1,730 matches
-
Iulia Iordăchescu, dar și cu echipa - revista și cenaclul. Aurelia mi-a adus cartea Veneția ca un dat, unde autoarea mă avertizează - și pe mine, și pe ceilalți cititori fugitivi - că nu este o muzică ușoară această carte.(...). ...La Sadova Eugeniei Bulat cernelile au consistența Cabernetului nesubțiat cu apă. Apele Veneției nu-s pentru diluare - pentru oglindire. Lansarea cărții a fost la prestigioasa bibliotecă Onisifor Ghibu. O oglindă și această lansare - nu doar pentru autoare. Drumul destinului. Personal, intim, biografic, dramatic
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
între Țară și Est „ (Peron de tranzit). Viața ia, în această viziune apocaliptic-sangvină, forma de „goană după orizont”, de „goană a instinctelor” și de „foame a celulelor” (Optică 2). Versul însuși este instantaneu, obținând contur de sentință de glosă (...). Poemele Eugeniei Bulat sunt inconfundabile. Scrisul ei este unul spontan, curajos, armonios în expresie, emoționant, plin de mirare și durere, trăit pe Valea Plângerii, aici, în Mica Românie înstrăinată - Basarabia. BEJAN, VLAD. Stalactite // Curierul Ginta Latină. - 2002. - nr. 3 (54). BOBEICĂ, CONSTANTIN
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
mi-e drumul // Călărașii. - 1994. - 9 apr. LANGA, ANDREI. Strigătul și ecoul conștiinței de artist // Furnica. - 2001. - oct. - P. 4. LĂPUȘNEANU, ION. O simfonie a dorului: [Pref. la cartea “ De dor de voi”]. - Năsăud, 2002. - P. 3-8. LOZINSCHI, XENIA. „Veneția...” Eugeniei Bulat a fost lansată la Casa Romana din Veneția”. Literatura și Arta, Nr.18, 7 mai 2009. MOLCSAN, GABRIELLA. Traducendo Veneția ca un dat di Eugenia Bulat. Rivista Le voci della Luna. Nr.44.Quadrimestriale di Informazione e Cultura Letteraria
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
conduce, s-a dovedit a fi unul dintre cei mai populari regi scandinavi. Domnia sa a fost remarcabilă prin mulțimea și anvergura reformelor. El a declarat libertatea femeilor acordând dreptul legal de maturitate pentru femeile necăsătorite în 1858. Sora sa, Prințesa Eugenie a Suediei a devenit prima femeie care a fost declarată matură. I-a succedat fratelui său la 18 septembrie 1872 și a fost încoronat rege al Norvegiei la Catedrala Nidaros din Trondheim la 18 iulie 1873. Deviza sa a fost
Casa de Bernadotte () [Corola-website/Science/318131_a_319460]
-
Suediei și Norvegiei. Cuplul a primit ca reședință Palatul Arvfurstens, unde Sofia și Oscar au trăit liniștiți. Sofia a fost descrisă ca fiind calmă și contrlată, practică și sensibilă. Ea a avut o relașie bună cu socrii ei și cumnata Eugenie. Relația cu regele Carol și regina Louise a fost cumva tensionată. Sofiei nu-i plăcea frivolitatea de la curtea cumnatului ei și influența franceză pe care o vedea acolo. Până în 1861 Sofia a născut de trei ori în trei ani, însă
Sofia de Nassau () [Corola-website/Science/318130_a_319459]
-
A ales o școală creștină pentru băieți condusă de teologul și vicarului Gustaf Emanuel Beskow, la ale cărui predici ea a participat adesea. Sofia a fost interesată întotdeauna de religie, un interes pe care l-a împărțit cu cumnata ei Eugenie. Sofia a fost interesată de politică și s-a implicat în afaceri de stat de-a lungul vieții ei; uneori era prezentă ca observator la sesiunile parlamentare. În 1866 țara natală, ducatul de Nassau, a fost anexat de Prusia. După
Sofia de Nassau () [Corola-website/Science/318130_a_319459]
-
de sus poziție deținută vreodată de vreo jucătoare de tenis română. Simona a continuat parcursul foarte bun de la Roland Garros ajungând până în semifinala și la a treilea turneu de mare șlem al anului, Wimbledon. Aici a fost învinsă de canadianca Eugenie Bouchard cu scorul de 6-7(5), 2-6 după ce în primul set, la scorul de 2-2 a suferit o accidentare la gleznă. La o săptămână după turneul de la Wimbledon a participat la prima ediție a BRD Bucharest Open unde a reușit
Simona Halep () [Corola-website/Science/319222_a_320551]
-
Cernăuți. În 1866, după absolvirea Institului Teologic din Cernăuți, a fost numit ca prefect de studii la Seminarul clerical din capitala Bucovinei. În octombrie 1867 s-a căsătorit cu Minodora, fiica preotului Dimitrie Țurcan, parohul din satul Fundu Moldovei. Episcopul Eugenie Hacman al Bucovinei l-a hirotonit ca diacon la 29 februarie 1868 și apoi, după câteva zile, ca preot. A activat un an și jumătate ca administrator parohial la Biserica Sf. Nicolae din Câmpulung Moldovenesc, după care a fost transferat
Ghideon Balmoș () [Corola-website/Science/319320_a_320649]
-
ani, până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Ruinele catedralei au o mare valoare arheologică. Artefactele descoperite în Vasilău se află majoritatea la Muzeul din Cernăuți. Satul Vaslăuți este locul de naștere a primului mitropolit ortodox al Bucovinei, Eugenie Hacman (1793-1873). Datorită strădaniilor sale, o biserică autonomă bucovineană a existat timp de 70 de ani până la ocuparea Bucovinei de Nord de către URSS. Cu binecuvântarea sa, a fost construită o catedrală și o reședință mitropolitană în orașul Cernăuți. Satul este
Raionul Zastavna () [Corola-website/Science/315737_a_317066]
-
în Bucovina. În anul 1860 a fost desființată prima biserică (din lemn) a satului care a fost construită, după unele estimări, în jurul anului 1350. Ulterior, s-a construit o biserică nouă ce a fost sfințită în anul 1870 de către episcopul Eugenie Hacman. În anul 1902 a fost deschisă prima școală a satului. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Suceveni, de asemenea, intră în componența României, în cadrul Plasei Flondoreni a județului Storojineț cu o populație majoritar română. În
Suceveni, Adâncata () [Corola-website/Science/315086_a_316415]
-
Rolul lui Ilie Moromete i-a fost oferit inițial de regizor lui Gheorghe Dinică, un actor care interpretase roluri negative în cele mai multe filme. Dinică a acceptat în prima fază, dar a renunțat ulterior la rol. Într-un interviu ulterior acordat Eugeniei Vodă în anul 1999 la emisiunea „Profesioniștii”, Gheorghe Dinică a afirmat că regretă că a refuzat rolul Ilie Moromete, argumentându-și astfel refuzul său de a participa la "Moromeții: "„Îl iubeam prea mult pe Ilie și mi-a fost frică
Moromeții (film) () [Corola-website/Science/318586_a_319915]
-
Octavian Cotescu (impresarul), Marcel Iureș (Orfanik), Ovidiu Iuliu Moldovan (revoluționarul Hociotă), Adrian Mazarache (agentul secret Friecke), Irina Petrescu (contesa), Dorel Vișan (Partenie), Paul Lavric (Ionas), Flavius Constantinescu (Tomuț) și András Csiky (viceguvernatorul). Vocea care interpretează bucățile de operă este a Eugeniei Moldoveanu. Prima traducere în limba română a romanului a fost realizată de Victor Onișor la Sibiu, în 1897. Acesta este primul roman de Jules Verne tradus în română. Alți traducători ai cărții au fost scriitorii Ion Pas (care a publicat
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
Johanna Regina Sterzing, era germană, fiica unei familii de farmaciști sași din Făgăraș. Tatăl a fost înnobilat în anul 1873 și atunci, a adăugat la numele familiei titlul de baron „von Kövessháza”. Din anul 1892, a fost căsătorit cu baroneasa Eugenie Hye von Glunek, fiica, din a doua căsătorie, a renumitului jurist și fost ministru austriac al justiției si al învățământului, dr. Anton Josef Hye von Glunek (1807-1894). Cuplul a avut trei fii, care și ei au ales cariera militară: Adalbert
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
a căsătorit cu poloneza Emilia Clodnițchi (1826-1876), fiica brigadierului silvic din Voievodeasa. Cununia a avut loc în Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț, ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare. După absolvirea institutului, Iraclie a fost hirotonit ca preot de către episcopul Eugenie Hacman. Primul său loc de păstorire a fost în satul de huțani Șipotele Sucevei din ocolul Câmpulungului Rusesc, unde a slujit ca paroh între anii 1850-1857 și 1859-1865. Istoricul Ion Nistor afirmă că episcopul Eugenie l-a rânduit într-un
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
hirotonit ca preot de către episcopul Eugenie Hacman. Primul său loc de păstorire a fost în satul de huțani Șipotele Sucevei din ocolul Câmpulungului Rusesc, unde a slujit ca paroh între anii 1850-1857 și 1859-1865. Istoricul Ion Nistor afirmă că episcopul Eugenie l-a rânduit într-un sat huțănesc ca pedeapsă pentru corespondențele sale în care combătea atitudinea antiromânească care se instalase în biserica din Bucovina în perioada arhipăstoririi episcopului Hacman. După cum își amintea mai târziu Iraclie Porumbescu, locuința preotului din Șipote
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
să apere biserica și cimitirul ortodox pe care doreau să le ocupe țăranii trecuți la grecocatolicism. Cu toate acestea, lipsurile materiale (enoriașii nu plăteau niciun ban pentru preot și nici nu voiau să presteze robota) și atitudinea nebinevoitoare a episcopului Eugenie Hacman au determinat pe părintele Iraclie să ceară Consistoriului Eparhial să fie transferat din nou la Parohia Șipote. Cererea sa i-a fost acceptată abia în aprilie 1859. În anul 1865, preotul Iraclie Porumbescu a fost mutat la Stupca, un
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
anii 1884-1896. La Frătăuții Noi, preotul Iraclie a fost și învățător; el a organizat la școala din sat cursuri de industrie casnică, de împletituri (din nuiele, papură, paie ori pănuși) și de apicultură. El a criticat politica antiromânească a episcopului Eugenie Hacman care îi învinuia pe unii preoți de iredentism românesc pentru a-i discredita în ochii guvernului austriac. În 1893 a fost numit exarh arhiepiscopal, iar în 1895 egumen al Mănăstirii Putna. Iraclie Porumbescu a decedat la 13 februarie 1896
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
lui Mihail până în 1905. Au existat zvonuri conform cărora Beatrice urma să se căsătorească cu Alfonso al XIII-lea al Spaniei însă s-a dovedit a fi un zvon fals devreme ce el s-a căsătorit cu verișoara ei, Victoria Eugenie de Battenberg în 1906. La nunta lor, Beatrice l-a întâlnit pe vărul regelui Alfonso, Alfonso de Orleans y Borbón, infante al Spaniei, al 5-lea Duce de Galliera. Guvernul spaniol a obiectat ca un infante să se căsătorească cu
Beatrice de Saxa-Coburg-Gotha () [Corola-website/Science/315318_a_316647]
-
Beatrice l-a întâlnit pe vărul regelui Alfonso, Alfonso de Orleans y Borbón, infante al Spaniei, al 5-lea Duce de Galliera. Guvernul spaniol a obiectat ca un infante să se căsătorească cu o prințesă britanică care, spre deosebire de regina Victoria Eugenie nu voia să se convertească la catolicism. Regele a fost obligat să spună clar că în cazul în care nunta va avea loc, cuplul va trebui să trăiască în exil. Cu toate acestea, Beatrice și Alfonso au avut o slujbă
Beatrice de Saxa-Coburg-Gotha () [Corola-website/Science/315318_a_316647]
-
de Wales". Ca prinț britanic, Henry nu are nume de familie; totuși, asemenea altor nepoți pe linie masculină ai Elisabetei aII-a, el folosește numele teritoriul după care tatăl are titlul, adică "Wales" (așa cum Prințesa Beatrice de York și Prințesa Eugenie de York folosea "York", după tatăl lor, Prințul Andrew, Duce de York). În trecut, se obișnuia ca aceste nume de familie nu mai erau folosite la maturitate, iar după aceea, era folosit fie numai titlul, fie Mountbatten-Windsor este folosit când
Prințul Henry de Wales () [Corola-website/Science/315321_a_316650]
-
("Victoria Eugenie Julia Ena"; 24 octombrie 1887 - 15 aprilie 1969), a fost soția regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei. Ea a fost nepoată a reginei Victoria a Regatului Unit. Actualul rege al Spaniei, Juan Carlos este nepotul ei. Victoria Eugenie s-
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
Victoria Eugenie Julia Ena"; 24 octombrie 1887 - 15 aprilie 1969), a fost soția regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei. Ea a fost nepoată a reginei Victoria a Regatului Unit. Actualul rege al Spaniei, Juan Carlos este nepotul ei. Victoria Eugenie s-a născut la 24 octombrie 1887 la Castelul Balmoral din Scoția, Marea Britanie. Tatăl ei era Prințul Henry de Battenberg, al doilea fiu al Prințului Alexandru de Hesse din căsătoria morganatică cu Contesa Julia von Hauke. Mama ei era Prințesa
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
ei era Prințesa Beatrice a Regatului Unit, a cincea fiică a reginei Victoria a Regatului Unit și a Prințului Albert de Saxa-Coburg-Gotha. Deoarece Prințul Henry era produsul unei căsătorii morganatice, el era numit "Prinț de Battenberg" prin mama sa. Victoria Eugenie a primit acest nume de la bunicile sale și de la nașa sa, împărăteasa Eugenia, văduva fostului împărat Napoleon al III-lea al Franței, care trăia în exil în Marea Britanie. În familie i se spunea "Ena". Victoria Eugenie a crescut în casa
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
prin mama sa. Victoria Eugenie a primit acest nume de la bunicile sale și de la nașa sa, împărăteasa Eugenia, văduva fostului împărat Napoleon al III-lea al Franței, care trăia în exil în Marea Britanie. În familie i se spunea "Ena". Victoria Eugenie a crescut în casa reginei Victoriaș monarhul britanic permisese fiicei sale Beatrice să se căsătorească cu condiția ca ea să rămână să-i țină companie și să devină secretarul său personal. Așa încât, Victoria Eugenie și-a petrecut copilăria la Castelul
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
familie i se spunea "Ena". Victoria Eugenie a crescut în casa reginei Victoriaș monarhul britanic permisese fiicei sale Beatrice să se căsătorească cu condiția ca ea să rămână să-i țină companie și să devină secretarul său personal. Așa încât, Victoria Eugenie și-a petrecut copilăria la Castelul Windsor, Balmoral și la Casa Osborne. Tatăl ei a murit în timp ce efectua serviciul militar după ce a contactt febră în Africa în 1896. După moartea reginei Victoria în 1901, familia Battenberg se mută la Londra
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]