2,392 matches
-
acestă taină. Teze și ipoteze despre motivele relegătii lui Ovidiu, s-au scris, până azi, peste măsură de multe. Cercetarea lui Demetrio Marin le ordonează și le analizează cu sagacitate, ca într-o patetică anchetă judiciară. Autorul cărții depășește însă exegezele precedente, propunând o interpretare sintetizatoare, în care cauzele morale și religioase se cumulează cu cele politice. Iată cum formulează Demetrio Marin această conjugare a motivelor de exil: Non crediama che ci sia incompatibilita fra le varie categorie di soluzioni proposte
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
apă insalubre, lipsă de medici, triburi războinice și, mai ales, de criza necomunicării în limba latină. Evident, toate sunt hiperbole într-un univers imaginar conceput de un spirit mediteranean 33. Istoria receptării poeziei de exil a lui Ovidiu, cunoaște, în exegeza academică, judecăți de valoare inadecvate. Exegeți celebri, în frunte cu R. Pichon 34, au analizat poezia lui Ovidiu prin criterii etice sau retorice, nu estetice. Critica modernă din ultima jumătate de secol, disociind universul literar de referentul său istoric, a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
veac în urmă, este reprezentativă pentru judecarea motivelor care au schimbat destinul marelui poet latin. Cercetările din ultimile decenii (ne referim, îndeosebi, la cartea lui I. C. Thibault, The Mystery of Ovid's exil, Berkeley - Los Angeles, 1964) confirmă concluziile acestei exegeze de referință. Lucrarea are un profil monografic. Întîlnim aici o patetică examinare a dosarului ovidian întru descifrarea enigmei relegării poetului din Sulmona. Tipărirea acestei cărți reprezintă un act de cultură care răspunde unui vechi orizont de așteptare în filologia clasică
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Demetrio Marin în cultura română cuprinde, pe lîngă cele trei volume, deja traduse și tipărite, încă un volum cu studii de estetică și alt volum cu studii de filologie creștină. În aceste domenii, s-a scris neașteptat de puțin în exegeza din țara noastră. Prin aceste cărți, învățatul român care a trăit, ca Ovidiu, departe de patria sa, se va întoarce în limba sa maternă. 5. În finalul acestei scurte note, gratitudinea noastră se îndreaptă spre distinsul filolog clasic Macello Marin
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru faptul că de la ea pleacă multe dintre interpretările cu pretenții de originalitate din lucrarea de față. Cât privește valoarea în sine, Alexandru George atrage atenția asupra importanței strict documentare, fără cine știe ce relevanță estetică, a paginilor respective, complet ignorate de exegeză și aproape necunoscute, îndeosebi datorită faptului că nici autorul nu le-a adunat în vreunul dintre volume (și doar se știe cât era de atent cu propriile texte!) și nici "nu le-a comentat vreodată în acel fel care să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Gheorghiță al ei, cel de inimă, nu s-a bucurat de șansa de a-i înfrunta pe vinovați vitejește, cum i-ar fi stat în putință. Așadar, baltag pentru baltag. CA O CONCLUZIE: mioritismul - o metafizică a morții În istoria exegezelor mioritice s-au produs mai multe direcții de cercetare, fiecare intenționînd să lămurească „esența” și să descopere „geneza”, adică secvența de timp și, totodată, mediul socio-profesional în care a apărut și s-a dezvoltat dramatica și enigmatica poveste a Păstorului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ilustrare, am selectat trei cronici, dintr-un număr mai mare, consacrate unor cărți recent apărute pe tema în discuție și publicate la rubrica mea din revista „Convorbiri literare”, intitulată „Cartea de etnologie”. Este conținutul paginilor ce urmează. A. O nouă exegeză a Mioriței Mioriței i se consacră mereu studii de valoare, împotriva tendinței de ultimă oră de a se acorda culturilor prealfabete consultație minoră, chiar depreciativă. Se dovedește că, în „conflictul civilizațiilor”, aprins dramatic în lumea contemporană, realitatea gravă a morții
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
o parte din libertatea lor pentru a trăi în societate. Apoi, în opinia majorității exegeților, autorii contractualiști nu consideră contractul social ca fiind real, ci acesta reprezintă un construct teoretic privind o stare ipotetică, necesar pentru explicarea funcționării societății (deși exegeze pretențioase ale unora dintre textele autorilor clasici susțin că s-ar putea ca aceștia să fi crezut de fapt în existența istorică a unui pact social). Nu în ultimul rând, este necesar să plasăm elaborarea lucrărilor contractualiste fundamentale în contextul
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
spunea "noapte bună" păsărelelor! Cum să-nțelegi un autor când nu ai nici intuiția literaturii, nici acea atentă, adâncă empatie, acel interes adevărat pentru viața și opera lui (de fapt, unul și același lucru) care să te poată salva de exegeza sterilă? Acest interes real nu trebuie să distingă între "convenabil" și "inconvenabil", nu are de ce să se gândească la "imaginea" scriitorului și nu trebuie să creadă că "oamenii au nevoie de mituri". Oamenii au nevoie de dragoste și adevăr chiar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cazurile când profețiile sunt prezentate într-o manieră încifrată. Ne gândim aici, desigur, la un cunoscut exemplu, cel al profețiilor lui Nostradamus. Numeroși lingviști, istorici și interpreți s-au ocupat de textul nostradamian încercând să-i pătrundă mesajul ascuns. Deși exegezele și interpretările acestora au fost dintre cele mai diferite, majoritatea au recunoscut că versetele sale reprezintă o adevărată provocare pentru cel ce le citește 97. Formele de divinație care se circumscriu sferei intuitive sunt, așa cum le-a stabilit A. Bouché-Leclercq
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
etapă a existenței ei, repre zentau trepte ale reconstituirii textului, În deplinătatea lui formală, semantică și lite rară: prozodia (care, În sens strict, se ocupa de accent și accentuarea corectă a cuvintelor, precum și de pronunția Întregii fraze, id est punctuație); exegeza gramaticală simplă (cu pre cădere morfologică), precum și stilistică (retorica); explicarea cuvintelor (glosele, lexicografia), a elemen telor de realia (explicarea obiectivă a ceea ce se indică adesea prin „antichități“) și etimologică a cuvintelor (sensul ori ginar, evoluția); cercetarea formelor analogice (În morfo
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
simplă (cu pre cădere morfologică), precum și stilistică (retorica); explicarea cuvintelor (glosele, lexicografia), a elemen telor de realia (explicarea obiectivă a ceea ce se indică adesea prin „antichități“) și etimologică a cuvintelor (sensul ori ginar, evoluția); cercetarea formelor analogice (În morfo logie); exegeza estetică a operei literare (de această analiză țin și critica autenticității unei opere literare și, la poezie, metrica). Reconstituirea textului originar este posibilă numai În limitele impuse de originea și etapele istorice ale textului scris. Este cert că deosebirile materiale
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
trebuie să aruncăm, din cînd în cînd măcar, cîte o privire la povestea începuturilor. 2.1. SCENARIUL BIBLIC: O "GRAMATICĂ GENERATIVĂ" Și, pentru că am amintit de poveste, nu putem trece cu vederea o identificare care ni s-a "revelat" pe parcursul exegezei noastre: toate povestirile esențiale ale lumii nu fac altceva decît să reflecte într-o mulțime de "structuri de suprafață" mai mult sau mai puțin fidele "structura profundă" a scenariului biblic. Această ipoteză este deosebit de importantă, întrucît acreditează atitudinea culturală conform
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
inconștientă nevoie sufletească de a se întîlni cu sine înainte de greșeală, cînd unitatea morală nu-i fusese încă destrămată. Poate că o atare căutare a purității, a "paradisului pierdut", a "unității primordiale" marchează și efortul presupus de construirea propriei noastre exegeze 20. Acest efort ne plaseză în fața unei întrebări al cărei răspuns nu se mai poate amîna: și totuși, este sau nu esența răului imanentă structurii intime a lumii umane? Să judecăm variantele de răspuns din perspectiva unei metafizice "teorii a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
amăgitoare necesități" pe care cu precauție am formulat-o încă de la începutul studiului nostru am putea realiza în încheiere bilanțul principalelor sale intenții și realizări. În acest sens, considerațiile care urmează se impun în mod firesc. Pe de o parte, exegeza de față este necesară pentru că definirea situației de comunicare (mincinoasă) în termeni teoretici oferă un instrument inedit de caracterizare a omului însuși, a stilului lui de a fi: "Spune-mi ce și cum, cînd și unde, de ce și pe cine
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
studiu de referință). Potrivit unui cunoscut "paradox al prefeței", orice autor își asumă în mod deliberat toate slăbiciunile creației sale, de care se simte mai mult sau mai puțin responsabil. În ceea ce ne privește, am făcut deja acest lucru pe parcursul exegezei noastre, recunoscînd, printre altele: plăcerea "jocului de idei" transformată în scop în sine, abordarea unor probleme "sacre" cu mijloace "profane", introducerea rigorii semiotice într-un context de multe ori eseistic, raportarea poate prea puțin explicită la atributele valorice ale cărții
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nou, în acest context, că dintre toate maladiile secolului al XX-lea minciuna este una dintre cele mai rebele. 2 J. A. Barnes, A Pack of Lies. Towards a Sociology of Lying, Cambridge University Press,1994; toate trimiterile realizate pe parcursul exegezei noastre se vor raporta la această originală ediție. 3 Cine, cum, ce, cu ce scop, cui i se transmite? 4 Principiul "identității contrariilor" a fost dintotdeauna intuit de ființa umană, dobîndind o multitudine de ipostaze angajate în construcția lumii inclusiv
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care a generat-o transformarea vechii limbi rostite (în care Cuvîntul Domnului a fost revelat) în limbă scrisă. Iată de ce, orice altă încercare (hermeneutică sau/și semiotică) venită din afara limbii ebraice și a pregătirii teologice, precum în cazul propriei noastre exegeze, nu poate fi ferită de o inerentă doză de subiectivism, de "eroare" sau de "mistificare", chiar dacă pentru a-și justifica aserțiunile face apel la textele sacre ale "dogmaticii". Abordarea sacrului scenariu biblic cu mijloacele cercetării profane (analitice, raționale) ar putea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
diferența specifică / 31 2.5. Când devine discursul polemic un discurs literar? / 36 2.6. Structura discursului polemic / 41 2.6.1. Actanții în jocul dialogic/41 2.6.2. Discursul argumentativ/ 44 2.6.3. Discursul narativ/ 50 3. Exegeza publicisticii argheziane / 55 4. Spiritul polemic arghezian / 65 4.1. "Născut sub zodia polemicei" / 65 4.2. Discursul moralistului ofensiv / 76 4.2.1. Se rostește moralistul / 76 4.2.2. Bătaia ruptă din rai / 80 4.2.3. Viziunea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
discurs literar. Un eseu care este asimilat acum, prin ceea ce are esențial, de un alt demers, situat tot sub zodia livrescului și care pune în scenă exigențe teoretice și pragmatice deopotrivă, ce nu vor putea fi ignorate sau eludate de exegeza agheziană, dacă vrea să scape de neajunsurile simulacrului. Prin Tudor Arghezi. Discursul polemic, Minodora Sălcudean își asumă, discret, orgoliul unui spirit critic iubitor de orânduială: încearcă să instituie mai multă rigoare într-un anume segment al spațiului publicistic, acolo unde
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fundamentale pentru rosturile culturii românești, dar și pentru metabolismul unei culturi în ansamblul ei. E vorba de starea civilă a discursului polemic, o construcție de prea multe ori abordată, până acum, esopic, aproximativ, cu umoarea simțului comun. Perspectiva aleasă de exegeză nu este deloc comodă. Dimpotrivă. Foișorul cu laboratoarele analizelor făcute actului polemic e situat undeva într-un spațiu cu determinații cvasimetafizice. Dintr-un unghi vădit antropologic, sunt deconstruite, mai întâi, sintaxa și morfologia, mecanismele semantice pe care le antrenează funcționarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de furtună magnetică prin care spiritul polemic e împrăștiat, ca un polen, într-un Triunghi al Bermudelor ce formează dispozitivul polemic tripartit: autor adversar lector/public). Venind dinspre spațiul critic saturat cumva de comentariile făcute în marginile analizei de discurs (exegeza utilizează, în parte, sursele școlii franceze, dar mai cu seamă ale școlii inițiate, în Canada, de Marc Angenot), Tudor Arghezi. Discursul polemic repune în dezbatere fragilul și poate de aceea discutatul (nu disputatul!) binom polemică-pamflet, cuplu conceptual care, bine operaționalizat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și umorul într-un lichid seminal pentru mecanismul său poietic. Printr-o utilizare productivă a conceptelor specifice științelor comunicării, discursul despre spiritul polemic la Arghezi așază peste suprafața publicisticii autorului grila unei estetici a receptării. Preocupată de structurile de întemeiere, exegeza își pune astfel și problema statutului pe care-l are textul sau discursul jurnalistic. Nu știm însă dacă era atâta nevoie să reiterăm, poate pentru cei veniți mai târziu în spațiul literar, miezul dezbaterilor asupra literaturii de frontieră, și asta
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu o gramatică a discursului pamfletar și judecăți despre arta polemică), Ștefan Melancu, poate primul care a deschis seria unor interpretări argheziene la zi, sau Ion Tudor Iovian, cu un eseu despre Gherla imaginarului arghezian. Am fi vrut însă ca exegeza să nu fie, uneori, parcimonioasă cu contra-argumentele față de un anume demers și, surmontând maniera pe alocuri sentențioasă, să facă funcțională, mai temeinic, lecția de anatomie a însuși mecanismului polemic pe care eseul îl deconstruiește. Bunăoară, ne-ar fi plăcut să
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
joacă un rol fundamental. Ne-am întrebat, firește, cu mult înainte de a începe cercetarea, dacă am putea resuscita interesul pentru un segment atât de vast din creația argheziană cum este publicistica și, mai ales, în ce măsură am putea depăși clișeele unei exegeze ancorate în viziunea marcat estetistă asupra pamfletului creat de Arghezi. Un posibil răspuns a venit o dată cu lectura cărții lui Marc Angenot, teoretician abil al "cuvântului polemic și pamfletar", aplecat încă de acum câteva decenii asupra discursului critic și ideologic al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]