi. În district funcționează mai multe muzee, clădirea primăriei găzduiește o colecție de etnografie, iar în depoul vechi de tramvaie turiștii pot vizita expoziția tehnică. Moștenirea evreiască din Galiția este prezentată de Muzeul evreiesc Galiția. Kazimierz în cel de-al Doilea Război Mondial și-a pierdut populația evreiască. Districtul s-a deteriorat de-a
Kazimierz () [Corola-website/Science/329510_a_330839]