5,557 matches
-
fundamental atât în ceea ce privește structura de organizare, cât și în modul de funcționare. Burns și Stalker au definit cele două tipuri de organizare ca sisteme mecanice și respectiv sisteme organice. Acestea trebuie înțelese însă ca „tipuri ideale” de organizare care reprezintă extremele unui continuum de-a lungul căruia pot fi plasate cele mai multe organizații. Tipul mecanic corespunde unor condiții relativ stabile și este caracterizat printr-o diferențiere foare accentuată a sarcinilor de realizat și printr-o ierarhie foarte clară a autorității și responsabilității
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
1967. Cei doi au studiat mai multe organizații din trei tipuri diferite de industrii: materiale plastice - funcționează într-un mediu dinamic, cu schimbare rapidă, recipiente standardizate, mediu stabil și predictibil, și produse alimentare ambalate, care se află între aceste două extreme. Autorii au pornit de la premisa conform căreia, cu cât mediul în care funcționează organizația este mai dinamic, cu atât mai mare va fi gradul de diferențiere între subsistemele componente. Rezultatele cercetării au arătat că eficiența organizațională este determinată de gradul
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Stilurile descrise mai sus nu sunt singurele posibile iar variantele acestea tipice se regăsesc rar în situațiile comune de conducere. Mai des vor fi întâlnite stiluri de conducere în cadrul cărora se pot sesiza tendințe spre una sau alta dintre aceste „extreme”. În cercetările realizate, Blake și Mouton au demonstrat că liderii au un stil dominant de conducere (stilul folosit cu cea mai mare frecvență) și un stil auxiliar, de rezervă, la care apelează ori de câte ori nu reușesc să obțină rezultatele dorite aplicând
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
care votul este un comportament obligatoriu. Pentru aceste două categorii problema deciziei este una relativ simplă (unii nu au de luat nici o decizie, iar alții trebuie să se decidă doar cu cine să voteze). Pentru persoanele situate însă între aceste extreme, cele două decizii sunt puternic legate (Lăzăroiu, 1996). Din punctul de vedere al acestor alegători, cele două alegeri nu sunt realizate neapărat într-o anumită ordine și nici măcar separat. Altfel spus, o persoană nu se decide să meargă la vot
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
și pătat”; „Mai bine săraci cu fruntea Înălțată, decât bogăția cu Înjosire câștigată”; „Mai bine să trăiești În sărăcie, decât să fii bogat din hoție”; „Mai multă fericire e În bordeiul săracului, decât În palatul bogatului”.) După râs vine plâns. (Extremele se ating când este vorba de trăirile emoționale, deoarece acestea nu cunosc măsura: „Desfătarea are soră Întristarea”; Fericirea e un pas Între prea puțin și prea mult”.) „Plăcerile cele mai mari sunt cele mai scurte.” (Democrit) Noroiul de pe față Îl
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a beneficiat de aportul nopții, care are calitatea de a atenua Încordările de peste zi și de a limpezi gândirea: „Sara te culci plângând, și dimineața te scoli râzând”.) Se Îmbolnăvește Îngrijindu-se. (Este una din situațiile care demonstrează faptul că „extremele se ating”: orice stare psihică ajunsă la un nivel paroxistic de trăire atrage după un timp, În mod inevitabil, un moment de sațietate, generator de insatisfacție, de neplăcere. Drogatul, de exemplu, Își supralicitează, prin mărirea continuă a dozei, stările iluzorii
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
continuă a dozei, stările iluzorii de fericire, dar după Încetarea efectului drogului va trebui să resimtă foarte puternic senzațiile de privare de aceste intense, dar false stări iluzorii de fericire.) „Legea cea mai tainică și misterioasă a firii este că extremele se ating și contrariile se contopesc, se transformă unul În celălalt.” (St. Zweig) „Poți iubi așa de mult viața, Încât să-ți devină insuportabilă.” (L. Blaga) Cea mai mare nenorocire este aceea după care nu poți decât să râzi. (Absurdul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este linear și categoric, ci dimpotrivă, sinuos și Încărcat de multe contradicții și Îndoieli). Μ Un paradox mereu incitant: noi producem ideile, dar năzuim să avem o anumită idee drept stăpân (drept ideal). Μ Frica vizează, În egală măsură, ambele extreme ale unei situații: unora le este teamă, de exemplu, de dezordinea excesivă, altora, dimpotrivă, de ordinea exagerată. Μ Ochiul exterior ne oferă diversitatea nuanțelor coloristice și a formelor; cel interior ne aduce revelația unor sensuri și semnificații nebănuite din trăirile
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de fapt, acest lucru imposibil pentru ea: dragul ei Îi este Într-atât de drag, Încât nu poate concepe ca acesta să fie mai departe de ea, decât depărtișor... Μ Adevărul este că, În mod obișnuit, În cunoaștere nu sunt extreme de genul: „uit de mine, pentru a vedea altceva” sau „uit de altceva, pentru a mă vedea pe mine”. De obicei, cunoaștem realitatea exterioară prin cea interioară (prin lumea noastră de gânduri și simțiri) și invers: ne cunoaștem nu numai
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
moartea, are chiar ceva din ea; de asemenea, nu există moarte În sine: ea presupune viața și chiar o pregătește). De aceea se afirmă adesea, și nu fără temei, despre cunoașterea umană că se desfășoară, de fapt, Între cele două extreme: a privi uneori lucrurile mai mult prin ceea ce le aseamănă, iar alteori mai ales prin ceea ce le deosebește. Μ Învingătorul nu trebuie să-și savureze prea mult victoria, pentru a nu se umple de mândrie: infatuarea este generatoare de imprudență
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a absorbit subcultura de opoziție și și-a însușit-o: cu o abilitate diabolică, a făcut cu răbdare din ea o modă care, dacă nu poate fi numită chiar fascistă în sensul clasic al cuvântului, este însă de o reală „extremă dreaptă”. Închei cu amărăciune. Măștile dezgustătoare pe care tinerii și le pun pe chip, urâțindu-se aidoma prostituatelor bătrâne dintr-o nedreaptă iconografie, recreează obiectiv pe fizionomiile lor ceea ce ei numai verbal au condamnat pentru totdeauna. Au apărut vechile fețe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
recomandă specificarea doar a unor standarde minime de selecție și de performanță, invocându-se valențele formative ale aptitudinilor și posibilitatea optimizării bazei de cunoștințe și a competențelor specifice prin programe de antrenare (Cascio, 1991; Wood & Payne, 1999; Pitariu, 2003). La extrema cealaltă, se afirmă că stabilirea unor standarde minime de performanță poate favoriza mediocritatea (Boyatzis, 1999), atrăgându-se atenția și asupra necesității de a realiza o acordare permanentă a seturilor de competențe la cerințele pieței și la caracteristicile proceselor organizaționale. O
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cazurilor (capitolul 3) și a investigării lor ca parte a studiilor mai vaste bazate pe metode multiple (capitolul 6), demonstrează faptul că activitatea În speță poate fi nu doar actualizată, ci și Îmbunătățită. Îmbunătățirile au constituit o altă provocare: evitarea extremelor În prezentarea metodologiei - În termeni fie prea generali, fie prea obscuri. Cartea ar trebui să poată oferi sfaturi practice și pertinente atât pentru Începători, cât și pentru cercetători experimentați. O a treia schimbare generală a fost introducerea referințelor (mai ales
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
caz la caz. În funcție de numărul și tipurile de replicări teoretice pe care le veți efectua, se pot obține designuri mai complexe. De exemplu, cercetătorii au folosit un design „bilateral” („two-tail” design), În care au fost alese intenționat cazuri de la ambele extreme (ale unei condiții teoretice importante, cum ar fi rezultate pozitive și negative). Alegerea cazurilor multiple poate surveni și ca urmare a prezentării ipotetice a diferitelor tipuri de condiții și din dorința de a acoperi fiecare tip prin subgrupe de cazuri
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
ai Greciei, cu toate că nu cunoșteau nici un cuvînt din limba acestui stat. Datorită peisajului etnic complex, Kolarz denumește spațiul Europei de Est „Orientul Mijlociu” european. Naționaliștii est-europeni fac parte din rîndurile birocraților sau ai intelighenției. Tendințele politice ale acestora pendulează ușor, de la extrema dreaptă, la extrema stîngă. Pentru fiecare națiune din „Orientul Mijlociu” european, statul se legitimează În primul rînd istoric, printr-o formațiune feudală care a jucat un „rol strălucit” pe plan european, „civilizator” sau de apărare În fața migratorilor. Se face apel la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu cunoșteau nici un cuvînt din limba acestui stat. Datorită peisajului etnic complex, Kolarz denumește spațiul Europei de Est „Orientul Mijlociu” european. Naționaliștii est-europeni fac parte din rîndurile birocraților sau ai intelighenției. Tendințele politice ale acestora pendulează ușor, de la extrema dreaptă, la extrema stîngă. Pentru fiecare națiune din „Orientul Mijlociu” european, statul se legitimează În primul rînd istoric, printr-o formațiune feudală care a jucat un „rol strălucit” pe plan european, „civilizator” sau de apărare În fața migratorilor. Se face apel la drepturile istorice. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
decît În „familie”, unde limbajul acestora poate fi Înțeles și interpretat „corect”. Oricum, pentru BOR, istoria postdecembristă a adus timpuri triste. Nu mai este personaj principal nici ca victimă și nici ca agresor. Se Împăca mai bine cu regimurile de extremă (de dreapta sau de stînga). Ea avea un limbaj universal pentru ambele direcții. Retorica sacerdotală antidemocratică, anticapitalistă și mesianică se potrivea de minune și pentru fasciști, și pentru comuniști. Acum este puțin mai greu, pentru că discursul trebuie adaptat din mers
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
secție a Internaționalei Comuniste. Prin program, declarații, atitudini, manifestări, componență, lideri ș.a.m.d., PCdR și-a dovedit caracterul nenațional. Toate acestea au contribuit la construirea imaginii de partid neromânesc pentru formațiunea bolșevică, mai ales Într-o țară În care extrema dreaptă se afirma cu putere. Printre altele, mitul „iudeo-bolșevismului” s-a și constituit atunci, la fel ca În alte țări europene. Partidul a avut un număr redus de membri În perioada interbelică, el scăzînd la sub o mie În timpul războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
termen mediu și lung. Cum scrie autorul: „Cea mai mare discrepanță, dintr-o perspectivă occidentală, era aceea dintre vorbe și fapte”. Principiile morale nu aveau căutare În viața politică din România interbelică; tinerii cu idealuri au căzut pradă partidelor de extremă dreapta, care păreau că oferă ceea ce ei căutau. Capitolul 3, „Partidul Comunist și lovitura de stat de la 23 august 1944”, se dovedește extrem de util. Importanța evenimentului din ziua menționată este În afară de orice dubiu, În contextul lucrării de față trei aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
trecutul [...]. Oare, pînă la urmă, este mai important ceea ce Securitatea a pus În scris cu privire la oameni, sau ceea ce oamenii au de spus, și despre Securitate, dar mai cu seamă despre ei Înșiși?”. Nu trebuie Însă să cădem nici În cealaltă extremă, Întrucît memoria hîrtiei este mai durabilă decît memoria oamenilor. Se spune că, atunci cînd oamenii aștern ceva pe hîrtie, au un interes și, plecînd de la această constatare, toate sursele scrise pot fi considerate suspecte, Însă, după cum ne previne J. Piaget
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din lumea evreiască”, „Tribuna”, „Versuri și proză”, „Vieața nouă” ș.a. A fost redactor fondator al revistei „Adam” (1929-1940), publicație de orientare antifascistă și antihitleristă, unde polemizează cu Nae Ionescu și A. C. Cuza. Nu s-a sfiit să atace, în pamflete, extrema dreaptă, devenită amenințătoare în România și în Europa. A mai fost redactor al lunarului „Palestina” (1939-1941) și a înființat colecțiile „Biblioteca socială” și „Biblioteca umorului universal”. În 1953 primește Premiul de Stat pentru romanul Domnul general guvernează. Editorial, L. debutează
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
istoriei înseși. Astfel, umbra tatălui priveghează templul de sub o lespede mortuară. Dar pietrele pot fi și palme cu linii misterioase, cerând, ca niște „pietre-ghicitori”, cititul chiromanților. Viața secretă a pietrei pulsează de forța expresiei, e „bolnavă de poezie”. Culegerea Țara extremelor (1994) probează un echilibru artistic matur. Tensiunea „știrilor” dramatice e urmată de pacea sabatului, „o zi virgină și veșnică”, când pacea dilematică și fragilă se aseamănă hainei „cu stofa întoarsă pe dos”. Cartea de proză Schițe pe portativ (1995) are
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
sugerându-le astfel esența. SCRIERI: Marii anonimi, Iași, 1985; Ochiul cuvântului, București, 1987; Dincolo de Paradis, București, 1989; Intermezzo, Rehovot (Israel), 1992; Revolta sângelui, Tel Aviv, 1992; ed. Iași, 1993; Casa din noi, Haifa, 1993; Dincoace de Paradis, Haifa, 1994; Țara extremelor, Haifa, 1994; ed. (Land der Extreme-Țara extremelor), ed. bilingvă, tr. Radu Bărbulescu, München, 1997; Magia pietrei, Petah Tikva, 1995; Schițe pe portativ, Rehovot - Haifa, 1995; Gânduri de dimineață, Haifa, 1996; 18 poeme-18 Poems, ed. bilingvă, Petah Tikva, 1996; Mămăligă și
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
Iași, 1985; Ochiul cuvântului, București, 1987; Dincolo de Paradis, București, 1989; Intermezzo, Rehovot (Israel), 1992; Revolta sângelui, Tel Aviv, 1992; ed. Iași, 1993; Casa din noi, Haifa, 1993; Dincoace de Paradis, Haifa, 1994; Țara extremelor, Haifa, 1994; ed. (Land der Extreme-Țara extremelor), ed. bilingvă, tr. Radu Bărbulescu, München, 1997; Magia pietrei, Petah Tikva, 1995; Schițe pe portativ, Rehovot - Haifa, 1995; Gânduri de dimineață, Haifa, 1996; 18 poeme-18 Poems, ed. bilingvă, Petah Tikva, 1996; Mămăligă și caviar, Haifa, 1998; Amprente, Tel Aviv, 1999
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
2000; Puterea cuvintelor, pref. Alexandru Mirodan, Tel Aviv, 2001; Întoarcerea cuvintelor, Iași, 2001. Repere bibliografice: Cezar Ivănescu, Numele poetului: Bianca Marcovici, LCF, 1984, 6; Solo Har, Generația confruntărilor, Tel Aviv, 1994, 177-180; Titu Popescu, O țară poetică și bilingvă. „Țara extremelor”, „Observator” (München), 1997, 1-2; Cristofor, Țara Sfântă, I, 136-139; Aczél, Scriitori rom. Israel, 100-104. E-E.T.
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]