1,739 matches
-
într-un raglan putrezit. Deșiratul tremura din toate încheieturile, din cauza lipsei îndelungate a drogului. Ținând atașată la persoana sa, c-o sfoară petrecută peste mijlocul raglanului, o sacoșă în care adunase răbdător, peste zi, resturi de sandvișuri, cotoare de măr, eugenii lefterite de prin coșurile de gunoi. Destinate, de cele mai multe ori, să fie pierdute așa, doar de amorul artei. - Da, bă... Ce e?... Ce e?!... Ți-ai pierdut eugenia? se auzi, de sub un soi de sălaș natural, întocmit din boscheți, trunchiuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în care adunase răbdător, peste zi, resturi de sandvișuri, cotoare de măr, eugenii lefterite de prin coșurile de gunoi. Destinate, de cele mai multe ori, să fie pierdute așa, doar de amorul artei. - Da, bă... Ce e?... Ce e?!... Ți-ai pierdut eugenia? se auzi, de sub un soi de sălaș natural, întocmit din boscheți, trunchiuri de copaci și ciulini, șoapta unui bărbat negricios, la care, într-adevăr, se remarca doar albul ochilor, mirosul și pălăriuța semănând cu un clop. Plus superioritatea liniștită a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înainte ca, slujindu-se de ea, să-l răsucească pe posesor, cu chipul către clădirea Casei de Cultură. - Stai, bă, că nu ți le-am mâncat eu, protesta cu veselie negriciosul... Șezi, bă, potolit că nu pun eu gura pe eugeniile tale... Bă, dacă mi-ai șifonat catifeaua, să știi că înțep la tine până începe burta a-ți emite bulion... Nu din dușmănie. Ca să aibe mă-ta să presare mirodenie peste sarmale! - ...Uite! îi arătă înfuriat deșiratul, după ce-i descolăci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
metalice, verzui, răsturnate și întinzîndu-și, ca pe o rufă, pe mutră zâmbetul lubric - și n-are nici vreo față prea tamponată, poți să-i zici, din partea lui moa, să treacă... Ca s-o las să mă muște o dată de eugenie... Zi-i vrăjitoarei că, pentru ea, țin eu mereu eugenia încălzită... - Cât n-am scurmat eu, bă, la șanțurile Nicoloaicei... de mi-am făcut palmele purulente de la târnăcop și lopată... de mi-am ferfelițit și frumusețe de fluiere ale picioarelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mutră zâmbetul lubric - și n-are nici vreo față prea tamponată, poți să-i zici, din partea lui moa, să treacă... Ca s-o las să mă muște o dată de eugenie... Zi-i vrăjitoarei că, pentru ea, țin eu mereu eugenia încălzită... - Cât n-am scurmat eu, bă, la șanțurile Nicoloaicei... de mi-am făcut palmele purulente de la târnăcop și lopată... de mi-am ferfelițit și frumusețe de fluiere ale picioarelor, ca să nu mă doară pe mine în coclender de eugenia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
eugenia încălzită... - Cât n-am scurmat eu, bă, la șanțurile Nicoloaicei... de mi-am făcut palmele purulente de la târnăcop și lopată... de mi-am ferfelițit și frumusețe de fluiere ale picioarelor, ca să nu mă doară pe mine în coclender de eugenia ta!... ...Bă, pe noi ăștia, ai ei, de la noi din cartier, ne-a scos într-o dimineață, nașparlia, ca naziștii, la robotă forțată... Pe unii ne momise că cică să-i tămăduim canalizarea... Mie-mi zisese, ademenindu- mă, cică: Haide
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi era inimii încă vălătucul cărnii fierbinte și-i plăcea la câine să răscolească cu fălcile prin ea... - Auzea și Chiose - îl imită și cataroiul - cât era fermecătoarea de ordinară! O dată n-o mai lăsa să i se atingă de eugenie... completă omul cu țol putrezit, cocoțat, în urmărirea noastră, pe-un pinten de zidărie, lămuri Gabi cel Norocos. De pe care pinten, pe lumină, i s-ar fi etalat, câțiva metri în jur, întregul plan al etajului. Nu-i vorbă că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cum începuseră să fie dizolvați atâția desăvârșiți inițiați în pasta cafenie. Cum se treziseră împărțiți, ca niște cărți de joc, printre picăturile de fiere, firele de tutun și chiar și la acesta, ce se lăudase a nu consuma, firimituri de eugenie. 65 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Un fluier cu bilă al unui caraliu șef șuieră, dând semnalul ridicării blocajului. Semaforul clipi. Iar lumina verde expulză coaja de nucă a taximetrului în uriașul bol al intersecției bucureștene, șters pe dinăuntru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la genunchi, iar eu mi am găurit haina, la capătul mânecii. Nu mai conta. Eram murdari din cap până-n picioare de pământ și frunze. Și uzi până la piele. Goanță se văieta de foame (l-a potolit Libelula repejor cu o eugenia). Zău, măi Goanță, nu știu cum de-ți vine să mănânci și acum!, Îl mustră fata scurt. Groapa a fost, totuși, reușită. Destul de adâncă și de Încăpătoare. L-am așezat ușor, tremurând de emoție. Libelula plângea. S-a desprins ultima de lângă strania
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
urma să o fac trăind printre ei, universitatea Vieții, facultatea Omenie. De câte ori îmi amintesc de ei, un sentiment de dragoste și căldură îmi cuprinde sufletul în brațe și aș dori să strig din depărtare și de peste ani: „Marie, Gheorghe,Veruță, Eugenie, Petre și Galina, lele Anișoară, Tudoriță și Serghei, Marie și Vladimir! Vă iubim pe toți și ne este tare dor de voi!”. Fiecare gospodină cocea pâinea pentru familia sa în cuptoare acasă. Sâmbăta seara, în casa noastră se aduna atâta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
seara, cabana era plină ochi, iar Hunter părea să se distreze de minune. Lipsea o singură persoană: Marci. Nu Își făcuse apariția, iar nenumărații oaspeți pe care Îi invitase tot Întrebau de ea. Unde era? I-am zărit pe Camille, Eugenie, fiica ei de șaptesprezece ani, Henri și Lauren Înșirați pe carpetele de blană de oaie de lângă foc, ronțăind flocon de Megève din boluri. Poate știau unde trebuise Marci să meargă. Eu și Hunter am mers până la ei să stăm puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era Încălțată cu o pereche de cizme imense, albe și pufoase. Arătau ca niște imense prăjituri, din acelea făcute cu gelatină și sirop de porumb, care se tăvălesc În mult zahăr pudră. —Deja le-a cam trecut moda, mami, spuse Eugenie, uitându-se la mama ei cum s-ar uita cineva la o rudă săracă. Toți puștii din Monaco purtau genul ăsta de après-ski mițoși, pe roz și pe violet, anul trecut. Eugenie se ridică și se Îndreptă către prietenii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Deja le-a cam trecut moda, mami, spuse Eugenie, uitându-se la mama ei cum s-ar uita cineva la o rudă săracă. Toți puștii din Monaco purtau genul ăsta de après-ski mițoși, pe roz și pe violet, anul trecut. Eugenie se ridică și se Îndreptă către prietenii ei, care erau toți Îmbrăcați În blugi foarte mulați, veste din blană și ghete scumpe din piele de cal sau din piele tăbăcită de căprioară. Înfățișarea lor te ducea cu gândul la ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
terasei. Sophia se Întoarse și ne văzu. Zâmbi și veni spre masa noastră. Când ajunse, spuse. —Lauren! Bună! Sylvie! Îți mulțumesc mult pentru aseară. Lui Pierre i-a plăcut foarte mult petrecerea... un loc așa de drăguț... am auzit că Eugenie a făcut striptease... În bazinul vostru cu apă fierbinte... Ceva mi-a atras privirea. Dacă nu mă Înșelam, acolo, atârnând doar un pic mai jos de marginea T-ului de la tricoul Sophiei, se afla un pandantiv. De fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
m-am gândit eu. M-am mai uitat o dată, sperând că nu se băga de seamă că eram prea atentă, dar Sophia Îmi observă privirea. —Mi-ai văzut cadoul de Crăciun, Sylvie? În timp ce Sophia ne cadorisea cu detalii despre poznele Eugeniei, Își Învârtea pe deget minunata bijuterie, ca apoi să și-o ducă la gură și să Înceapă să ronțăie la ea. Oare mă sfida În față? Sperând să Îmi ascund tristețea din priviri, am Înhățat de pe masă noii mei ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
primea câte o parte egală, de 5 hectare, pe Dealul Murgului (Județul Iași). În același document din 1923 se mai specifica întregirea proprietății lui Gheorghe N. Chirilă, fiul Elenei și al lui Neculai I.Chirilă, prin cumpărarea de la surorile lui (Eugenia N. Chirilă, Ruxandra N. Chirilă și Maria N. Chirilă) a imobilului și a pământului din Str. Tătărași 4 (73), mențiuni confirmate și în actul din 6 aprilie 1920. Sursele documentare provenite din arhiva personală a familiei Chirilă conțin referiri la
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
ALBERTO VÁZQUEZFIGUEROA TUAREG Traducere din limba spaniolă și note de DAN MUNTEANU COLAN și EUGENIA ALEXE MUNTEANU Tatălui meu „Alah este mare! Lăudat fie Alah! Cu mulți ani în urmă, când eram tânăr și picioarele mă purtau zile de-a rândul pe nisipuri și bolovănișuri fără să simt oboseala, într-o bună zi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
generația sa, era cu siguranță singurul capabil să prevadă progresul pe care avea să-l facă biologia. Dar totul ar fi mers mult mai rapid dacă nu ar fi existat nazismul. Ideologia nazistă a contribuit mult la discreditarea ideilor de eugenie și de ameliorare a rasei; a fost nevoie de mai multe decenii pentru a reveni la ele. Michel se ridică, scoase din bibliotecă un volum intitulat Ce Îndrăznesc să gândesc. — E scris de Julian Huxley, fratele mai mare al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o aud că face ochi și ea. Nu intră la mine. Se duce direct în baie, unde se bălăcește vreo două ore. Mă roade o foame teribilă. Îmi aduc aminte că în geantă mi-au mai rămas de pe drum câteva Eugenii. Din nou destinul mi-e favorabil. Ronțăi biscuitele nostru național, cel care ne-a salvat sufletul în timpul comunismului, când nu găseai nici carne de veveriță, darmite de porc. Pe masa de nuiele din dormitor e un casetofon vechi. Înăuntru are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aflai În autobuz, iar cînd ai coborît, veneai acasă, - ea, din Întîmplare aștepta În stație, sub felinarul abia arzînd, și recunoscîndu-te, ți-a rostit numele, vădit bucuroasă: - Vai, ce fericită sînt că vă văd! Vă mai aduceți aminte? Mă numesc Eugenia Săndulescu... M-ați judecat, mi-ați salvat viața. Era vorba de o delapidare. Am vrut să vin la tribunal, n-am Îndrăznit. M-au grațiat. A dat să-ți sărute mîna, pe care ți-a cuprins-o cu tărie. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
limba maternă fusese franceza, nu româna (invers decît la Cioran), uitase să vorbească românește. Senilă, ciripea franțuzește pe străzile Bucureștiului; îi întreba pe trecători cum să ajungă acasă și-o înțelegea cine putea. "Ba știi de ce te gîndești la tant' Eugenie, se aude imposibila voce de-a doua. Bătrînețea e-o boală. Mai rău, o rușine, o boală rușinoasă. Te simți stînjenită de vîrsta ta, de felul cum arăți. Ai vrea să ai pielea feței întinsă ca a lui Șichy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asta... Nadina interveni repede cu explicația: ― L-am cules și pe el, ca să fim compania mai mare... Nu te superi? ― O, se poate? Din... Vmse să zică "dimpotrivă", își luă seama, se întrempse, ocoli mașina pe la spate, și, sărutând mâna Eugeniei, o ajută să coboare. Câțiva servitori se învîrteau să descarce lucrurile și nu știau ce să facă. Nadina observă și zise șoferului: ― Vezi, Rudolf, să nu se piarză ceva de-a coniței Jenny! Titu Herdelea stătea deoparte foarte rușinat că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
te refuz!" Nu putea spune admiratorilor săi că atunci când și-a înfipt mâna în buzunar a scos portotelul și a achitat anticipat pe șase luni leafa protejatului său, suma fiind contabilizată în registre ca donație din partea domnului deputat Gogu Ionescu. Eugenia îl îmbrățișă și-l felicită grațios, satisfăcîndu-i astfel pe deplin amorul propriu. Pe urmă amândoi făcură urări tânărului și-l poftiră la masă într-o zi, după ce va fi luat contact cu jurnalul. ― Vezi, mai pune și despre mine cîte-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
decorațiile. Sute de mâini se întindeau și se strângeau. În fața estradei prezidențiale era un vălmășag de fracuri. Ici-colo, câte un reprezentant al națiunii ridica ochii spre tribune, căutîndu-și invitații sau schimbând bezele cu vreo floare zâmbitoare. ― Uite pe Gogu! șopti Eugenia mișcată, Nadinei, care avea pe figură un surâs de satisfacție. De jos, Gogu Ionescu, jovial, făcea niște semne pe care nimeni nu le înțelegea, dar la care Nadina, închipuindu-și că întreabă dacă e mulțumită cu locurile ce i le-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Mersi. Perfect. Ai fost încîntător. Gogu dispăru printre fracuri. Peste câteva clipe însă apăru din nou de mână cu Raul Brumaru, care saluta de zor și spunea ceva ce nu se auzea. ― Dar ăsta ce caută în incintă? întrebă, din spatele Eugeniei, Grigore. ― Cum ce caută? zise Nadina firesc. El nu lipsește de nicăieri. Și pe urmă are foarte multe relații, încît intră pretutindeni... Deodată se făcu o mișcare în incintă. Pe ușile laterale alte fracuri se îmbulzeau înăuntru. Din dreapta intrau arhiereii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]