11,414 matches
-
A. (pseudonim al lui Avram Reichman; 1.XII.1889, București - 1942, București), poet și dramaturg. Originar dintr-o familie relativ înstărită, D. învață la școala evreiască „Moira” și la Liceul Evanghelic (de limbă germană) din București. După bacalaureat (1906) pleacă la Bruxelles și, obligat de părinți, urmează cursurile Facultății de Științe Juridice, obținând titlul de doctor în drept. Trece apoi la Paris, unde, pe cât se pare
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
Mircea Scarlat). Înrâurite de lirica deceniului 1910-1920, versurile din reviste sau acelea alese pentru a fi incluse în cele două cărți ale sale reflectă, într-o transcriere poetică uneori inspirată, alteori copleșită de tezism, preocupări specifice în primul rând intelectualității evreiești a epocii. Unele dintre ele, care depășesc totuși acest orizont de percepție lirică, mai pot fi citite cu interes. Nu întâmplător, N. Iorga remarca poemul Cântecul pomului. D. își compunea poezia cu precădere pentru a fi recitată. Temele abordate sunt
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
credințe, rolul cetăților grecești a fost mare ca exemplu, doar prin Marsilia a pătruns creștinismul în Galia. Prin urmare, tot creștinismul balcanic, înainte de Constantin (306-337), va fi legat de coastele Mării Negre, de stațiile marilor drumuri imperiale, de existența unor sinagogi evreiești. Creștinismul este legat de țărmul sudic, răsăritean și nordic al Pontului. Prin răspândirea în cetățile pontice și prin ceea ce a plecat din aceste centre, mult mai mult decât prin propagandele misionare și influențe oficiale puțin cunoscute din vremea constantiniană, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cetatea Albă, cu corabia unui genovez (frânc), străbătând Marea Neagră ca să-și vândă marfa aici, unde orașul era controlat de tătari. Din textul lucrării amintite aflăm că aici se aflau medici din India și Persia, veniți pe drumul caravanelor, o colonie evreiască (un ghetou), iar conducerea cetății o avea o căpetenie tătară, care ținea scaun de judecată, supus hanului mongol al Hoardei de Aur. Un al treilea port din aceste regiuni, unde aflăm genovezi, era Lycostomo (nume grecesc, adică "gura lupului"), această
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apărută la București, lunar, din ianuarie până în iulie 1911 și, ca serie a doua, din mai 1937 până în august 1940, sub îngrijirea lui Horia Carp (care la un moment dat figurează ca director). Revistă ilustrată „pentru literatura și arta renașterii evreiești”, C. are un profil enciclopedic și se consideră „o tribună” de dezbatere, „tribună de cercetare și de muncă culturală constructivă”. La reapariție, într-un timp istoric dramatic, revista reia ideea neangajării politice, aducând câteva nuanțări: „Nu va face politică, dar
CULTURA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286578_a_287907]
-
nuanțări: „Nu va face politică, dar își va spune cuvântul ori de câte ori se vor discuta și vor fi în cumpănă valorile noastre culturale sau instituțiile unde aceste valori se procreează în nesfârșita lor continuitate”. În general, se publică materiale de propagandă evreiască și de susținere a oamenilor de cultură evrei din România, ca replică la publicațiile antisemite ale timpului. În primul număr din 1937, I. Niemirower semnează articolul Hasidismul și takidismul în România, iar Enric Furtună schițează un portret al poetului Leon
CULTURA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286578_a_287907]
-
Leowenstein scrie despre Eugen Relgis. Apar frecvent semnăturile lui A. Axelard (unul dintre cei mai asidui colaboratori), Iuliu Barasch, Ury Benador, Al. Dominic, Barbu Nemțeanu, Emil Dorian (poezie). Se inserează studii biblice, însemnări despre artă (Iosif Iser), partituri de muzică evreiască. În 1938-1939 revista își mărește numărul de pagini la douăzeci, dar va apărea cu întreruperi, printre colaboratori aflându-se Barbu Lăzăreanu, Marcel Iancu, I. Peltz. Preocupările și lista de colaboratori rămân neschimbate până la ultimul număr, în care redacția inserează un
CULTURA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286578_a_287907]
-
hotel la complexul turistic Capitol (1976-1977). A debutat în „Gazeta literară” (1964). A colaborat la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Tomis”. Debutul editorial îl reprezintă romanul Banchetul, apărut în 1967. Prospectarea vieții studențești (Banchetul), construirea unui nou cartier pe ruinele ghetoului evreiesc (Provincia sufletelor, 1985), salvarea pământurilor gospodăriei agricole de stat de inundații sau pregătirea vilelor foștilor aristocrați pentru a primi pe muncitorii sindicaliști veniți la odihnă (Trinitate confidențială, 1968) sunt câteva dintre tentativele lui B. de a-și racorda tematic prozele
BERBECARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
Activează în gruparea literară „Licht” și editează bilunarul „Der Hamer” (1916, împreună cu Iacob Botoșanschi), revista „Inzl” (1935, împreună cu Marius Mircu) și periodicul „Șoibn” (1936), la care figurează ca girant responsabil. După 1944 este membru în comitetul central al Consiliului Democratic Evreiesc. Între 1947 și 1954, a ocupat postul de secretar literar al Teatrului Evreiesc de Stat din București. Ca dramaturg, și-a făcut intrarea, în 1927, în cercul Sburătorul, devenind unul dintre devotații cenaclului lovinescian, căruia îi datorează, poate, orientarea spre
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
Botoșanschi), revista „Inzl” (1935, împreună cu Marius Mircu) și periodicul „Șoibn” (1936), la care figurează ca girant responsabil. După 1944 este membru în comitetul central al Consiliului Democratic Evreiesc. Între 1947 și 1954, a ocupat postul de secretar literar al Teatrului Evreiesc de Stat din București. Ca dramaturg, și-a făcut intrarea, în 1927, în cercul Sburătorul, devenind unul dintre devotații cenaclului lovinescian, căruia îi datorează, poate, orientarea spre roman. Ca publicist și scriitor în limba română, B. își începe cariera la
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
eșecurile acestui tânăr intelectual sunt simptome ale unei împotriviri organice la norma care obligă individul să intre într-un rol anume. Intenția autorului a fost de a face din „viața romanțată” a personajului o imagine a epocii și a lumii evreiești, retrasă într-un ghetou moral. El adoptă însă o formulă narativă hibridă, alternând sau amestecând cronica realistă a unui mediu cu textul subiectiv al lui Baruch, a cărui densitate pune în umbră teza. Realitatea ghetoului ajunge la cititor prin filtrul
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
Uniunii Ziariștilor Profesioniști. Scria bine, cu incisivă dezinvoltură, întotdeauna informat și păstrând în genere o cumpănă a judecății. Se mai inflama din când în când, ca în riposta dată lui A.D. Xenopol, Les Juifs roumains (1903), succint expozeu asupra chestiunii evreiești la noi. Lepădând afabilitatea surâzândă, socialistul cu gambetă scoate aici câteva scrâșnete. Dar îndeobște e volubil și sagace, un atu al comentariilor sale fiind bunul simț. Asistând, în calitate de cronicar teatral, la un șir de premiere, constată că mizanscenele sunt covârșite
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
luăm un exemplu notoriu, care nu constituie excepție de la regula palestiniană. Hanadi Darajat era studentă la Drept, visa la un birou propriu de avocatură și avea 28 de ani. Nu cu mult timp în urmă, cu o zi înainte de sărbătoarea evreiască Yom Kippur, a detonat cele 15 kilograme de explozibil, cu care își înfășurase trupul, într-un vestit restaurant din Haifa. Decizia ei a însemnat moartea a 19 civili și rănirea altor 30. Secolul al XXI-lea pare că se află
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
din Irak. Televiziunea Al Manar s-a aflat la originea falsei știri potrivit căreia serviciile de securitate israeliene ar fi știut dinainte despre atentatele de la New York și Washington și, în consecință, ar fi avertizat patru mii de americani de origine evreiască să nu se prezinte la lucru, în World Trade Center, în fatidica zi de 11 septembrie 2001. Al Qaeda a obținut prin atentatele de la Madrid o victorie majoră influentând decisiv rezultatul alegerilor din Spania. Deși toate sondajele de opinie indicau
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
OEP în Franța, și unul din asistenții săi. 5 august, 1978 atac la reprezentanța OEP din Islamabad, Pakistan. 17 ianuarie, 1980 este asasinat Youssouf Mubarak, directorul unei biblioteci și magazin palesiniene din Paris. 27 iulie, 1980 atac asupra unei școli evreiești din Avers, Belgia; revendică asasinarea atașatului comercial în Bruxelles. 1 mai, 1981 asasinarea Președintelui Asociației de prietenie austro-israeliană, Heinz Nittel, în Viena. 1 iunie, 1981 asasinarea reprezentantului OEP în Bruxelles, Naim Khadem. 29 august, 1981 atacarea unei sinagogi din Viena
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
ca rezultat 2 morți și 17 răniți. 3 iunie, 1982 încercare de asasinare a ambasadorului israelian în Marea Britanie, Shlomo Argov, ceea ce a dus la începerea războiului israelian împotriva prezenței OEP în Liban. 9 august, 1982 atac cu mitraliere în restaurantul evreiesc Goldberg din Paris. 26 august, 1982 încercare de asasinare a consulului Emiratelor Arabe Unite din Bombay, India. Încercare de asasinare a unui diplomat kuweitian în Karachi, Pakistan. 16 septembrie, 1982 asasinarea unui diplomat kuweitian în Madrid. 19 septembrie, 1982 atac asupra unei
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
de copii). * 2011. Un terorist norvegian a ucis în capitala Norvegiei și pe insula Utoya din apropierea acesteia, peste 90 de persoane (între care și tineri de la o școală de vară). * 2012. Un extremist islamist a deschis focul într-o școală evreiască din Toulouse (Franța), ucigând 3 copii și 1 adult. Totalul victimelor atribuite lui, însă, se ridică la 7 (printre care și 3 militari). Anexa 3 APĂRAREA ÎMPOTRIVA TERORISMULUI ÎN VIZIUNEA NATO* * combaterea terorismului este și va fi prioritate pentru NATO
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
relația dintre solomonari și balauri vorbește și Ion Creangă în cunoscuta sa nuvelă Moș Nichifor Coțcariul (1877). Evreica Malca, fiica jupânului Strul din Tg. Neamț, nu este înspăimântată doar de lupi (licofobia este percepută de români ca fiind o „maladie evreiască” ; cf. 205), ci și de balauri. Noroc cu Moș Nichifor, care o liniștește : „Eu unul știu solomonii și nu mă prea tem nici de balauri”. „Da’ ce-s acele solomonii ?”, îl întreabă curioasă Malca. „Asta nu se poate spune”, zice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vorba de practici similare (psihanodia, incubatio, iatromanția etc.) atestate în aceeași zonă geografică (Moldova) și cam în aceeași epocă (secolele XVII-XVIII). Evident, Moshe Idel rămâne precaut, nefăcând legături mecanice. El vor- bește doar de o posibilă „consonanță” între „tradițiile mistice evreiești existente în surse mult mai vechi și practicile mistico- -magice în vogă în aria geografică din care a apărut hasidismul” (132, pp. 250-252). Unguentele halucinogene folosite de vrăjitoarele din Antichi- tate (vezi Apuleius, Măgarul de aur, III ; și Ovidiu, Metamorfoze
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vârtoasă. Poate că acesta era „vinul închegat”. Contemporan cu întemeietorul hasidismului, Israel Zamosc (mort în 1772) scria că Baal Șem Tov și discipolii săi „înotau în vin și se îmbătau cu rachiu”. Fiind vorba de un adept al Ilumi- nismului evreiesc (Hascala), deci opozant al hasidismului, am putea crede că Israel Zamosc exagera, în încercarea de a-i discre- dita pe hasizi. Totuși, mai toate documentele, inclusiv cele redactate de hasizi, vorbesc despre folosirea băuturilor alcoolice tari în viața de zi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-o, rabinul și-a vândut centura, cumpărându-și rachiul dorit. „Acum mi-am asigurat mie însumi un loc în Lumea de Apoi”, a declarat rabinul Iacob Isaac (187, p. 202). Vorbind despre călătoriile în lumea de dincolo practicate în mistica evreiască târzie, Ioan Petru Culianu constată faptul că rabinii hasidim și habadnici „nu se opuneau extazului indus în mod artificial” (191, p. 244). Muzica, dansul și impulsurile sexuale, alcoolul, tutunul „și alte stimulente” (în formularea lui Dubnov) își aduceau contribuția la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
limbă aveau copiii ajunși la adolescență fără să fi putut vreodată vorbi cu cineva. Ca atare, dădu poruncă doicilor și dădacelor să-i hrănească pe prunci [...], interzicându-le să le vorbească. Voia să afle astfel dacă ei [nou-născuții] vorbeau limba evreiască, care a fost cea dintâi, sau greaca, sau latina, sau araba ; ori dacă nu cumva vorbeau tot limba propriilor părinți, din care se născuseră. Dar [suveranul] se strădui fără nici un rezultat, întrucât copiii sau pruncii mureau cu toții (Cronica, 1282) (4
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unde fata nu joacă,/ unde în răscruce/ nu e stâlp să urce” sau „unde Dumnezeu nu se pomenește,/ unde diavolul locuiește”. d) Obiecte și gesturi apotropaice la hotare : înfigerea uneltelor/ armelor în pragul casei, pentru îndepărtarea furtunilor și grindinei, practica evreiască de a monta pe canatul ușii Mezuza (crezul mozaic caligrafiat pe pergament), ungerea de către vechii evrei a canatului ușii cu sângele mielului pascal (Ieșirea, XII, 7), stin- gerea de către creștini a lumânării de Paști de pragul de sus al ușii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care merită a fi reprodusă, de vreme ce situația economică, astfel precum se descrie, prezintă multe analogii cu cea din Moldova. În orice caz, după atâtea denigrări repetate de Alianța izraelită și de presa apuseană, care-n mare parte e 'n mâni evreiești, începe a se face lumină și în această cestiune. Știm prea bine că există mulți publiciști pentru cari evenimentele din Ungaria vor fi o oroare, însă nu de indignarea 198 {EminescuOpXIII 199} lor poate fi vorba, nici de umanitarismul ideologic
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
țară, e o dovadă mai mare decât goana din Pojon că există optima forma o cestiune izraelită în Ungaria. D. Tisza ordonă capilor municipiilor să fie cu băgare de seamă la agitațiunile ce pornesc din partea așa numiților antisemiți în contra populațiunii evreiești și să intervie numaidecât la orice turburare a ordinei publice, pentru ca viața și averea izraeliților să nu sufere neajunsuri. Antisemitismul e așadar în floare și antisemiții formează în țară un partid puternic, cu multe ramificări. S-ar putea zice că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]