5,084 matches
-
și cunoașterea (științifică). Argumentele demonstrației sunt excerptate generos din literatura modernă și contemporană. Unele tente ale gândirii mentorului Tudor Vianu, manifeste și mai târziu, sunt sesizabile îndeosebi în aceste prime lucrări. În cărțile elaborate după 1944, foarte variate tipologic, P. explorează precumpănitor literatura universală în interferență implicită sau declarată cu metodologia literaturii comparate, a teoriei literaturii și a istoriei culturii. Studiile care alcătuiesc volumul Din luminile veacului (1967) încearcă să analizeze cât mai adecvat scrieri românești și străine (ale lui Marcel
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
pe scara socială și politică, dar eforturile lui, imaginare, sunt zadarnice, aruncându-l iar în mizerie și mediocritate. Romanul încerca să fie o satiră a parvenitismului, situațiile strident alegorice proiectându-l însă în neverosimil. Cu Horoscop (1932) P. începe să exploreze mediul cartierelor evreiești, care va constitui universul specific al prozei sale, văzut dintr-o perspectivă originală, fără termen de comparație în literatura română, cu toate că același mediu va inspira și pe alți scriitori, ca Ury Benador, în romanul Ghetto veac XX
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
cauzală s-a dezvoltat și un tip specific de explicație pentru științele social-umane (nu exclusiv însă, deoarece îl întâlnim tot mai frecvent și în științele naturii, în biologie în mod special): explicația sistemică. Două variante fundamentale ale modelului sistemic sunt explorate pe larg: modelul funcțional și modelul structural. O atenție specială este acordată relației dintre modelul cauzal și modelul sistemic de explicație, considerate nu ca opuse, și nici măcar complementare, ci ca integrându-se într-o explicație mai generală. A. Modelul cauzaltc
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dintre condițiile exterioare și comportamentul lor. Considerând limitele schemei funcționale și ale celei cauzale, putem întrevedea cu claritate faptul că ele sunt complementare și că este posibilă conectarea lor într-o schemă explicativă unificată. Schema funcțională trebuie deschisă spre exterior, explorând modul în care afectează condițiile de mediu funcționarea sistemului. Schema cauzală trebuie completată cu explicarea procesului de producere a efectului, prin evidențierea funcționării sistemului în diferitele condiții de mediu. Rezultă de aici ceea ce aș numi o schemă funcțională lărgită ce
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
locuri de muncă. Nivelul de dezvoltare economică reprezintă, de asemenea, un puternic factor structural care trebuie luat în considerare în explicarea, practic, a tuturor fenomenelor sociale: mod de viață, participare la cultură, stratificare socială, sistem politic etc. Sociologia marxistă a explorat pe larg tipul de proprietate asupra mijloacelor de producție ca factor structural important în explicarea unui mare număr de fenomene sociale. De multe ori, ideea de factor structural nu se referă la un parametru al vieții sociale, ci la însăși
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se orientează, dimpotrivă, spre critica structurilor existente și explorarea structurilor alternative. Sociologia marxistă ilustrează o asemenea poziție diferențială. Ea nu consideră organizarea existentă a societății capitaliste drept singura sau cea mai bună posibil, ci, supunând-o unei critici de fond, explorează totodată alternativa socialistă de organizare socială. Distincția dintre sistemul abstract și structurile sale alternative deschide o perspectivă plină de consecințe pentru explicația sociologică. În principal, ea pune trei mari probleme. • Identificarea și evaluarea structurilor alternative. Dacă un sistem social are
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
corectă în orice analiză care ia în considerare un sistem finalist și își concentrează atenția asupra mecanismelor și tendințelor sale de autoorganizare. Individualismul metodologic, propunând explicarea constituirii sistemelor sociale de „jos în sus”, de la persoane și de la finalitățile lor individuale, explorează o altă logică. S-ar putea considera că în societate avem două procese simultane care se întretaie, se susțin și/sau intră în conflict. Pe de o parte, din interacțiunea persoanelor, dar și a altor sisteme sociale mai complexe (întreprinderi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cazul de față, trebuie de asemenea să renunțăm la această libertate de care suntem conștienți și să admitem o dependență pe care nu o simțim”. Sociologia s-a dezvoltat, în cea mai mare parte, tocmai pe linia acestui obiectiv: să exploreze dependențele ce „nu se simt”, modul în care faptele sociale sunt determinate de alte fapte sociale, și nu de conștiința subiecților activi. Schemele explicative pe care le-am analizat până acum - cauzală, funcțională, structurală - nu includ conștiința ca unul dintre
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vor trebui luate în considerare. Dacă însă conștiința aduce, alături și în combinare cu factorii obiectivi, o contribuție independentă la determinarea fenomenelor sociale, particularitățile ei vor trebui să fie incluse în formularea legilor sociale. Acest aspect a fost prea puțin explorat până acum. În sociologia actuală se manifestă o inabilitate funciară de a considera într-o schemă sintetică factorii obiectivi și cei subiectivi. Cele mai multe abordări se mulțumesc să evidențieze că un factor oarecare, fie el obiectiv sau subiectiv, aduce o contribuție
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
organizare ar putea fi imaginat, nu există argumente suficient de solide pentru a proba eficiența sa. Experimentarea lui ar fi un act riscant. Și, de aceea, atât timp cât forma existentă de organizare este satisfăcătoare, întreprinderea nu va avea motivații suficiente să exploreze alternativele și cu atât mai puțin să le experimenteze. Ea nu are cum să realizeze că în t2 există deja în posibilul său acțional o soluție de organizare mai bună. În t3, din cauza schimbării substanțiale a condițiilor, modul de organizare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lucrare m-am oprit doar la câteva aspecte care mi se par cruciale pentru o analiză preliminară a structurilor sociologiei în ipostaza sa constructivă. Capitolul 9 este dedicat punctării cadrului general a sociologiei constructive: relația dintre sociolog și societate. Următorul explorează procesul de integrare a sociologiei în activitatea socială practică, drept instrument cognitiv al acesteia. Câteva dintre aspectele mai importante ale acestui proces sunt tratate aici. În primul rând, specificul testării teoriilor și tehnologiilor propuse de sociolog practicianului: ce garanții poate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ei. Din punctul de vedere al acestei relații, sociologul are o situație cu totul deosebită în raport cu alți specialiști. Fizicianul, angajat în rezolvarea unei probleme de fizică, poate să-și pună, desigur, și întrebări în legătură cu utilizarea socială a descoperirilor sale, să exploreze consecințele nonfizice ale acestora. Aceste întrebări sunt însă de tip moral și politic, inclusiv deci sociologic, și nu fizic propriu-zis. Nu conștiința lui de fizician, ci conștiința sa de cetățean (morală și politică) sau conștiința sa sociologică îi poate permite
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și realizarea întregii activități, cum să creezi deprinderile și priceperile necesare participării, cum să distribui responsabilitatea în condițiile unei conduceri colective etc. Acceptând deci problemele formulate de către un sistem, sociologul acceptă meritele statu-quo-ului, organizarea existentă a acestuia, fără a mai explora alternativele posibile de organizare. Desigur, statu-quo-ul poate reprezenta efectiv modul de organizare cel mai bun. Sau, pot exista alternative mai bune. Este misiunea sociologului să decidă în fiecare caz în parte, să opteze: va acționa în sensul perfecționării statu-quo-ului sau
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a organizației, originară în teoria lui Rensis Likert (1961, 1967). În fine, sociologia poate oferi informații despre experiențele sociale științifice sau practice realizate în alte colectivități, lărgindu-se astfel „imaginea sociologică” a sistemelor sociale, capacitatea lor de a gândi și explora alternative. Un exemplu clar de acest tip îl constituie experimentele asupra muncii îmbogățite. Simpla teorie asupra necesității îmbogățirii muncii putea părea o soluție contraproductivă, nepractică. Experimentele realizate în diferite țări și în diferite tipuri de întreprinderi au scos în evidență
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
directă a sistemului se referă la un set de tehnici care încearcă să perfecționeze capacitățile sistemului însuși în procesul funcționării sale, să-l scoată din rutina procedurilor cristalizate, să-i creeze oportunități de a reflecta critic asupra lor, de a explora alternative, de a obține și utiliza constructiv feedbackul asupra efectelor activității sale, de a stabili obiective de perfecționare și de a urmări sistematic realizarea acestora. Sociologul sprijină direct sistemul să-și formuleze obiective de dezvoltare, să-și perfecționeze procedurile de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
eveniment responsabil (evident, nu singurul, ci în conjuncție cu altele) de căile pe care evoluează unele țări pe o perioadă destul de lungă. Chiar tipul de istorie practicat de o colectivitate dinamică este dependentde modul de organizare socială a acesteia. Să explorăm mai în amănunt această teză. Mergând mai departe cu analiza putem desprinde, simplificând foarte mult, două tipuri de societăți dinamice: societăți „fluctuante” și societăți „evolutive”. Societățile fluctuante se caracterizează prin faptul că dinamica lor în timp nu este caracterizată printr-
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
De modul în care este definită problema de rezolvat depinde întregul proces decizional. 2. Formularea soluțiilor alternative. Problemele au de regulă multe alte soluții posibile, unele mai bune, altele mai puțin bune. Pentru a alege o soluție, decidentul trebuie să exploreze posibilul său de acțiune și să identifice cât mai multe alternative. Uneori, el de-abia reușește să formuleze o soluție care pare să fie adecvată. Alteori, este capabil să formuleze mai multe soluții alternative între care trebuie să aleagă. 3
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pare destul de curioasă. E nevoie de aceea de oargumentare mai detaliată. Să presupunem un decident care, în condiții de incertitudine accentuată și persistentă, adoptă o procedură de tip analitic. El știe destul de bine ce problemă are de soluționat. Începe să exploreze posibilul acțional și reușește să formuleze o primă soluție care, examinată, i se pare satisfăcătoare. În acest moment, apare o primă incertitudine: dacă amână decizia pentru a căuta și alte soluții posibile, are șanse de reușită? Ar putea să reușească
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prima soluție satisfăcătoare identificată? Vulnerabilitatea la incertitudine a strategiei satisfăcătorului este agravată de faptul că ea nu dispune de mecanisme cognitive de reducere a acesteia pentru fazele eliminate. În mod special, ea se caracterizează printr-o accentuată inabilitate de a explora alternativele și de a le evalua comparativ. Dacă, pe de o parte, strategia satisfăcătorului scade cantitatea de incertitudine pe care o are decidentul de înfruntat, pe de altă parte, din cauza lipsei mijloacelor cognitive de reducere a incertitudinii, aceasta tinde să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
2/8 Autenticitate: de la 0 la 8 7/8 Cordialitate: de la 0 la 8 1/8 Profesionalism: de la 0 la 8 4/8 Terapeutul poate, în aceste condiții, să decidă să dezvolte empatia și, pentru a realiza acest lucru, să exploreze trăirile pacientului pentru a înțelege mai bine problema sa cu alcoolul. Ascultarea cu mai multă atenție a pacientului permite, cel mai adesea, terapeutului să-și modifice raționamentul. El poate, de asemenea, să aplice o tehnică de conversație pentru a stabili
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
precisă. Recontextualizarea este un instrument puternic care ajută pacientul și terapeutul să lucreze împreună asupra problemelor reale. Pacientul este, în această situație, preocupat în totalitate de experiențele pe care le trăiește. A recontextualiza nu înseamnă nici a înțelege nici a explora, înseamnă doar a repune în context cu scopul: - ca atenția pacientului să se centreze pe problema evocată mai degrabă decât asupra relației cu terapeutul; - ca terapeutul să-și dezvolte empatia. A explora înainte ca relația colaborativă să fie bine stabilită
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
recontextualiza nu înseamnă nici a înțelege nici a explora, înseamnă doar a repune în context cu scopul: - ca atenția pacientului să se centreze pe problema evocată mai degrabă decât asupra relației cu terapeutul; - ca terapeutul să-și dezvolte empatia. A explora înainte ca relația colaborativă să fie bine stabilită prezintă riscul de a întări rezistența sau reactanța pacientului. Iată un exemplu care ilustrează această idee: Pierre - M-am săturat până-n gât! Terapeutul - Ce înseamnă să te saturi de tot, care este
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
încă de dimineață. Mi-e greu să mă scol; și totuși, sunt trează de la ora patru. Medicul - Vă simțiți obosită încă de dimineață, trezită de la ora patru. Zilele trebuie să fie dificile în acest caz? (reformulare, interogare empatică pentru a explora problema). Pacienta - Mi se întâmplă mai ales dimineața. După ora trei după-amiaza și seara, mi-e greu să mă culc, mă simt destul de bine. (Pacienta colaborează și adaugă informații prețioase pentru a afirma diagnosticul). Dezbaterea problemei Uneori, certitudinile terapeutului dau
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
frică chiar și să respir așa după cum mi-a spus medicul. In acest moment, terapeutul propune un tratament fără a fi efectuat analiza funcțională și cu mult înainte ca relația colaborativă să se fi instalat. Tratamentele anterioare n-au fost explorate. Toate aceste lucruri întăresc neîncrederea pacientei. Invers, terapeutul este interesat să nu avanseze prea repede: Pacienta - Fac crize de panică, asta mi-a spus medicul meu. Este insuportabil, în fiecare seară, la lăsarea nopții... Trebuie neapărat să găsesc pe cineva
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
spun că nu este grav, așa cum mi-a spus medicul meu, de fiecare dată mi-e frică să nu mor, nu mă pot controla. (Acceptare din partea pacientului care colaborează). Terapeutul - Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să explorăm problema. Când a avut loc primul atac? (Explorarea problemei pentru a face analiza funcțională). Metoda celor „4R” și interogarea socratică antrenează pacientul să colaboreze, ceea ce diminuează rezistențele și reactanțele. A merge prea încet Unii psihoterapeuți lucrează prea repede, alții prea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]