12,743 matches
-
efect natural o operație de restrîngere a imaginarului. Expresie a libertății, a ieșirii din limitele date, acesta se simte stînjenit de un cadru de restricții, de normări abuzive. Or, Radu Petrescu înțelegea a-și lua revanșa prin introspecție, prin proiectarea eului pe ecranul unor idealități intime. Spre deosebire de „scriptorul” lui Roland Barthes, care avea ca țel „a depune mărturie”, informînd, comentînd realul, prozatorul nostru a preferat a se închide în crisalida mărturiei sinelui către sine, ca performanță nu doar stilistică ci și
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
răpea din timpul necesar scrisului, fie îi consuma energia. Astfel, era mult mai ușor să scrie la jurnal - un act care poate fi efectuat aproape în orice condiții”. Dar nu e numai atît. E și o cale, repetăm, a regăsirii eului, o dureroasă convertire a neajunsului în cauză în calitate. Prin nobila replică dată idealizării factice pe care o implica obligația ideologică, prin confruntarea unei ambianțe repulsive cu o intensivă estetizare. „Eu (...) spun lucrul interesant, declară autorul, că propice marii arte
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
nu în ultimul rînd, traducător din poezia italiană și franceză. Nu îmbinarea activităților ar putea intriga, ci amploarea lor pe ambele laturi. Niciuna nu pare secundă în raport cu cealaltă. Am impresia că e vorba de un fond efervescent, frenetic, de un eu de artist năvalnic care se străduiește a se autodisciplina. Activitatea științifică nu reprezintă decît o refrigerare a materiei primare, oprite de la înflăcărările jubilante ale libertății. Are loc un joc între comprimare și decomprimare, cu predominarea primului termen, întrucît și în
Sub scutul moralistului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4714_a_6039]
-
o formă de libertate. Doar că imaginarul nu rămâne la un stadiu al visării poetice; el este convertit într-un fel de ontologie a vieții trăite direct prin poezie. Sintetic formulat, himerismul structurează dedublarea în variațiuni ale expresionismului, privilegiind un eu liric ce aparține unui globe trotter cu antene romantice, un Himerus Alter - cum își numește Vasile Baghiu eul artistic; el investighează și execută plonjări în timp și istorie, revizitând mituri și sentințe pentru a le dilua în semnele expresionismului regenerat
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
într-un fel de ontologie a vieții trăite direct prin poezie. Sintetic formulat, himerismul structurează dedublarea în variațiuni ale expresionismului, privilegiind un eu liric ce aparține unui globe trotter cu antene romantice, un Himerus Alter - cum își numește Vasile Baghiu eul artistic; el investighează și execută plonjări în timp și istorie, revizitând mituri și sentințe pentru a le dilua în semnele expresionismului regenerat. Lipsesc din roman o bună parte din termenii care invadează poezia lui Baghiu, cu precădere cei medicali, împrumutați
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
care literatura e, ca să-l citez pe Hemingway, o sărbătoare neîntreruptă. Cum suntem în Anul Caragiale, găsesc potrivită parcurgerea câtorva din cărțile nou apărute (în urmă cu câteva luni am recomandat semi-albumul Ioanei Pârvulescu): I. L. Caragiale și caligrafia plăcerii. Despre eul din scrisori, de Dan C. Mihăilescu (Humanitas), I. L. Caragiale. Fatalitatea istorică, de Mircea A. Diaconu și Caragiale. Marele paradox, de Gelu Negrea (ultimele două la Cartea Românească). Sunt abordări diferite, ba chiar antitetice, dar merită citite fie și numai din
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]
-
d-sale generoase gravitatea și ludicul, meditația și persiflarea, poetul le infuzează o vitalitate temperamentală, o decizie care le îngăduie a se revărsa într-un flux tumultuos care dă impresia a trece cu ușurință peste barierele convenționale. Fără sfială prototipul eului liric adoptat e demonul romantic. Stihurile românului par a relua elanul lermontovian: „Eu sînt îngerul căzut, mă puteți pipăi,/ dacă este puțin vînt puteți să-mi zăriți aripile/ frînte zbătînduse sub piele ca amintirea/ pe cerul frunții. Vă vorbesc prin
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
Fortini -, ci diurnă, încă eficientă, chiar dacă susceptibilă de automistuire. Dincolo de această tendință aptă să fixeze lumea exterioară într-o condiție vizualobiectivă, la Saba se anunță totuși o alta, înclinată spre o subtilă și afectuoasă rememorare a timpului și a aventurilor eului profund. Rămâne vie și incoruptibilă credința că poetul poate oferi prin poezie, direct și fără simboluri intelectualiste, un dar al inimii sale. Saba este una dintre puținele excepții de erezie în panorama poetică a primei jumătăți a veacului XX, când
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
voci poetice contemporane, și anume regretatul Andrea Zanzotto (1921-2011), ar trebui să vorbim nu atât de izolare, cât de abstractizare, în sensul unui abile ars combinatoria, în care ultrajul adus codului limbii normale de comunicare tinde către identificarea absolută între eul poetic și limbaj, și subsecventa eliminare din țesutul acestuia a oricărui referent. Altfel spus, se invocă semnificantul pur. Exemplare în acest sens sunt poeziile din volumul La beltà (Frumusețea). Abolind funcția comunicativă a limbii, și oferind poeziei acel statut de
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
Raboni a numit „la poesia che si fa” (poezia care se scrie acum) în studiul său Critica e storia del Novecento poetico italiano, 1959 - 2004, Garzanti, Milano, 2005. Se poate percepe astfel o tranziție de la o forma mentis a unui eu personal la o altă forma mentis îmbrățișând un grup social. Procedurile celor mai recenți veniți în regatul muzei Euterpe, tip Enzo Rega, Marzia Spinelli, Rossella Pompeo sau Michela Zanarella, implică ieșirea din sine și relaționarea cu un Sine mai profund
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
i-a ieșit, până la urmă, a fost o simplă transpunere ardelenească a sufletului pillatian peregrin. Un Pillat de Ardeal, acesta e, în esență, Ion Horea”. Caligrafii ale avatarurilor memoriei sunt poemele lui Ion Horea, transcrieri suave ale neliniștilor și avânturilor eului, pe urmele unei tradiții transilvane bine precizate, fapt observat de I. Negoițescu: „Ion Horea continua firul poeziei ardelene ce și-a decantat specificul la un moment dat în generația lui Emil Giurgiuca, poezie în care puternicul sentiment al peisajului local
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
memoriei transcrise de Ion Horea în recentul său volum Scribul (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2011) reflectă sugestivitatea unui imaginar poetic care își conservă în articulațiile versurilor asumarea adevărurilor tradiției și ale istoriei, într-o tonalitate discretă și învăluitoare, fără exhibări ale eului sau inflamări retorice: „Eu nu sunt decât scribul. Voci oculte/ Îmi spun să le-nsemnez și să vă las/ Din câte-au fost pe vremuri, mult mai multe,/ Măcar din urma lor care-a rămas,/ Poate va fi și cineva s-
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
funcție nucleară a limbajului”. Un rol de prim plan îl joacă aici Borges, cel care a schițat direcția unei veritabile „traductosofii”, de unde derivă o viziune a întregii literaturi ca ansamblu al unor voci izvorâte dintr-un abis, acordate până la ștergerea eului propriu, individual, spre a lăsa locul Glasului generic: „voce plurală” neobosită, el reînnoiește la infinit tentativa de a traduce prin cuvânt arhetipurile experienței umane. Demonstrația întregului volum constă tocmai în revelarea modului în care funcționează, în literatură, un „pantraducționism” apt
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
lui Nicanor Parra este volumul Poeme și antipoeme, care marchează trecerea de la poem la antipoem. Autorul parodiază versuri ale Gabrielei Mistral și ale lui Pablo Neruda, pentru ca în cele din urmă să se parodieze pe sine. E o scindare a eului poetic: poetul liric și contrariul său, anti-poetul. Discursul dual, unul al afirmării și celălalt al negării, proclamă o estetică antipoetică, o estetică a urâtului, adecvată tematicii existențiale. Antipoezia este o poezie angajată care iese din „spațiul literar”, ignoră canoanele poetice
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
pur filosofică, speculativă, nu se bazează pe fapte concrete. Opoziția artei față de oprimarea naturii apare într-o formă pregnantă în analiza întreprinsă de Adorno a efectului artei. Acest efect nu este, spune Adorno, potrivit părerii curente, plăcerea, o satisfacere a Eului, ci ceva radical opus: „cutremurarea” (sau „zguduirea”, Erschütterung) ( Ne amintim că Tudor Vianu vorbea în Estetica de „criza spirituală” provocată de operele adînci). În contact cu marile opere de artă, Eul, cuprins de teama de a fi copleșit, „simte că
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
spune Adorno, potrivit părerii curente, plăcerea, o satisfacere a Eului, ci ceva radical opus: „cutremurarea” (sau „zguduirea”, Erschütterung) ( Ne amintim că Tudor Vianu vorbea în Estetica de „criza spirituală” provocată de operele adînci). În contact cu marile opere de artă, Eul, cuprins de teama de a fi copleșit, „simte că-i fuge pămîntul de sub picioare”, „devine conștient de propria sa limitare și finitudine”. Cum după Adorno, Eul este „agentul oprimării naturii”, prin critica principiului Eului arta devine „purtătorul de cuvânt istoric
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
de „criza spirituală” provocată de operele adînci). În contact cu marile opere de artă, Eul, cuprins de teama de a fi copleșit, „simte că-i fuge pămîntul de sub picioare”, „devine conștient de propria sa limitare și finitudine”. Cum după Adorno, Eul este „agentul oprimării naturii”, prin critica principiului Eului arta devine „purtătorul de cuvânt istoric al naturii oprimate”. Trebuie spus că această teorie a efectului artei este filosofică, nu psihologică, și nu este lipsită de o doză de imaginație. Pe de
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
contact cu marile opere de artă, Eul, cuprins de teama de a fi copleșit, „simte că-i fuge pămîntul de sub picioare”, „devine conștient de propria sa limitare și finitudine”. Cum după Adorno, Eul este „agentul oprimării naturii”, prin critica principiului Eului arta devine „purtătorul de cuvânt istoric al naturii oprimate”. Trebuie spus că această teorie a efectului artei este filosofică, nu psihologică, și nu este lipsită de o doză de imaginație. Pe de altă parte, spune Adorno, formele necesare ale lumii
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
voluptate, ceea ce mai are. Așa încât sentimentul, deși pare exploziv și juvenil, e, în realitate, complicat, pătruns de dulci otrăvuri, de energii infinite și nu prea, pregătind verile de noiembrie. Începutul își presimte, supus ciclurilor lumii, tainelor luminii, sfârșitul. Un alt eu crește - vizibil în Stalactita sau în Gorunul, dar nu doar acolo - în interiorul insului care se bucură și trăiește. E, poate, figura de idei prin care Blaga e cel mai aproape de modernism. Această în-locuire, înstrăinare, identificare și despărțire străbate, în poezie
Taine și lumini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4674_a_5999]
-
Cosmin Ciotloș Dan C. Mihăilescu, I.L. Caragiale și caligrafia plăcerii (Despre eul din scrisori) București, Editura Humanitas, 2012,166 pag. O broșură amplificată tipografic, în fond, este această carte a lui Dan C. Mihăilescu, I.L. Caragiale și caligrafia plăcerii. Cele o sută șaizeci și șase de pagini spun, prin ele însele, mai
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
din partea foștilor deținuți de la Gherla, Constantin Istrate a mărturisit: „O parte dintre ele sunt adevărate, în cea mai mare parte sunt înscenări". El a povestit cum a ajuns locțiitor al comandantului de la Penitenciarul Gherla. „În primul rând, eram foarte tânăr eu și s-a comentat treaba asta, comandantul de atunci era maiorul Petrache, el se pregătea să mă lase pe mine în loc. Eram singurul ofițer cu școală militară, am făcut la Câmpina. Am primit de la București o tematică, care se dădea
Torționarul Constantin Istrate, despre cum l-a bătut pe Octavian Bjoza by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/45470_a_46795]
-
și despre care credem că este un altul, spunându- ne adesea „Mulțumescu-ți ție, Doamne, că nu m-ai făcut și pe mine așa!”, este de fapt celălaltul nostru, scrie Jung. Eu nu-i spun celălalt, ceea ce ar presupune existența unui eu, și nici nu-l caut numai în vis. Sunt diferiții „eu” în care viețuiesc, într-unul sau în altul, în fiecare zi. Nu merg, totuși, până la a le atribui o autonomie deplină. E un caz de coincidență în diferență. Fiecare
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
altul, în fiecare zi. Nu merg, totuși, până la a le atribui o autonomie deplină. E un caz de coincidență în diferență. Fiecare dintre ei simțindu- se eu, am tot timpul, în orice variantă a mea, sentimentul că sunt „eu”. Deci eul există, dar trebuie să i se pună ghilimele, nu să fie subliniat.
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
Toți locuitorii satului Nimica-Toată se duceau duminică dimineața la macheta piticuților: voiau să vadă dacă aceștia aveau nevoie de ceva. Un simplu măr le ajungea pentru cincisprezece zile și fiecare locuitor din satul Nimica- Toată voia musai să știe dacă eul lui în miniatură se simțea bine. Grăsana Pelotona îi ducea mereu bucate mititele grăsuței-piticuțe Pelotona, iar Așchiuță îi făcea întruna cadouri micului Așchiuță de pe macheta piticuților. Liliputanii erau destul de simpatici, dar se mai enervau și ei câteodată și se auzeau
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
De exemplu, cînd scriitorul Günter Grass a fost atacat și devoalat ca simpatizant al nazismului, opera lui genială nu a fost cutremurată și pentru că vocea interioară își asumase abaterile din tinerețea primă. Găsesc că este fundamental acest raport cu propriul eu în destinul unui creator ce contează în timp și peste timp. M-am gîndit mult la ce înseamnă un artist ca regizorul Claudiu Goga pentru timpul meu. Un artist pe care îl știu de la începutul drumului său, și pe care
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]