2,253 matches
-
efortul este unul de argumentare a afirmațiilor și cercetărilor întreprinse. Astfel, cercetarea științifică modernă a înregistrat și atitudini oneste, echidistante și obiective față de subiecte precum divinația sau magia. Este mai greu să ne pronunțăm asupra abordărilor venite dinspre practicanții sau exegeții care se consideră specialiști în domeniul magiei. Deși nu atacă cercetările științifice ale practicilor magice și divinatorii, lucrările apărute pe piața românească (fie că sunt traduse sau nu) ne ridică unele semne de întrebare asupra veridicității și onestității demersului. Adesea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
care au surprins și aspecte legate de geomanție sunt, în special, cele semnate de Tudor Pamfile, Pământul după credințele poporului român, București, 1924; Moses Gaster, Literatura populară română, ediție îngrijită de Mircea Anghelescu, București, Ed. Minerva, 1983. 97 Unul dintre exegeții și intepreții cei mai recunoscuți ai lui Nostradamus a fost românul Vlaicu Ionescu, membru al New York Academy of Sciences. În lucrarea sa Nostradamus, profet al lumii moderne (traducere de Alina Beiu-Deșliu, București, Ed. Albatros, 1999), autorul face proba erudiției sale
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
stătătoare, prefigurată deja în ideile sale majore [Stănciulescu, 1996:44-46]. 10 O dată mai mult, vom înțelege că tot ceea ce omul a descoperit ca fiind valabil pentru timpurile actuale, se regăsește ca germene în adevărurile sau practicile timpurilor originare. 11 Potrivit exegeților, textul ebraic original nu conține noțiunea de "coastă" (prezența sa în Septuaginta datorîndu-se unei erori de traducere), ci pe aceea de "parte" (din esența omului): "Atunci El Yahweh a adus somn greu asupra omului și, în vreme ce el a adormit, El
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a-i imprima valențe noi, e supusă riscului unui derapaj spre artificial, prin frecventarea unei piste false, neproductive. Oricum, e vorba de o latură prea puțin cercetată, iar depășirea abordărilor strict estetiste ar putea constitui o provocare pentru orice tânăr exeget. Găsim îndreptățită remarca unui subtil și consecvent comentator al operei argheziene: Nici un cercetător literar n-a studiat încă până la acest apogeu al vîrstei (în ambele înțelesuri ale cuvântului vârstă) argheziene risipa de talent și de idei a gazetarului"90. Cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
despre creația sa) își va preciza limitele fără echivoc: "într-o caracterizare a viziunii sale (Tudor Arghezi, n.n.) despre om și lume, vom face abstracție de pamflet ca strict mijloc polemic"96. Prospectând terenul religiozității, al tensiunilor metafizice exprimate liric, exegetul e interesat în special de pamfletul anticlerical și de înțelegerea spiritului iconoclast. Intră așadar în sfera preocupărilor sale critice textele în care raportarea la real/actual se diluează într-atât în ficțiune încât "satira trece din pamflet în viziune sarcastică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
asertivă, ca respingere argumentată, într-un dialog cu un destinatar concret, ale cărui teză și persoană fac obiectul unei ironii aparte. În acest din urmă caz (dezvoltat la momentul potrivit), vom descoperi discursul unui alt Arghezi, ocolit cu obstinație de exegeți. Urmărind mai departe relația dintre biografia omului și cea a scriitorului, trebuie precizat că a doua încarcerare, consecutivă publicării celebrului pamflet "Baroane" în Informația zilei (1943)129, are o dublă semnificație pentru demersul nostru: din punct de vedere strict biografic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dată) meritele și calitățile: "Dacă citiți Facla, și am motive să cred că o citiți, veți fi aflat, ca un bărbat de știință documentară cum am onoarea să vă cunosc..." [s.n.] Dacă scrisoarea deschisă argheziană nu a suscitat deloc interesul exegeților e pentru că, probabil, nu i se recunosc defel atributele literarității. Încetând să ne întrebăm unde se termină proza ideilor și unde începe intenția artistică (la modul în care o face Mircea Anghelescu, în prefață la I. Heliade Rădulescu, Versuri și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mai prestigioși scriitori a constituit sursa unor cercetări de excepție, de la Courier la Léon Bloy, la Zola, la Bernanos până la Péguy, pentru a da doar câteva dintre numele cele mai cunoscute, ne întrebăm, firesc, ce a inhibat, la noi, curiozitatea exegeților de a sonda terenul eteroclit al publicisticii dintr-o perspectivă mai largă și mai generoasă, cu atât mai mult cu cât teoria, în domeniul literalului și a literarului, ne oferă, astăzi, un instrumentar atât de tentant. Una dintre explicații ar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Iar un creator de "covoare contemporane" s-ar dezonora dacă n-ar exprima "o cultură făcută din semne ce creează un limbaj cromatic în tonuri rare și poetice". Ce plastician nu se măgulește sau, mai degrabă, nu este creditat de exegeți că "formează sintagme vizuale" și că inventează "un limbaj plastic" care reclamă "o lectură riguroasă"? Fără îndoială, cu cât imaginea se impune mai puțin prin mijloacele proprii, cu mai mult are nevoie de interpreți care s-o facă să vorbească
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
culturi, ci și «hermeneuții».“ „Nu ești istoric al religiilor pentru că stăpânești un număr de filologii diverse, ci pentru că ești capabil să ordonezi faptele religioase într-o perspectivă generală. Istoricul religiilor nu se com portă ca un filolog, ci ca un exeget, ca un interpret.“ Multitudinea perspectivelor presupune, în viziunea lui Eliade, inclusiv integrarea unor dimensiuni culturale care nu țin neapărat de registrul academic. O atenție privilegiată este acordată, de exemplu, fenomenului artistic. Hermeneutul va găsi moduri noi de expresie pentru mesaje
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
se aplică acest standard"233, înțelegându-se că e vorba de standardul ce privește potențialul de realizare. În acest punct, Mannheim apreciază că determinarea concretă a diferenței este extrem de dificilă, implicând participarea directă a observatorului, ceea ce poate reprezenta, potrivit anumitor exegeți ai scrierii mannheimiene, un indicator al plasării gânditorului în miezul dezbaterilor intelectuale specifice epocii sale, în care ideologii diferite încercau să-și impună principiile. Ceea ce putem constata este că Mannheim nu opune utopia realității "în sine", ci unei realități socio-istorice
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cu simțurile externe, trece prin simțurile interne și se desăvârșește la nivelul intelectului, iar accesul la lucrurile extramentale se realizează cu ajutorul unor entități intermediare. Rolul pe care aceste entități intermediare îl joacă în cunoaștere constituie obiectul unui duel contemporan între exegeții lui Toma. De o parte a acestui duel argumentativ se află adepții unei inter pre țări realiste, printre care se numără Norman Kretzmann, Do minik Perler sau Eleonore Stump, care consideră că accesul la obiectele extramentale este unul nemijlocit, entitățile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nu este acela de a pune cele două versiuni de exces hermeneutic sau, dimpotrivă, de omisiuni pe seama unor acte deliberate, ci doar de a constata prezența lor. Cu alte cuvinte, nu intenționez să denunț vreun soi de rea voință din partea exegeților, ci doresc doar să evidențiez o „inconsecventa“, anume că, oricât de incomod ar suna această pentru urechile unui cititor contemporan, Toma din Aquino pune în joc ceea ce noi astăzi am numi o teorie hibrida a cunoașterii a realistă și reprezentationalista
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
naturale un acord între Toma și Franz Brentano, care, încercând să circumscrie domeniul psihologiei, diferenția fenomenele psihice, determinate ca fiind intenționale, de cele fizice. Paralelă dintre Toma și Brentano în ceea ce privește intenționalitatea nu este nouă, ba chiar se poate observa, printre exegeții tomiști, o oarecare favorizare a explicitării intenționalității și, implicit, a problemei cunoașterii la Toma din Aquino, prin recurs la Brentano. Datorită popularității acestei paralele și datorită faptului că ajunsesem la o poziție similară, voi întârzia puțin asupra ei. În acest
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cu atat mai mult cu cât Brentano se referă la Toma că la o sursă a teoriei intentionalita ții, si cand consideră că intenționalitatea este marca cunoașterii. Mai mult, Lisska nu este singur în această interpretare, mai sunt și alți exegeți tomiști care accentuează rolul prioritar al intenționalității în cunoaștere. Anthony Kenny și John Haldane afirmă că universalul, care se poate aplica mai multor lucruri, are un mod de a fi natural (esse naturale) în obiectele din realitate și un mod
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
id quod-ul acesteia (cele pe care le cunoaștem)? Distincția id quo a id quod, în cazul procesului cunoașterii, a stârnit o serie de controverse care au dat naștere, la rândul lor, unor serii de interpretări care i-a împărțit pe exegeții contemporani în două mari tabere: realismul direct și reprezentationalismul. Când spun „realism direct“ și „reprezentationalism“ îi am în vedere pe acei interpreți contemporani care au citit epistemologia lui Toma din Aquino fie prin grila realismului, fie prin cea a reprezentationalismului
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
pentru Pasnau să-și considere interpretarea justificată. Înainte de a expune argumentele lui Pasnau, vreau să fac aici o precizare, anume că întreaga să demonstrație pleacă de la ambele tipuri de specii, sensibile și inteligibile, pentru ca mai apoi această să fie restrânsă, exegetul centrându-si analiza doar pe cazul speciilor inteligibile. Observ aici cel puțin două supoziții de fundal: (1) faptul că trebuie să existe un comportament omogen al speciilor la nivelul senzorial și la cel intelectiv, motiv pentru care pot fi tratate
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
individualelor că existând sub o natură comună? Ce înseamnă, așadar, aceasta recunoas tere? Are ea loc întotdeauna? Putem observa anumite implicații ale sale la nivelul cunoașterii speculative? Poate da ea seama de mult disputată problemă a cunoașterii individualelor, pe care exegeți importanți precum Henrik Lagerlund o considera de nerezolvat în cazul lui Toma din Aquino? Vorbeam în subcapitolul ÎI.3.2.2. despre diferite tipuri de ordine prin care poate fi explicată relația dintre puterile cognitive. Ordinea dinamică, ultimul tip de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
îmi pot îndrepta acum atenția asupra etapei intelective unde voi încerca să răspund la trei întrebări: (a) „Cum are loc cunoașterea umană la nivelul intelectiv?“; (b) „Prin ce grile de lectură a fost citită teoria tomista a cunoașterii intelective de către exegeții contemporani?“; (c) „Ce rol joacă speciile inteligibile și conceptul în procesul cunoașterii intelective?“. 5. Cum are loc cunoașterea umană la nivelul intelectiv? După cum a putut fi observat până acum, atunci când Toma din Aquino discuta despre obiectele stă rilor mentale, cănd
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
iar susținătorii ei consideră că forma din obiect și cea din mintea subiectului sunt similare, dar au moduri de a fi diferite în receptori diferiți, adică un mod de a fi intențional și unul natural. Claude Panaccio este unul dintre exegeții tomiști care optează pentru această interpretare. Într-un articol de-al său, „Aquinas on Intellectual Representation“, afirmă că speciile inteligibile și conceptele, ambele fiind asema nări ale obiectului extern, sunt elemente necesare procesului cunoașterii care nu sunt numeric identice între
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
la reprezentări din mintea noastră; dar acest tip de reprezenta tionalism iese din tiparul tomist al cunoașterii, deoarece Toma din Aquino afirmă explicit că avem întotdeauna acces la obiectele externe, așa cum sunt ele, într-o manieră ne distorsionată. În contemporaneitate, exegeți precum Claude Panaccio sau Robert Pasnau contrazic argumentele invocate de realiști, susținând că, deși în genere reprezentationalismul epistemologic este atribuit unor autori din perioada modernă, elemente ale acestuia pot fi identificate și la Toma din Aquino. Reprezentationalismul epistemologic nu pune
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cărora speciile inteligibile nu sunt singurele obiecte cunoscute, interpretarea reprezentațio nalista a procesului cunoașterii aferent nivelului speciilor inteligibile pare a nu mai avea nevoie de alte argumente. Cel putin aceasta este opinia lui Robert Pasnau. Dar, cu toate ca demonstrația propusă de exegetul american este elegantă și, pe alocuri, chiar seducătoare, cred ca se bazează pe prea puțin suport textual și că, în genere, dovezile sunt circumstanțiale. Altfel spus, gândul lui Toma din Aquino este împins mai departe decât o permit textele lui
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cunoaștere, (ÎI.2.19.) rămâne un pasaj singular, privând astfel ingenioasă interpretare propusă de Robert Pasnau de un suport textu al suficient. Revin, așadar, și spun că reprezentationalismul în care speciile inteligibile sunt primum cognitum mizează prea mult pe perspectiva exegetului și prea puțin pe textele tomiste. În urma celor expuse până acum, cred că decizia optarii pentru una din cele două interpretări a devenit simplă: realis mul speciilor inteligibile dispune atât de un robust suport textual, cât și de un intreg
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
inteligibile nu sunt identice cu esențele obiectelor extramentale. Revenind la Robert Pasnau, acesta vrea să demonstreze că speciile inteligibile joacă rolul de primum cognitum, că sunt într-un anumit mod cunoscute de către o putere cognitivă. Pentru a demonstra acest lucru, exegetul american descrie procesul cunoașterii umane în termenii unei doctrine act-obiect, conform căreia, așa cum am menționat deja în subcapitolul ÎI.7 ., puterea cognitivă este, într-o primă operație, îndreptată către reprezentarea obiectului extramen tal și, abia apoi, într-o a doua
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
va schimba abia după 1260. Acestea fiind spune, consider că lipsa dovezilor textu ale solide nu este în favoarea unui reprezentationalism re a list la nivelul speciilor inteligibile și că o astfel de interpretare pune mult prea mult accent pe perspectiva exegetului și mult prea puțin accent pe afirmațiile lui Toma din Aquino însuși. În urmă analizei de până acum a celor două interpretări, realismul și reprezentationalismul, am ajuns la concluzia că fiecare din ele încearcă să aplice grila proprie de lectură
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]